Alexandre Dumas, Cei trei muschetari. Volumele 1 si 2

Cei trei muschetari (Les Trois Mousquetaires) este un roman de Alexandre Dumas tatal, care relateaza aventurile tanarului d'Artagnan dupa ce soseste la Paris in urmarirea visului sau de a deveni un muschetar al regelui. D'Artagnan nu este insa unul din muschetarii din titlu; acesta se refera la prietenii sai Athos, Porthos si Aramis. Romanul este adesea citat cu ortografia gresita "Cei trei muschetari".


Cei trei muschetari a fost publicat in revista Le Siècle intre martie si iulie 1844. Dumas pretindea ca se baza pe manuscrise descoperite in Biblioteca nationala. S-a dovedit ulterior ca Dumas se inspirase din cartea Mémoires de Monsieur d'Artagnan, capitaine lieutenant de la première compagnie des Mousquetaires du Roi (Memoriile Domnului d'Artagnan, capitan-locotenent al primei companii a Muschetarilor Regelui) de Gatien de Courtilz de Sandras (Köln, 1700). Aceasta carte fusese imprumutata din biblioteca publica din Marsilia, iar fisa de biblioteca s-a pastrat pana in prezent; Dumas a luat cartea cu el cand s-a intors la Paris.

Romanul lui Dumas descrie aventurile lui d'Artagnan si ale camarazilor sai intre anii 1626 si 1628, si implicarea lor in intrigile din jurul regelui Ludovic al XIII-lea, al puternicului Cardinal Richelieu, al frumoasei regine Ana de Austria, al iubitului englez al acesteia, George Villiers, Duce de Buckingham, precum si in asediul orasului La Rochelle. Actiunile celor patru prieteni se vor intersecta si cu planurile misterioaseiMilady de Winter, si ale secretarului lui Richelieu, Contele de Rochefort.

Dramaturg si romancier de esenta romantica, Dumas – tatal (1802 - 1870) este fiul unui mulatru devenit general in armata lui Napoleon. Din 1825 se impune ca dramaturg de reputatie, prin drama romantica Henric al III-lea si Curtea sa, prima de acest fel jucata la Paris. Acesteia ii vor urma alte creatii teatrale de acest gen, la fel de bine primite de public, concurand in celebritate cu Victor Hugo sau Alfred de Vigny. Romanele sale de aventuri, carora li se dedica din 1863, ii vor asigura un loc stabil in posteritate: "Cei trei muschetari" (1844), "Dupa douazeci de ani" (1845), "Regina Margot" (1845), "Contele de Monte-Cristo" (1845), "Vicontele de Bragelonne" (1850), "Colierul reginei" (1850). Romanele sale „sfideaza orice critica, atragand prin vitalitatea si exuberanta lor, prin elanul pasionat care le anima”. Ele au fost traduse si tiparite in limba romana incepand cu anul 1856, la Tipografia Nationala a lui Iosif Romanov. Desi titlul specifica 3 muscheteri in roman este vorba de 4 muschetari.



In vremea lui Ludovic al-XIII-lea, mai precis in 1626, un tanar gascon din Tarbes, urmand povata parinteasca, porneste spre Paris pentru a intra in slujba regelui devenind muschetar. Toata averea lui d’Artagnan statea in cincisprezece scuzi, un prapadit de calut galben si o scrisoare prin care tatal sau il recomanda capitanului muschetarilor, domnului de Tréville, pe care il cunoscuse odinioara. Drumul, dat fiind infatisarea calutului si firea apriga, trufasa a stapanului, nu e lipsit de peripetii: lui d'Artangan ii este luata scrisoarea in Meung. La Paris, d’Artagnan castiga bunavointa domnului de Tréville, dar nu si uniforma de muschetar: trebuie mai intai sa-si faca ucenicia. Oricum, sosirea in marele oras nu curma sirul boroboatelor pentru care tanarul gascon, nedeprins cu obiceiurile pariziene, pare facut. Inca de la prima zi se vede provocat la duel – pe rand – de trei vestiti muschetari: nedespartitii Athos, Porthos si Aramis. La vremea aceea cardinalul Richelieu interzise duelurile, ceea ce insa nu le facea mai rare, ci poate mai discrete. Prin primejdioasa confruntare se dovedeste inceputul unei trainice prietenii: surprinsi de garzile cardinalului (cu care muschetarii, garzile regelui, se aflau in permanenta dusmanie), cei patru se unesc si isi infrunta curajos adversarii. Faptul ca trei muschetari, dintre care unul deja grav ranit, insotiti de un tanar neexperimentat, „un copil”, au reusit sa ii infranga pe cinci dintre cei mai de seama soldati ai cardinalului, ajunse pana la urechile incantate ale regelui. Pentru d’Artagnan acesta este inceputul unei faime de invidiat.

Ocazia unor noi fapte eroice nu se lasa asteptata. Gazda lui d’Artagnan, fricosul domn Bonacieux, il roaga pe acesta sa-i gaseasca sotia, o slujitoare apropiata a reginei, rapita, pare-se, de oamenii cardinalului. Intriga pare a fi una politica. Cardinalul urmareste sa slabeasca puterea Angliei lovind intr-unul din cei mai importanti oameni ai ei, ducele de Buckingham. Afland de dragostea pasionata pe care acesta i-o poarta reginei Frantei, Ana de Austria, cardinalul pusese sa fie ticluita o scrisoare ca din partea acesteia pentru a-l ademeni la Paris si a-l captura. Regina insa aflase de complot si incerca sa-l dejoace. Rapirea doamnei Bonacieux nu pare a fi straina de aceasta urzeala. Tanara femeie reuseste sa scape singura de rapitorii ei, dar casa ei fiind supravegheata, e din nou prinsa. E randul lui d’Artagnan sa o salveze si o face tocmai la timp pentru ca aceasta sa-l poata conduce intr-un ascuns la palat pe omul cel mai cautat din acele zile: ducele de Buckingham. Planul cardinalului de a o compromite pe regina in ochii regelui nu este insa cu totul pierdut, Richelieu stiind ca ducele s-a intors in Anglia ducand drept amintire eghiletii cu diamante ai reginei. Richelieu il convinge asadar pe rege sa organizeze o serbare si-l indeamna sa-si pofteasca sotia impodobita cu eghiletii buclucasi. Pentru a fi sigur de izbanda, o insarcineaza pe o frumoasa slujitoare, Milady, sa ii fure ducelui doua diamante. Ragazul pe care-l are regina pentru a cere inapoi podoaba e foarte scurt si nici nu stie la cine sa apeleze. Supus farmecelor doamnei Bonacieux, d’Artagnan va lua asupra-i dificila misiune. Gratie ajutorului lui Athos, Porthos si Aramis, care raman pe rand in urma pentru a dejuca perfidele capcane care le-au fost presarate pe drum, d’Artagnan ajunge la tarmul Frantei. Cum insa nu are permis de trecere in Anglia si cardinalul a emis deja un ordin in privinta aceasta, indraznetul se va bate chiar cu trimisul cardinalului, contele de Wardes, si-i va lua acestuia biletul de trecere. Drumul spre Londra ii e astfel deschis si-si indeplineste misiunea cu succes. Insa cand sa se bucure in sfarsit de multumirile promise de doamna Bonacieux, aceasta e din nou rapita, de data aceasta fara urma.

Pentru ca-i cunoscuse taina, Milady, jura sa se razbune pe d’Artagnan. Mai mult, ea se arata un dusman de temut nu numai pentru d’Artagnan: se afla peste tot si ameninta in toate partile. De ultima ei misiune, incredintata chiar de catre cardinal, afla intamplator si cei trei muschetari: trebuie sa aranjeze uciderea ducelui de Buckingham. Negasind loc mai bun de sfat decat in bastionul Saint-Gervais, la o palma de asediatii din La Rochelle, acestia rezista atacurilor mai mult de o ora, timpul necesar pentru a lua o hotarare. Ii scriu lordului de Winter pentru a o impiedica pe Milady sa-si duca planul la bun sfarsit. Luata pe sus chiar inainte de a pune piciorul pe tarmul englez si intemnitata de chiar cumnatul ei, reuseste sa-l convinga pe gardianul sau ca e nevinovata. Mai mult, descoperind in el un fanatic protestant, ii insira tot felul de minciuni menite pentru a-l atata impotriva celui pe care protestantii oricum nu-l iubeau: ducele de Buckingham. Orbit de patima, Felton se transforma din cerberul lui Milady in unealta ei si-l asasineaza pe duce. Intoarsa in Franta, are ordin sa astepte poruncile cardinalului in manastirea Carmelitelor. Tot aici e ascunsa si doamna Bonacieux, si Milady isi pregateste o crunta revansa. Insa cum d’Artagnan si prietenii sai tocmai sosesc pentru a o lua cu ei pe doamna Bonacieux, Milady nu mai are timp sa-si savureze pe indelete razbunarea. O otraveste in graba si fuge. Doamna Bonacieux abia apuca sa-si vada iubitul si moare in bratele lui. Milady nu are timp sa se bucure prea mult de izbanda. E prinsa de cei patru prieteni carora li se adauga lordul de Winter si un calau tocmit de Athos, si e judecata. Acum ies la iveala toate crimele ei. E osandita la moarte, iar calaul o executa fara intarziere. Cat despre celelalte personaje … Facut muschetar inca de dupa isprava din bastionul Saint-Gervais, d’Artagnan va fi inaintat curand locotenent. Athos va mai lupta o vreme, apoi se va retrage in viata pe care o parasise din tinerete. In ce-i priveste pe Porthos si Aramis, se vor retrage si ei din slujba de muschetar, unul pentru a se casatori cu o bogata vaduva, altul pentru a imbratisa viata monahala.

Cartea „Cei trei muschetari” de Alexandre Dumas (Tatal)


Anul aparitiei: 2014
Coperta: Brosat
Format: 13 x 20
Nr. pagini: 624
Hartie: Offset