Antoaneta Ralian, Amintirile unei nonagenare

„Intr-o carte pe care am tradus-o, un personaj batran se simte atat de anonim si de inconsistent incat, ca sa se convinga ca exista, calca adanc in straturile de zapada, apoi intoarce capul ca sa-si vada urmele, dovezi ca da, exista. Eu sunt ferm convinsa ca inca exist. Dar, asemenea batranului, prin cartulia de fata, intorc si eu capul, sa-mi vad urmele.“ (Antoaneta RALIAN)

„Juvenila in spirit, in entuziasme si capacitate de a admira, de o feminitate adorabila (doar ea e in stare sa fuga de pe patul de spital la coafor pentru a-si salta moralul), aceasta doamna cocheta, dar care isi marturiseste varsta ca pe o victorie, are si un special simt al umorului, indulcitor de amaraciuni, si un har de povestitoare. Despre vremurile prin care a trecut, dar si despre cele de azi, despre scriitorii mari pe care i-a cunoscut, despre voiajuri si intamplari frumoase, doamna Ralian are o multime de istorii prin care ajungi sa o cunosti: o Doamna seducatoare. Chiar asa!“ (Adriana BITTEL)

Mi-e teama ca o sa imbatranesc, ca o sa implinesc termenii contractului care s-o fi incheiat in cer la nasterea mea, ca o sa-mi inchei misiunea pe pamant (care o mai fi si asta?) si ca tot n'o sa cunosc inca viata. Viata asta pe care am asteptat-o in toata tineretea mea, resemnata in atmosfera clorotica din Roman, resemnata in existenta anodina din Bucuresti, resemnata in speranta ca va veni, ca va izbucni cu tot tumultul ei.
Viata alaturi de tine, dragule, dar cu multe calatorii, cu oameni mereu noi si interesanti, cu peisaje schimbatoare, cu mari (eu n-am fost inca niciodata pe un vapor)...
Vreau sa merg in carciumioarele din Harlem si sa ascult muzica de negri. As vrea sa fumez opium, ingropata in faldurile unui kimono; vreau sa ma ingrop in bibliotecile din Oxford; vreau sa ratacesc o luna intreaga prin Louvre. Vreau sa ma plimb cu un iaht, vreau sa fiu invitata in manoarul unui baronet care se trage din William the Conqueror si sa-i studiez galeria de armuri, vreau sa ascult, in amurg, indepartandu-ne din ce in ce, serenada unui gondolier. Vreau, vreau, vreau... (din Jurnalul unei femei maritate, 31 decembrie 1949)




An aparitie: 2014
Editie: I
Pagini: 160
Format: 13x20 cm