Balada cavalerului fara armura sau La crasma lui Jackie

Ilustratii de Ioan Marchis. Prefata de Horia Badescu

O balada deplina intru ale sale, leganandu-si ritmul sau ritmurile in rigorile prozodice proprii, intr-o repetitivitate care nu e deloc redundanta, ci acumuleaza nuante si adanceste emotia cu fiece pas, cu o poetica singulara, un lirism intens, in care isi topeste dimensiunea epica, si metafore revelatoare. O carte slujita grafic de talentul si inteligenta artistica ale maestrului Ioan Marchis, in sugestia ilustratiilor caruia redescopar abordari si tuse din tineretea sa creatoare. O carte de rasfat poetic intr-un timp pedestru si apter, o carte de citit si de savurat, care ne aminteste ca poezia e boieria limbii, a sufletului si a imaginatiei, iar nu discursul existential „balizat si banalizat, dupa vorba lui Jorge Luis Borges! (Horia Badescu)

* * *

Balada cavalerului fara armura... egaleaza in densitatea amaraciunii cel mai trist si mai disperat vers din literatura romana, bacovianul „si-am plans cu fruntile pe masa”. La starea asta de „tristete iremediabila” ajunge poetul Dumitru Zdrenghea printr-o adevarata performanta stilistica: repetarea obsesiva a unui numar redus de imagini si de cuvinte, repetitie ce creeaza un efect de picatura chinezeasca, astfel ca, poem dupa poem, picatura dupa picatura, cartea creste ca o stalactita de melancolie. In dialog cu desenele „cazute in sine” ale lui Ioan Marchis, balada poetului nostru canta (de-plange) sfarsitul unei lumi mirifice in momentul in care, as spune, Don Quijote are trista revelatie ca uriasii cu care s-a luptat sunt mori de vant. Insa, ca sa parasesc tonul apocaliptic, invoc versul de dragoste al unui trubadur din secolul al XIII-lea, Chiaro Davanzati: „Slujind vreau moartea a-mi primi/ doar sa ma faci sa mor fara-ncetare”. Cavalerii fara armura ai lui Dumitru Zdrenghea, fiind chiar partea frumoasa din noi, mor fara incetare si invie fara incetare. (Ion Muresan)

* * *

DUMITRU ZDRENGHEA s-a nascut pe 29 septembrie 1946, la Cluj. A absolvit Universitatea de Medicina si Farmacie Cluj-Napoca in 1970; in 1980 a devenit medic primar interne, iar in 1990, medic primar cardiolog. A facut specializari la Universitatile Tours si Aberdeen. Este membru al Societatii Europene de Cardiologie (ESC) si membru al European Association for Cardiovascular Prevention & Rehabilitation (EACPR). Din 1972 este cadru didactic si a primit mai multe premii si distinctii, printre care Meritul Academic al Academiei Romane si titlul de Profesor Emerit al Universitatii de Medicina si Farmacie Cluj-Napoca. A publicat volumele de poezie: Eu celalalt, Cioburi de nimic, Semne, Iubiri, Trist peste lume, 101 fiorduri, Intrupari, Caderea in adancuri, Trecerea in iarna, Complicata mea viata in pantecul mamei. Este membru al Uniunii Scriitorilor din Romania – Filiala Alba-Hunedoara.