Bilete în bilimbabi

Bilete în bilimbabi

Prezentare:

Titlul tălmăcirii româneşti trimite la un text de Ringelnatz, anume Gedicht in Bi-Sprache

Colecţie iniţiată şi coordonată de Şerban Foarţă
Numele colecţiei noastre, LUDEX, derivă, bineînţeles, din latinescul ludus „joc“, plus -ex, sufixoid publicitar (ca în, de pildă, merceonime ca STIREX, PIREX, MODEX, BUCLEX, şi altele de acest soi). Atunci când LUDEX are, fatalmente, să-şi încheie existenţa (lungă/scurtă?), când va ajunge, deci, ex-LUDEX, — între sufixoidul amintit şi, absolut identică acestuia, particula anteriorităţii ireversibile (şi triste): ex-, ceea ce, totuşi, va rămâne întreg e tocmai lud(us) „jocul“. Altminteri, numele colecţiei este o limpede aluzie (cf. şi verbul alludere „a se juca“) la venerabilul concept de homo ludens (al lui Huizinga). Căci, evident, nu suntem primii, nici singurii pe lumea asta, cărora le-ar plăcea ca graţia să atenueze, cât de cât, dizgraţia condiţiunii noastre: ponderea, lestul/restul, gravitaţia, „Greul Pământului“, adică (sau, dacă nu, o parte, baremi, din veşnica morozitate a „oamenilor gravi, gravi, gravi“, vorba poetului Charles Cros), — jocul fiind o „garanţie palpabilă“, ca şi o „întreţinere constantă a reflexului libertăţii“ noastre (cu un cuvânt al lui G. Liiceanu). De unde sfatul, în exerga colecţiei, al lui Max Jacob: „Săriţi coarda, coborând o scară: n-o veţi mai atinge cu piciorul.“ Fără a minimaliza nicio modalitate, alta, de contestaţie şi protest, acestea, în colecţia noastră, sunt ludice prin excelenţă. Altminteri, numele colecţiei ar fi fost altul decât
L U D E X
Ritze, Rotze, Ringelratz, ăsta-i domnul Ringelnatz ce,-n pofida vieţii-n roz, o-alesese cu nesaţ pe aceea de matroz ce te prinde iute-n laţ... Când, văzând un crab, clamp-clamp, cum muşca din hipocamp, se-apucă să pună-n scris tot ce trebuia descris, – dar în joacă şi cu haz, noaptea, între un talaz şi un altu,-ntre ruliu şi tangaj, – un grai zurliu născocind; ba chiar picturi făcând, printre picături, Ritze, Rotze, Ringelratz, matelotul Ringelnatz... Care, cu-o umbrelă roşie, se fereşte,-acum, de stropi; ăi de cred că un reproş e-n ce spun eu, sunt mizantropi sau, mă rog, oleacă chiompi, neştiind că au să-l poarte, hotărâţi şi psihopompi, paşii câinelui spre moarte pe Joachim ce,-atât de brav mai demult, acum e grav suferind... E-n ’34, în noiembrie, şi, de-un an, pare tot mai idolatru vrednicul popor german, cel cu Führer-ul de braţ, Ritze, Rotze, Ringelratz. Pe când ăl de nu-i prea pasă încă, de niciun talaz, se întoarce,-acum, acasă sub meduza-i de atlaz, pentru a muri la timp, cu, în inimă, un ghimp, în ursuzul anotimp, la Berlin, în Sachsenplatz... Ritze, Rotze, Ringelratz!

OPINIA CITITORILOR

Nu există opinii exprimate. Fii primul care comentează.

scrie un review