Calatoria lui Vlad in celalat taram

In urma cu cativa ani, raspundeam unei anchete a cotidianului iesean Monitorul care aducea in dezbatere literatura pentru copii, aflata pe atunci in impas pe piata editoriala din Romania, si incercam sa depistez cauzele pentru care genul ramanea o"Cenusareasa" uitata in lumea mandra si sfidatoare a main-stream-ului.

Abandonata in mare masura de institutiile abilitate in promovarea si in popularizarea sa, literatura pentru copii lasa indiferenta si lumea culturala, deloc interesata in a remarca meritele uriase ale acestui gen in formarea gustului pentru lectura a celor mici. O atitudine"elitista", care nu se apleaca asupra lumii literare a celor care scriu strict pentru un public tinta determinat cu exactitate (science-fiction, romane politiste, melodrame etc.), se pastreaza, mai atenuata insa, si azi, cand aparitia pe piata mondiala a unor capodopere precum best-seller-urile Harry Potter ori Stapanul inelelor (cantonandu-ne doar in zona literaturii pentru copii si adolescenti) a impus totusi o reconsiderare a perceptiei.

Pentru situatia deloc roza in care se gaseste literatura pentru copii, atat la nivelul productiei autohtone, cat si la cel al receptarii (unde un impact negativ sporit il are pretul excesiv de mare), ofeream o explicatie care mi se pare si azi valabila. Aceasta tine de uitare, de pierderea memoriei afective a copilariei, ca varsta biologica in primul rand si apoi ca taram magic al mitizarilor succesive. Parasita inevitabil, copilaria si fascinanta sa lume se indeparteaza progresiv pana la un soi de tabula rasa a tuturor semnelor care au marcat-o. Deveniti dintr-odata si, poate, prea repede maturi, nu mai stim sa ne amintim de cum era pe cand citeam"Pinocchio","Povesti nemuritoare","Basmele romanilor","Zana Onda","Cuore, inima de copil","Fram, ursul polar","Recreatia mare" si atatea carti fabuloase. Conectati la ritmul necrutator al vietii cotidiene si axandu-ne atentia, atunci cand ne mai gasim timp pentru citit, pe noutatile literare, uitam ca povestile copilariei au fost primul nostru contact cu literatura, cea mai frumoasa dintre lumile posibile. Si daca de cele mai multe ori uitam cartile si, de ce sa nu o recunoastem, toate povestile copilariei, daca putin ne mai spun azi eroii de mare anvergura precum Praslea, Ileana Cosanzeana ori Harap-Alb, cu siguranta ca inca mai pastram vii in memoria afectiva gustul si parfumul fericirii, atunci cand primeam o carte in dar. Emotia rasfoirii, nerabdarea cu care citeam mai intai finalul, rapiditatea cu care inghiteam paginile, modul atat de personal prin care stiam sa traim povestile, iata universul fertil care ne-a pregatit ca viitori rafinati cititori pe fiecare.

Nr. de pagini: 370
Anul aparitiei: 2008