Caldura sperantei. Seria Invata sa te ierti, Volumul IV

Priceperea de a ierta este intelepciunea prin care omul se elibereaza pe el insusi.

   Cel mai important lucru este SA IUBESTI. Iubiti-va pe dumneavoastra insiva, iubiti-va sotul (sotia), parintii, iubiti oamenii, animalele, plantele, munca si fiti constienti ca toate acestea sunt de la Dumnezeu.

   Tot ce exista este creat de Dumnezeu. Prin urmare, toti oamenii au in ei divinitate. Sa te iubesti pe tine si sa-i iubesti pe ceilalti oameni inseamna sa iubesti creatia lui Dumnezeu. Cine-l rupe pe om - creatie dumnezeiasca - de Dumnezeu, acela face un pacat.

   Fiecare dintre noi vede ce vrea sa vada. Daca vrea sa vada raul il vede, daca vrea sa vada binele il vede. Cine vrea sa vada adevarul, vede atat raul, cat si binele si nu invinovateste pe nimeni, ci doar aduce laude lui Dumnezeu ca si-a invatat lectia de viata si si-a inmultit intelepciunea.

   Oricat ne-am considera noi mai deosebiti decat altii, aceleasi stresuri ne provoaca si noua aceleasi boli fie ca suntem saraci sau bogati, destepti sau ignoranti, frumosi sau urati, renumiti sau anonimi, femeie sau barbat. Cu cat vom sti sa ne intelegem mai bine pe noi insine, cu atat vom putea strabate mai sanatosi drumul vietii.

Cuprins:

Stimate cititor... 7
Ia seama si trezeste-te... 36
in viata totul are locul sau... 49
Despre ofilirea sufleteasca... 56
Despre drepturi si obligatii... 63
Pseudocunoscatorii... 72
Pe calea minimei rezistente... 98
Despre carturarii care nu stiu sa citeasca... 125
Ce inseamna bine si ce inseamna rau?... 134
Legea starneste manie... 138
Despre umilinta   ... 166
Si povara ta grea este... 183
Lipsa de dorinta franeaza miscarea... 193
Fata in fata cu neplacutul adevar despre tine insuti... 214
Viata ca un ghem de frici... 235
Despre tristete si despre cruzime... 270
Omorarea tristetii... 282
Aceasta viata nebuna si vrajmasa!... 309
Plansul "pentru tine"... 324
invata sa vorbesti cu tristetea ta... 340
Despre curaj si lasitate... 347
Cele doua fete ale capacitatii intelectuale... 364
Despre otravirea simturilor... 371
Mintea periculoasa... 390
Cand se incheie definitiv socotelile... 411

Fragment:

 ... Cel care isi creeaza propriul univers din dorinta de a le face altora hatarul - pentru a le fi pe plac - va opri in el si fleacurile acestora.
   Pentru un om speriat, rau poate fi atat binele cat si raul, deoarece el se teme sa nu cada sub stapanirea unuia sau a celuilalt. Omul speriat se teme sa nu fie rob si de aceea este rob. Mai mult decat orice, el este robul propriilor lui stresuri. Toate lucrurile de care omul se teme, exact pe ele le atrage. Noi insine ne facem rau, dar cautam vina la altii. Frica blocheaza orice miscare a energiei, produce si aduna in suflet si in corp un supraexcedent de energie pe care il transforma in energie a rautatii.

   1) Raul excesiv, sau raul ce depaseste 49%, provoaca boli fizice.
   2) Binele excesiv, sau binele ce depaseste 51%, provoaca boli sufletesti.
   Iluziile, ca bine excesiv, provoaca deviatii psihice si prin acumularea de bine se transforma in tulburari psihice si in final in boli sufletesti.

   Omul isi poate ajuta corpul, daca are minte. Daca nu, nu se poate ajuta singur. Il pot ajuta parintii sau cei apropiati. Daca acestia nu stiu sau nu vor sa-l ajute sufleteste, corpul lui bolnav trebuie sa fie ajutat, oricat de greu ar fi.

   Tratarea bolnavilor, inclusiv a celor bolnavi sufleteste, ar trebui sa fie, in modul cel mai natural, grija parintilor intrucat copilul este suma dintre cei doi. Daca in familie, adica intre parinti, domneste iubirea, familia este echilibrata. Si atunci si copilul, care este oglinda familiei, va fi echilibrat si, prin urmare, sanatos. Echilibrul este relatia reciproca a celor doua parti, atat la nivel spiritual, cat si la nivel fizic.

   Cum este tatal, asa este si spiritul copilului, mintea si osatura lui. Asa este si viata lui materiala.
   Cum este mama, asa este si sufletul copilului, sentimentele si tesuturile moi. Asa este si viata lui sufleteasca.
   Toate defectele osaturii se reflecta in tesuturile moi si toate defectele tesuturilor moi se reflecta in osatura.

Cine nu stie sa se vada pe el insusi, sa se uite la parintii lui si va trage singur concluzia. Negarea acestui adevar va avea ecouri dureroase in viitor.

   Mama determina lumea, tatal o creeaza. Copilul este jumatate din fiecare dintre ei. Un copil bolnav este ispasirea datoriei karmice a ambilor parinti.

   Daca parintii merg rational prin viata si nici ei, nici copilul nu raman in urma vremurilor, copilul nu va avea boli fizice. Daca parintii merg rational si nu o iau inaintea vremurilor, nici ei, nici copilul nu vor avea boli sufletesti. Capacitatea de a rationa inseamna echilibru, intelegere, iubire.

   Copilul este suma parintilor lui. Dupa cum se stie, suma este o cantitate care, in mod obligatoriu, se deosebeste de termenii adunarii prin calitate. De aceea parintii se regasesc cu satisfactie in copilul lor atunci cand acesta este sanatos si nu este un copil obisnuit, in sensul bun al cuvantului. Daca insa lucrurile nu stau asa, parintii speriati pot sa devina complet orbi. Spaima de a nu fi vinovat poate sa distruga total dorinta de a ajuta. Bunastarea personala este mai importanta pentru cei care spun despre ei ca sunt facatori de bine. La un necaz adevarat sar in ajutor...

 ... Putem sa ne vedem pe noi insine in parintii nostri, dar nu putem sa ne vedem cu ochi straini. La fel si parintii. Cine nu are parinti, sa se uite in oglinda si sa invete sa se vada cu ochi straini.

   In cea de a doua carte am vorbit pe larg despre boala zaharului - diabet. Va aduceti aminte? Sau nu v-a interesat, pentru ca nu aveti diabet? inca nu aveti. Metabolismul (schimbul de substante) ascunde in el o profunda filosofie de viata. Sa vorbim detaliat despre acest lucru.

   Orice om vrea sa fie puternic. Trebuie insa sa stiti ca puternic este doar cel curajos. Este considerat puternic din punct de vedere fizic cineva care indrazneste sa ia pozitie contra violentei. Cu adevarat puternic este insa cel care nici macar in cea mai belicoasa dintre situatii nu atrage spre el violenta.

   Oameni cu adevarat curajosi sunt putini. Majoritatea se lupta pentru viata, fara sa inteleaga ca lupta este energie a rautatii. Rautatea il imbolnaveste pe om, adica ii distruge corpul prin boala.

   Haideti sa ne aducem aminte: exista trei tipuri principale de stres pentru om:
   - sentimentul de vinovatie,
   - fricile,
   - rautatea.
   1) Sentimentul de vinovatie provoaca slabiciune, oboseala, depresie, apatie, receptivitate la boli. El este situat in inima. Toate bolile de inima au legatura cu cresterea sentimentului de vinovatie. Daca inima este perfect sanatoasa, sunt excluse toate celelalte boli. Daca exista o boala, oricare ar fi ea, vor exista si la inima mici modificari patologice.
   2) Fricile provoaca tensionare, amorteli, osificari, spasme, convulsii. Fricile atrag boli. Fricile sunt stresuri care intra in corpul nostru prin rinichi. Daca rinichii sunt perfect sanatosi, este exclusa imbolnavirea altor organe.
   3) Rautatea este in sine o boala. Orice frica creste si se transforma in rautate. Rautatea este stresul cel mai parsiv si mai complicat. Fara rautate nu exista boala.

   Pentru toate stresurile, stresul de pornire este frica "nimeni nu ma iubeste".
   Frica - nimeni nu ma vrea
         - nimeni nu ma intelege
         - nimeni nu tine cont de mine
         - nimeni nu ma asculta
         - nimeni nu se uita la mine
         - nimeni nu da doi bani pe mine
         - nimanui nu-i pasa de mine, etc.
   Toate sunt forme ale fricii ca nimeni nu ma iubeste.

   Cand cineva simte ca ceilalti se poarta cu el mai mult sau mai putin rau, aceasta este doar frica "nimeni nu ma iubeste".

   Acest stres este cauza conceptiei materialiste despre lume sau a vederii unilaterale a lumii - caracteristica pentru civilizatia moderna. Cu alte cuvinte, stresul este cauza tuturor necazurilor noastre. in acelasi timp, el este si lectia necesara. Daca nu o invatam, nu putem merge mai departe, nu evoluam. Aceasta frica este si un invatator care ii tine din scurt pe elevi. In schimb, cuvintele acumulate de la el se fixeaza pentru vecie.
   Frica "nimeni nu ma iubeste" blocheaza fluxul de...

 Lupta impotriva raului se termina cu cresterea raului.

   Este usor sa-i explici unui om rau ca el nu procedeaza bine. Celui bun insa, este aproape imposibil sa-i explici ce greseala a facut pentru ca el se vede salvatorul lumii.

   Este remarcabil cand adeptii unei idei transpun impreuna in viata aceasta minunata idee. Este trist insa cand acest lucru il fac oamenii speriati de sfarsitul lumii care nu inteleg ca intentiile lor bune devin, in acest sens, un zid de aparare impotriva propriei frici.
indreptarea lumii trebuie inceputa de la tine insuti.

   Legea, starneste manie

   in finalul celei de-a doua carti s-a vorbit pe scurt despre energia vointei si despre distrugerea ei.

   Vointa este miscarea directionata a energiei iubirii, cu un scop bine determinat. Vointa oricarui om este sfanta, ea trebuie respectata. Niciun om nu vrea, in adancul sufletului lui, sa faca rau. Vointa incepe sa faca rau atunci cand omul nu stie ce este bine si ce este rau.

   Vointa celui curajos se infaptuieste. Vointa celui care este speriat nu se infaptuieste deoarece frica indeparteaza tinta si se transforma in rautate si apoi si in manie. Rautatea distruge bunavointa. Un om speriat isi atinge scopul cu forta sau cu rautate, justificandu-se ca orice mijloc este bun pentru aceasta. in plus, scopul realizat prin forta poate parea la inceput foarte atragator.

   De ce se manie omul? Ca doar poate trai si fara griji.

   Si totusi, cum si de ce apare rautatea? Daca mania este starnita de lipsa de libertate, libertatea aceasta unde dispare?

   Din cand in cand, pentru linistea mea sufleteasca, deschid la intamplare Biblia ca sa aflu ce vrea sa-mi destainuie ea in ziua respectiva. Am deschis-o si mi-au cazut ochii pe o propozitie care spunea asa " legea starneste mania". O secunda de cunoastere si m-am simtit fericita. Fericita pentru ca descoperisem roata.

   Cautarile si descoperirile mele au fost demult scrise in Biblie. Am fost fericita deoarece eu insami, fara sa citesc Biblia, am ajuns la aceeasi concluzie. Chiar daca pretul a fost o munca uriasa! Ignorantului ii sta in fire sa-si gaseasca calea mai greu si mai incalcit ca sa simta pe pielea lui si sa afle astfel ce putere are. Faptul ca mi-am recunoscut ignoranta m-a ridicat in propriii mei ochi.

   Ce scriu eu acum porneste din sufletele omenesti, in mine doar se sistematizeaza. Asadar, eu scriu: a forta pe cineva are ca urinare refuzul acestuia. Din refuz, se isca o fortare si mai mare, ea iscand la randul ei o hiperexigenta care, in mod natural, duce la nemultumire. Iesirea din acest cerc inchis s-ar parea ca este dorinta de a fi mai bun ca ceilalti dar, de fapt, este inceputul unui nou cerc care se inchide - se creeaza o stare de obligativitate care te forteaza sa fii si mai bun ca ceilalti, dar trebuie stiut ca nimeni nu este nici mai bun si nici mai rau decat oricare altul.

   Scriu la fel de complicat pe cat de complicat se extrag aceste lucruri din subconstientul oamenilor. Prin urmare eu pornesc de la nivelul subconstientului care la omul modern s-a complicat mult. Modul de perceptie a vietii se complica insa si mai mult din cauza faptului ca ratiunea...

  Capacitatea de a gandi a copilului este tatal, sau cu intelepciunea Iui fizica si spirituala, luate ca un tot.

   Ratiune fara spiritualitate inseamna atrofierea sentimentelor, sau irationalitate. Omul traieste ca un automat si nu-l mai pasioneaza decat munca lui. Acest lucru se observa tot mai frecvent.

   Spiritualitate fara ratiune inseamna exces de sentimente, sau alienare, nebunie. Daca nu are de lucru, omul isi pierde mintile.

   Capacitatea de a gandi ii da oricarui copil posibilitatea de a-si gasi locul la orice nivel de viata. Un copil care gandeste, va face fata vietii. Pentru el nu vor exista probleme ce nu pot fi rezolvate.

   Soti si tati! Acesta este rolul dumneavoastra in viata. Sa nu incepeti sa acuzati femeile. Un barbat curajos nu-si invinovateste nevasta si nu invinovateste pe nimeni. isi corecteaza singur greselile.

   Viata ca un ghem de frici

   Miscare inseamna mers. Ea este cea care caracterizeaza evolutia vietii spre viitor.
   Crampele de la picioare nu te lasa sa mergi. Spasmul din gandire nu te lasa sa gandesti.

   Ambele tipuri de crampe se produc de frica. Frica atrage acel ceva de care te temi si el creste continuu. Odata instalata in om, frica creste pe masura amenintarilor. Ea este o lectie pentru civilizatia actuala. Amenintarea este o energie a rautatii. Nu exista frica fara rautate, asa cum nu exista nici rautate fara frica. Ele se deosebesc doar in aparenta. Cine acum este vadit speriat, are in el o rautate ascunsa. Cel care vadit este rau, are o frica ascunsa.

   Cu cat ne inabusim mai mult frica din dorinta de a fi curajosi, cu atat ea creste mai tare. Cu cat ne stapanim rautatea din dorinta de a fi mai buni, cu atat ea creste mai tare.

   Sa vorbim despre etapele de crestere a fricii si despre formele ei de manifestare
   I. Frica mica, sau frica manifestata. Ea poate fi vazuta si auzita:
   - negare
   - interogare, intrebare
   - incoerenta
   - targuiala sau impunere de conditii
   - neliniste, tulburari motorii
   II. Frica mare, sau curaj barbatesc. Poate fi simtita:
   - tensiune
   - incapatanare
   - inflexibilitate
   III. Frica foarte mare, sau curaj femeiesc. Ea poate fi banuita:
   - mirare
   - uimire
   - surprindere

   Orice gand se exprima prin cuvant si prin fapta.
   I. FRICA MICA si formele ei de exprimare
   1. A nega sau a refuza. Este incercarea de a respinge ceea ce iti provoaca teama.
   Un om curajos nu spune niciodata "nu". El spune "da". Daca un prost, care mai e si fricos, il convinge pe...

   Omul munceste din simtul datoriei. Acesta creste si devine simt de raspundere. In fiecare dintre noi, in umbra fricilor, se afla un om curajos. Simtul datoriei nu este altceva decat nevoia omului curajos de a munci, adica de a invata. Cu cat este mai mare frica "nu voi mai fi iubit, daca nu voi munci bine", cu atat mai mult simtul datoriei se va transforma in simtul raspunderii si in frica de a nu fi vinovat. Cresterea sentimentului de vinovatie il impinge sa munceasca pentru a fi iubit. Si atunci intra intr-un cerc vicios. Tensiunea creste din ce in ce mai mult. Sentimentul de vinovatie e ca o piatra pe inima care il impiedica si mai mult sa munceasca normal.

   Pentru a nu simti aceasta piatra grea, care este un lucru rau trebuie sa creasca simtul raspunderii, care este un lucru bun. Unul dintre factorii de crestere relativa a simtului de raspundere este fumatul. Tragand fumul in piept, fumatorul se calmeaza deoarece simte ca i-a crescut capacitatea de munca. in realitate, acesta este doar un efect aparent care il face sa spere ca lucrurile se vor aranja candva.

   Lucrurile se aranjeaza nu pentru ca i-a crescut capacitatea de munca si pentru ca ziua de munca se prelungeste. Acest lucru nu are insa importanta pentru dependentul de munca. Spre deosebire de familia lui care ar dori o viata normala de familie.

   Dupa cum se stie, tensiunea are caracteristica de a creste. Cu cat solicitarea de la serviciu este mai mare, cu atat creste numarul de tigarete fumate. Cand tensiunea scade, scade si numarul lor.

   Fumatorul isi imbolnaveste in principal trei organe: inima, plamanii si ficatul.

   Ce inseamna asta?

   Inima este sediul sentimentului de vinovatie. Omul care se invinovateste, isi imbolnaveste inima. Natura bolii
depinde de motivul pentru care se invinuieste. Dependentul de munca isi gaseste totdeauna defecte.

   Plamanii se imbolnavesc din cauza lipsei de libertate. Obligativitatea distruge libertatea si plamanii. Obligativitatea face din om un rob, robul lui insusi, robul altora si robul muncii. Cu cat maturul uraste mai tare obligativitatea, cu atat mai mult nu observa ca el insusi se obliga mai tare decat toti ceilalti.

   Stomacul arata cum se apuca omul de lucru sau cum se obliga sa munceasca. Daca e harnic, dar nu fumeaza, el nu va avea senzatia ca cineva l-ar obliga sa munceasca. Simte ca trebuie s-o faca si in acest caz loviturile cele mai dureroase se duc in stomac.

   Inima, plamanii si stomacul sunt organele care platesc pentru faptul ca omul isi castiga iubirea prin munca. Ele ii spun omului: "Opreste-te si priveste injur. Uita-te cat de frumoasa e lumea cu deliciile ei pentru care tu nu vei avea niciodata timp. Si atunci vei intelege, probabil, ca te salvezi de iubire prin munca. Sigur ca munca este importanta, dar nu in ea este problema. Problema e ca frica ta legata de iubire este, in realitate, frica fata de iubirea posesiva care considera bunastarea ca o conditie a iubirii. Elibereaza-te de aceasta frica si atunci vei invata sa iubesti si vei munci cu spor. Si daca, totusi, iti vei consacra muncii iubirea ta, nici asta nu e rau. Cel putin iubirea te va face sa te concentrezi asupra muncii si sa nu o mai privesti cu rautate. Si atunci nu vei deveni niciodata robul muncii".

   Exista o categorie de oameni numiti creatori. Omul obisnuit se salveaza prin munca. Acolo isi gaseste, pentru...

Nr. de pagini: 432
Anul aparitiei : 2011