Calea catre Constiinta Cristica de Jakob Bohme

Cartea autorului Jakob Bohme „Calea catre Constiinta Cristica de Jakob Bohme" de la editura FIRUL ARIADNEI

Daca ai Duhul credintei vei simti cu admiratie cum duhul Autorului acestei carti te conduce ca si cum te-ar tine de mana pe acea temelie unde credinta se aprinde in inima ta si te ajuta sa renasti intru Iisus; acolo, ca in matricea celesta, cele mai profunde mistere divine sunt puse in evidenta si se ingemaneaza in duhul tau cu omul cel nou, astfel incat tu sa poti cu adevarat sa-L cunosti profund pe Dumnezeu in Cristos, sa-I cunosti intelepciunea Sa vesnica si sa-L adori in duh si in adevar.

De asemenea, vei fi regenerat din ce in ce mai mult in Duhul lui Iisus, cu claritatea, gratia si puterea celuilalt (a omului cel nou), pana cand vei atinge in duh masura timpului lui Cristos, care este perfectiunea sufletului, prin binecuvantarea lui Dumnezeu.

Cuprins:



Epistola dedicatorie... 9
Prefata Autorului... 13

    Primul tratat. DOUA CARTI DESPRE ADEVARATA CAINTA... 14

    I. PRIMA CARTE DESPRE ADEVARATA CAINTA... 14

Procedeul Caintei... 19
O scurta forma de Confesiune in fata lui Dumnezeu... 21
O Scurta invatatura... 27
Procedeu... 28
Rugaciune... 29
Avertisment Cititorului... 32
O Rugaciune foarte serioasa... 35
Invataturi referitoare la modul in care trebuie sa ne comportam cand suntem supusi tentatiilor... 38
O foarte scurta forma de Rugaciune... 38
O alta Rugaciune... 40
Rugaciune... 43
O scurta Rugaciune sau un Dialog... 46
Poarta gradinii de trandafiri a Paradisului... 46
Sufletul... 47
La care Fecioara Sophia ii da urmatorul raspuns sufletului... 48
Sufletul ii raspunde Nobilei Fecioare Sophia, ca si iubirii sale regenerate in ea... 49
Nobila Sophia ii raspunde din nou sufletului, spunand:... 50
Sufletul ii vorbeste din nou Nobilei Sophia, spunand:... 52
Nobila Sophia ii raspunde sufletului intr-un mod atotmangaietor, spunand:... 53
Cititorului... 53
O scurta Rugaciune de dimineata, la trezire, pentru a ne incredinta Domnului Dumnezeu, inainte de a lasa sa patrunda orice altceva in fiinta noastra... 54
O scurta Rugaciune de seara... 54

    II. A DOUA CARTE DESPRE CAINTA... 55

    Al doilea Tratat. DESPRE SFANTA RUGACIUNE... 62

Prefata Autorului adresata Cititorului cucernic... 63
Recomandare... 71
O confesiune si un adevarat exercitiu de penitenta in fata Chipului lui DUMNEZEU... 74
O Aducere de multumire si o Rugaciune, atunci cand omul, dupa un astfel de exercitiu de penitenta, simte in fiinta sa virtutea  divina... 77
O scurta Rugaciune catre Dumnezeu, marea Iubire arzatoare, pentru a-L putea iubi dupa cum merita si asa cum se cuvine... 79
Rugaciunile pentru fiecare zi a saptamanii, dimineata, la amiaza si seara; cum trebuie ca omul sa le realizeze neincetat... 81
O Scurta Rugaciune si un suspin patrunzator pana la Dumnezeu pentru dimineata, cand ne trezim, inainte de a ne ridica... 81
Rugaciune si aducere de multumire, cand ne ridicam... 81
Mica Rugaciune, cand ne imbracam si ne spalam... 82
Rugaciune de rostit in momentul in care incepem sa muncim conform propriei noastre meserii, pe care Dumnezeu a stabilit-o pentru fiecare fiinta umana... 84
Rugaciune pentru ziua de Luni la amiaza, sau pentru cand suntem cuprinsi de aceasta devotiune, pentru a ne aminti de conditia noastra... 86
O alta Rugaciune pentru ziua de Luni la amiaza, pentru a constientiza calitatile si proprietatile zilei, si pentru a ne inalta in adevarata amiaza a lunii interioare a esentei celeste... 90
Rugaciune pentru ziua de Luni spre seara, pentru a ne reaminti de munca cea grea a mainilor noastre in blestemul maniei lui Dumnezeu... 92
Rugaciune pentru Seara, cand ne oprim din munca si mergem la culcare... 94
O scurta rugaciune, cand ne dezbracam si ne culcam... 95
Exprimarea recunostintei unui suflet penitent pentru suferintele amare si pentru moartea lui Iisus Christos... 96
Rugaciuni pentru ziua de marti, in legatura cu Justitia divina, cu Poruncile riguroase si cu Legea pe care El ne-a dat-o: ce cere DUMNEZEU de la noi si cum putem noi sa realizam toate acestea... 97

    Al treilea Tratat. DESPRE ADEVARATA DETASARE, NUMITA SI ABANDON SAU DARUIRE... 111

CAPITOLUL I... 111
CAPITOLUL II Modul de a proceda al unui adevarat crestin; cum trebuie el sa se comporte... 117
CAPITOLUL III... 125

    Al patrulea Tratat. DESPRE RENASTEREA IN SPIRIT... 140

Prefata Autorului... 140
CAPITOLUL I... 141
CAPITOLUL II... 147
CAPITOLUL III... 154
CAPITOLUL IV... 157
CAPITOLUL V... 161
CAPITOLUL VI... 166
CAPITOLUL VII... 171
CAPITOLUL VIII... 175

    Al cincelea Tratat. DESPRE VIATA MAI PRESUS DE SIMTURI (CARE ESTE UN DIALOG AL UNUI MAESTRU SPIRITUAL CU DISCIPOLUL SAU)... 180

    Al saselea Tratat. O POARTA FOARTE PRETIOASA Sl SUBLIMA A CONTEMPLATIEI DIVINE... 208

CAPITOLUL I. Ce este DUMNEZEU, si cum trebuie considerata   Esenta  divina in  manifestare... 208
CAPITOLUL II. Despre minte, despre vointa si despre gandurile vietii omenesti. Cum isi trage ea obarsia din voia lui Dumnezeu, si cum anume este ea un obiect, adica o imagine a lui Dumnezeu, in care Dumnezeu voieste, actioneaza  si salasluieste... 221
CAPITOLUL III. Despre substratul natural... 230
CAPITOLUL IV. Despre Intrare si despre Iesire... 244
Marele Mister (Mysterium Magnum)... 246

    Al saptelea Tratat. Convorbirea unui Suflet iluminat cu un altul care nu este iluminat... 247

    Al optulea Tratat. Scriere Consolatoare despre CELE PATRU COMPLEXIUNI... 268

Despre Cauzele Fricii si ale Tristetii: ce este Consternarea si Angoasa... 268
Aici, un Spirit al tristetii trebuie sa remarce... 270
Pentru a prezenta si mai in profunzime cele patru Complexiuni... 273
Despre cele patru Complexiuni si proprietatile lor... 274
I. Complexiunea Colerica potrivit focului... 274
II. Complexiunea Sanguina potrivit aerului... 275
III. Complexiunea Flegmatica potrivit naturii apei... 276
IV. Complexiunea Melancolica potrivit pamantului... 277
Reteta pentru demonul cel negru... 280
Despre Tentatia care ia nastere din complexiune si din astre... 286
Despre celelalte trei Complexiuni... 298
Despre Complexiunea Colerica... 298
Despre Complexiunea Sanguina... 300
Despre Complexiunea Flegmatica      301


Fragment:



    O, izvor nesecat al iubirii lui Dumnezeu! Fa ca eu sa mor fata de pacatul meu si fata de desertaciunea mea in moartea Mantuitorului meu Iisus Cristos!
    O Tu, care esti duhul iubirii infinite a lui Dumnezeu! Refa-mi duhul cel slabit, astfel incat el sa inceapa sa fie infometat si insetat de Tine. O IISUSE, Tu a carui virtute e atat de blanda! Adapa-mi sufletul cu izvorul Tau plin de gratie, cu neasemuita apa a vietii vesnice, pentru ca el sa se trezeasca din somnul mortii si sa devina si mai insetat de Tine. Ah! Cum tanjeste sufletul meu dupa puterea Ta! O Dumnezeule milostiv, binevoieste sa ma transformi spiritual, caci eu unul nu pot nimic! O Tu, biruitor al mortii, ajuta-ma sa lupt! Priveste cum dusmanul ma tine strans legat cu cele trei lanturi, pentru a opri dorintele sufletului meu sa se inalte catre Tine. Vino dar Tu Insuti si ia in Tine toate dorintele sufletului meu. Atrage-ma si pe mine in sanul Tatalui si elibereaza-ma de legaturile diavolului! Nu tine seama de diformitatea mea si de faptul ca ma infatisez gol in fata Ta, caci am pierdut vesmantul pe care mi l-ai daruit. Te implor doar sa te invesmantezi cu duhul meu, care traieste in mine si care suspina dupa gratia Ta, si sa apuc sa vad mantuirea adusa de Tine.
    O, Tu, iubire profunda! Preia in Tine toate dorintele sufletului meu: smulge-le din legaturile mortii, prin moartea Ta, si fa ca ele sa invie in Tine. Zideste-ma din nou prin taria Ta, astfel ca dorintele si vointa mea sa reinverzeasca si sa reinfloreasca! Ah! Tu, biruitor al mortii si al maniei lui Dumnezeu! Arata-te biruitor al egoismului meu, frange-mi vointa mea proprie (egotica) si smereste-mi sufletul, pentru ca el sa se teama de Tine si sa se arunce neincetat la picioarele Tale, abandonandu-si total propria vointa, in fata judecatii Tale, astfel ca el sa-Ti fie supus si sa Te asculte ca un instrument in mana Ta. Incovoie-l in legaturile mortii, supune-l puterii Tale, astfel incat sa nu mai poata voi nimic fara Tine.
    O, Dumnezeule, Duhule Sfinte in Iisus Cristos Mantuitorul meu! Invata-ma ce trebuie sa fac pentru a ma intoarce catre Tine.
    Reorienteaza vointa din fiinta mea catre Tine: inalta-ma intru Cristos pentru a ajunge la Tatal, si da-mi puterea de a iesi din pacat si din desertaciune chiar de acum, astfel incat sa nu mai cad niciodata in ele. Te implor, trezeste in fiinta mea o cainta adevarata pentru pacatele mele din trecut. Tine-ma legat de Tine si nu ma lasa deoparte, ca nu cumva Satana sa ma surprinda in carnea si in sangele meu cele stricate si sa ma tarasca din nou in moartea mortii. Lumineaza-mi mintea, astfel incat sa pot descoperi adevarata cale care conduce la Dumnezeu si sa o parcurg fara zabava. Ah! Indeparteaza de la mine tot ceea ce ma abate incontinuu de la Tine si da-mi tot ceea ce ma poate face sa ma orientez necontenit spre Tine! Elibereaza-ma de mine insumi (de egoul meu) si fa ca sa ma daruiesc cu totul Tie. Nu ingadui sa intreprind, sa voiesc, sa gandesc si sa fac nimic fara Tine. Ah! Pana cand, Doamne? Totusi, eu nu sunt vrednic sa-Ti cer nimic. Fa ca toate dorintele sufletului meu sa salasluiasca neincetat in curtea Ta si la portile Tale; fa din el ultimul dintre slujitorii Tai, dar Te rog doar sa-leliberezi de haul cel cumplit, unde nu exista nici alinare, nici bucurare.
    O, Dumnezeule in Iisus Cristos! M-am orbit singur, iar desertaciunea ma face de nerecunoscut chiar si pentru mine insumi. Tu imi esti ascuns in orbirea mea, desi imi esti atat de aproape; insa mania Ta m-a intunecat, iar ea a fost aprinsa de dorintele mele. Atrage dar spre Tine duhoarea dorintelor sufletului meu, cerceteaz-o, Doamne, si smereste-o astfel incat sufletul meu sa poata obtine o raza a gratiei tale inefabile.
    Ma intind ca un mort in fata Ta. Viata mea pluteste pe cerul gurii mele, ca o mica scanteie. O Doamne, aprinde-o si indreapta catre Tine rasuflarea sufletului meu! Doamne, eu nadajduiesc in fagaduintele Tale pe care ni le-ai facut cand ai spus: „Eu sunt viu, Mie nu-Mi face placere moartea pacatosului, ci voiesc ca el sa se converteasca si sa traiasca". Ma scufund in moartea Mantuitorului meu Iisus Cristos si ma incredintez Tie. Cuvantul Tau este adevarul si viata. Amin!




    O alta Rugaciune pentru ziua de Luni la amiaza, pentru a constientiza calitatile si proprietatile zilei, si pentru a ne inalta in adevarata amiaza a lunii interioare a esentei celeste

    Despre inaltarea spiritului

    47. O, Dumnezeule, Lumina nespus de stralucitoare si vesnic radianta! Tu ai dat lumina lumii exterioare, care a fost facuta gratie emanatiei puterii Tale prin intermediul razelor de lumina, si Tu domnesti impreuna cu soarele si cu luna in toate lucrarile Tale, in esenta acestei lumi. Tu dai nastere intregii vieti temporale prin intermediul acestor luminarii; tot ceea ce respira, actioneaza si traieste in aceste luminarii, si preamareste puterea Ta. Toate stelele primesc lumina si stralucirea lor din lumina Ta cea clara pe care o emani. Tu impodobesti pamantul cu minunate plante si flori prin intermediul acestei lumini, si astfel bucuri tot ceea ce traieste si creste in ea. Tu ne arati slava si maretia Ta in aceasta lumina, pentru ca noi sa cunoastem puterea Ta care este ascunsa in mod tainic in ea si pentru ca sa vedem, astfel, cum ai facut vizibil atat Cuvantul Tau cel vesnic, cat si puterea Ta — astfel incat noi sa putem contempla Imparatia Ta launtrica, spirituala, in care Tu salasluiesti intr-un mod tainic si cu care umpli toate creaturile, savarsind Tu Insuti totul in tot.
    Cerurile si pamantul marturisesc slava, forta si imensa Ta putere; elementele sunt un tablou al intelepciunii Tale, unde duhul Tau se joaca in fata Ta cu obiectul Tau, si toate cate sunt Te slavesc, bucurandu-se, cu entuziasm, intru puterea Ta. Mai presus de toate acestea, o Dumnezeule mare, Tu mi-ai randuit duhul pentru a recunoaste Intelepciunea Ta si pentru a fi sotul ei, astfel incat sa Te slavesc in ea si sa Te ajut sa savarsesti si sa inalti lucrarile Tale cele minunate. Tu ai binevoit sa pui sub ascultarea mea toate aceste lucruri si mi-ai daruit puterea de a actiona in toate cele, si mi le-ai daruit in proprietate.
    O, Dumnezeule mare in Iisus Cristos! Ce-a ajuns acum puterea si slava mea? Ea s-a prabusit in intuneric: binevoieste sa ma readuci si sa ma pui inapoi pe locul meu, unde ma pusesesi prin creatie, astfel incat sa redevin clarvazator in lumina Ta si sa-Ti cunosc minunile. Te implor, straluceste din nou in lumina mea solara si lunara exterioara, astfel incat sa invat a cunoaste puterea Ta launtrica in fiintele exterioare.
    Ah! Lumina tainica si nespus de stralucitoare, indreapta catre mine razele sfinteniei Tale ocultate, astfel ca in lumina mea sa vad stralucirea Ta!
    O, Foc si Lumina a universului launtric! Idura-Te de necazul meu si ajuta-ma sa ies din aceasta casa intunecata, in care sunt prizonier. Daruieste-mi din nou o adevarata cunoastere a esentei Tale, caci pentru aceasta ai proiectat inca de la inceputuri mintea in natura si ai pus-o la dispozitia fapturilor si creaturilor Tale -reintegreaza-ma in Iisus Cristos, Mantuitorul meu, in slava mea dintai.
    Si, desi trupul meu, in aceasta viata, nu este vrednic de asta, dat fiind ca a devenit un cadavru puturos, Te implor totusi sa-mi inalti duhul cel nobil, care este imaginea Ta, si sa faci ca el sa isi gaseasca salasul in Iisus Cristos, Mantuitorul meu, in cer, in tovarasia sfintilor Tai ingeri.
    Aseaza-l intru amiaza minunatiilor Tale, care este telul pentru care l-ai creat, si domneste, o Doamne Iisuse, prin el, ca si cum ar fi mostenitorul Tau, asupra a toate cate sunt. Daruieste-mi harul de a fi umil si de a nu-mi atribui deloc ceea ce Tu faci; ci fa ca eu sa privesc la Tine, sa Te slavesc si sa traiesc neincetat in armonia Ta, nesavarsind nimic fara Tine.
    O Doamne, Lumina preasfanta, fa ca mintea mea sa locuiasca in curtea Ta, astfel incat ea sa se bucure de stralucirea care izvoraste din Tine si sa nu se mai abata niciodata de la Tine, in...




    MAESTRUL: Problema este ca ei il cauta, cu totii, in niste locuri precum in opiniile imaginare specifice propriilor lor dorinte; prin aceasta ei isi pastreaza aproape toate propriile lor pofte naturale, si desi el li se ofera acestor cautatori spirituali, cu toate acestea nu isi gaseste loc in fiinta lor, caci imaginarul propriei lor vointe i-a ocupat locul, si idealitatea propriei lor vointe vrea sa-l posede in sine; insa iubirea fuge, caci ea nu locuieste decat in vid, si de aceea ea nu este gasita.

    32. DISCIPOLUL: Care este rolul iubirii in vid?
    MAESTRUL: Rolul sau este de a patrunde incontinuu ceea ce este ceva. Daca isi poate gasi un loc in ceea ce este ceva care sta linistit, ea il imbratiseaza si se veseleste mai mult cu iubirea sa arzatoare si inflacarata decat soarele in lume. Rolul sau este de a se aprinde incontinuu, cu valvataie, in ceea ce este ceva, si de a arde acolo si de a intretine un foc cat mai viu.

    33. DISCIPOLUL: O, iubite Maestre, cum trebuie sa inteleg asta?
    MAESTRUL: Daca iubirea ar putea aprinde macar o data un asemenea foc in fiinta ta, ai putea simti foarte bine cum ea iti arde egoitatea (egoul) si cum se desfata in asemenea masura cu focul tau launtric, propriu incat ai prefera sa mori decat sa te intorci in ceea ce este ceva in fiinta ta (in lumea obiectiva exterioara). De aceea, flacara ei este atat de vie incat ea nu te-ar parasi niciodata -chiar daca te-ar costa viata trupeasca, ea ar veni cu tine, in focul ei, in moarte; si chiar daca ai cobori in infern, ea ar distruge infernul de dragul tau.

    34. DISCIPOLUL: Maestre, nu mai pot suporta ceea ce ma retine in starea de ratacire - cum as putea apuca pe drumul cel mai scurt pentru a gasi aceasta iubire?
    MAESTRUL: Umbla pe acolo pe unde drumul este cel mai greu, imbratiseaza ceea ce lumea respinge, nu fa deloc ce face lumea: alege in tot si in toate ceea ce ii este opus lumii - acesta este drumul cel mai scurt pentru a ajunge la iubirea lui Dumnezeu.

    35. DISCIPOLUL: Daca incep sa adopt un comportament opus in toate privintele lumii, voi ajunge la o stare de saracie crunta si de necazuri, si pe deasupra voi fi considerat nebun.
    MAESTRUL: Eu nu vreau sa-ti fac nici un rau. Insa, intrucat lumea nu iubeste decat inselaciunea si vanitatea, si umbla pe o cale gresita, daca vrei sa apuci pe calea contrara lumii in toate privintele, nu ai cum sa faci altfel decat sa mergi pe calea cea dreapta, caci calea cea dreapta este opusa tuturor cailor sale.
    Cat despre ceea ce spui tu, ca nu ai avea decat necazuri, aceasta nu se petrece decat in ceea ce priveste carnea si totodata aceasta iti ofera o ocazie continua de a practica cainta; iar iubirea prefera cel mi mult sa se afle in aceasta angoasa, cu rasuflarea ei de foc.
    Mai spui ca vei fi considerat nebun - si asta este adevarat, caci calea care ne aduce la iubirea lui Dumnezeu este o nebunie in ochii lumii, dar pentru copiii lui Dumnezeu este o intelepciune. Cand lumea zareste acest foc al iubirii in copiii lui Dumnezeu, ea spune ca ei au innebunit; dar pentru copiii lui Dumnezeu el (focul iubirii) este o comoara atat de pretioasa, incat nici o viata nu ar putea vreodata exprima si nici o gura nu ar putea numi ce anume este focul iubirii aprinse a lui Dumnezeu, care este mai alba decat soarele si mai dulce decat orice altceva, mai eficace decat orice mancare sau bautura, mai placuta decat orice bucurie din aceasta lume. Cel care o obtine este mai bogat decat cel mai mare Rege de pe pamant, mai nobil decat un Imparat si mai puternic decat orice putere.

    36. DISCIPOLUL l-a mai intrebat pe Maestru: Unde se duce sufletul cand trupul moare, daca este preafericit sau damnat?
    MAESTRUL: Sufletul nu are deloc nevoie sa fie transportat, ci doar aceasta viata exterioara muritoare, impreuna cu trupul, se...



    90. Si pentru ca sa nu ai indoieli, iar astfel sa fii convins ca tentatiile si spaima nu provin decat din complexiune, am sa-ti dau un exemplu de situatie care poate surveni in viata unei fiinte umane care are o complexiune de foc, si cu atat mai pregnant in viata unei fiinte umane melancolice. Daca intri noaptea intr-o camera intunecata, te sperii si iti inchipui intotdeauna ca in acel loc intunecat exista ceva care te-ar putea inspaimanta. Ce este aceasta frica? Oare trupul se teme? Nu, nu trupul, caci daca trupul ar fi cel care se sperie, el nu s-ar duce acolo; este bietul suflet captiv in carne care se teme in intuneric. El este mereu temator ca demonul sa nu-l inhate - caci stie ca acesta locuieste in intuneric si de acolo provine frica de a nu cadea in mainile lui. Este usor sa intelegem astfel ca frica provine din fantezie. La fel stau lucrurile si in cazul unui biet suflet care este inchis in camera unei complexiuni care este, intotdeauna, obscura: el este asa de fricos incat trebuie sa ramana intr-un loc obscur si se teme intotdeauna de demon si de mania lui Dumnezeu.

    91. Un suflet aflat in complexiunea melancolica nu trebuie sa speculeze deloc asupra maniei lui Dumnezeu, nici sa caute singuratatea, ci mai degraba sa urmareasca sa ramana in compania unor persoane care vorbesc cu el, caci astfel sufletul isi imprima fantezia discutiilor, iar aceasta il impiedica sa intre in speculatii, caci nu exista nici o speculatie care sa-i poata fi utila. Cand nu poate folosi speculatiile pentru salvarea sa, cel mai bine este sa se lipseasca de ele.

    92. De asemenea, un astfel de om nu trebuie sa citeasca nici o scriere care trateaza despre o alegere anume; acei oameni predau intr-un mod cu totul lipsit de inteligenta si nu explica deloc asa cum trebuie aceasta, asa cum o intelege si a dictat-o limba cea dumnezeiasca a Sfantului Duh - dupa acum am demonstrat-o indeajuns in celelalte scrieri ale noastre.

    93. De asemenea, nu trebuie ca o persoana care se afla in aceasta stare sa se serveasca de multe carti; ci ea trebuie sa se limiteze pur si simplu la Sfanta Scriptura, unde poate afla necontenit alinare.

94. Iar daca, totusi, Dumnezeu a inzestrat aceasta persoana cu o simtire profunda, astfel incat sufletul sa poata medita neincetat, ea trebuie sa faca aceasta cu teama de Dumnezeu si cu rugaciuni continue catre Centrul naturii, pe care trebuie sa-l caute. Daca il cauta, sufletul intra intr-o stare de pace, caci astfel el isi vede substratul sau esenta, si orice teama si tristete dispare dinaintea lui.

    95. Eu pot vorbi, si stiu din propria mea experienta cum este lumina si certitudinea care rezulta in urma descoperirii Centrului naturii; dar nici o ratiune individuala (egotica) nu o poate obtine. Este adevarat ca Dumnezeu nu opreste pe nimeni sa ajunga aici; dar acest Centru nu poate fi descoperit decat prin teama de Dumnezeu si printr-o rugaciune continua. Acesta este cel mai pretios giuvaer din aceasta lume; cel care il gaseste iese din Babei.

    96. Persoana supusa starii de melancolie trebuie sa evite cu mare grija betia, de teama ca nu cumva sufletul sa-i fie impovarat peste masura de o forta pamanteasca. Fiindca atunci cand trupul se incarca peste masura cu bautura, forta pamanteasca - aceasta vine de la bautura - pune complet stapanire pe camera complexiunii si se hraneste din sursa pamanteasca, isi aprinde focul cu ea si chiar se lafaie intr-un anumit mod in ea. Dar atunci cand aceasta forta ajunge sa scada si sa slabeasca, adica atunci cand omul iese din starea sa de betie, sufletul se gaseste ca si cum ar fi blestemat -caci el pierde in aceasta sursa abundenta pamanteasca imaginatia divina sau dorinta divina. Caci Spiritul lui Dumnezeu nu vrea sa locuiasca in imaginatia pamanteasca; atunci, sufletul intra intr-o violenta stare de cainta, si i se pare ca este blestemat.

    97. Astfel, mania lui Dumnezeu ii apare ca si cum ar vrea sa-1 azvarle in Radacina, in Centru, in tenebre. Atunci sufletul este suparat; el isi cauta din nou tovarasii de desfrau, pentru a mai putea trai o bucurie smintita - astfel, tovarasii sai de betie insira zilele de dezmaturi si isi arunca sufletele in dizgratia si in mania lui Dumnezeu. Spun asta cu buna credinta, asa cum am constientizat profund in Centrul naturii si in principiul vietii.


Nr. de pagini: 304
Anul aparitiei: 2018

OPINIA CITITORILOR