Cand stapanul nu-i acasa!

In odaie, liniste. Liniste si-un miros! Pe polita din dreapta, pe o farfurie, sta uitata o bucata de cascaval. Mirosul de branza proaspata a
strabatut pana in cel mai ingust coltisor al casei. Si din gaura lui, din gaura de dupa soba, soricelul nu-si mai gaseste locul.
Parca-l trage cineva de mustata afara. Sa iasa, sa nu iasa? Mai bine sa se astampere. Sa se astampere, usor de zis; dar cascavalul?
Vezi, asta-i asta: cascavalul. Sa-nchida ochii. I-a inchis. Prostul! Dar ce, cu ochii miroase? Si branza-i proaspata. Mai mancase asa bunatate
acum vreun an. Dar parca nu-l momise intr-atata ca aceasta de acuma. Sa incerce. Face cativa pasi marunti pana-n marginea ascunzatorii lui.
Macar s-o vada. Unde-o fi? De unde-l vrajeste, din ce colt il pofteste cu atata staruinta la dansa? A! uite-o colo, pe farfurie. Daca-ar indrazni!
Dar cum? Sa mearga mai intai pe langa perete pana la divan. Asa, bun! Pe urma... Pe urma pe unde s-o ia? Pe langa dulap? Nu. Pe dupa jiltul cela?
Nici asa. Atunci? Pai lucrul cel mai bun e sa se suie de-a dreptul pe perdea, si de-acolo sa treaca pe marginea lavicerului din perete pana la polita.
Si-odata la cascaval, lasa, n-are el nevoie sa-l invete altii ce sa faca cu dansul. Dar motanul? E-hei! la dansul nu se prea gandise.
Si, Doamne, multi fiori i-a mai varat in oase motanul cela. Dar poate nu era in odaie. Ha? nu era. Nu. Orisicum, sa mai astepte putin, sa vada,
nu se misca nimeni, nu-l pandeste cineva?


Din cuprins:

Puisorii
Vulturul
Frunza
Parasita
Gandacelul
Cat un fir de neghina
Singuratecii
Voinicul!
Mai sus!
Ca soarele
Grivei
Cand stapanul nu-i acasa!
In curtea mea
Musafirul
Pasere de noapte
Ursuzul
Recunostinta. Poveste


Autor: Emil Garleanu
Pagini: 133
Anul aparitiei: 2009

OPINIA CITITORILOR

Nu există opinii exprimate. Fii primul care comentează.

scrie un review