Cantul Eliberatului

Cantul Eliberatului
Mult-putinelor scrieri sanscrite in traducere romaneasca, din original, li se adauga Cantul Eliberatului. Mistica tantrica in texte, carte datorata lui Vlad Sovarel. Aceasta este nu numai cea dintai aparitie in Romania a invataturilor (unele, pentru prima oara intr-o limba europeana) lui Dattatreya, nu tot atat de cunoscut in afara Indiei precum cei pe care de fapt ii personifica mitologic - Brahma, Visnu, Siva -, dar si o proba a existentei unui curent, daca nu, inca, a unei scoli indianistice romanesti, tanara, indo-bursiera, pasionata de intaietate si advaita. Chiar asa-zisele “upanisade minore” in care, reflex, cititorul poate insera mental insasi Avadhuta upanisad a lui Dattatreya, poarta spre aceleasi valori supreme cuprinse in “upanisadele majore”, inainte si dupa Shankaracharya, daca nu cumva poti surprinde, complice, asteptarea esentiala a unui cautator al adevarului, nu neaparat pentru ca este frumos ceea ce este mic, sau ce-mi place mie, dar pus in fata unui fapt de implinit, solicitat, nu pur si simplu exemplificativ, de o cale a salvarii (proprii? citind iti faci oricum o impresie, daca esti „specialist” poti intra in polemica, pentru yoginii de ocazie, vreun challenge). Noutatea, atractiva prin ea insasi, actualizeaza Atman-Brahman-ul scripturilor covarsitoare, redeschizand orizonturi de intelegere si realizare, prin divin – si acesta negat de o entitate nestatatoare – a Sinelui. Este vorba in primul rand de Dattatreya ca om si Bhagavan (Dumnezeu), fiul lui Atri (literal, „fara trei”) dar si Trimurti, datat mitologic la inceputul, mijlocul si sfarsitul veacurilor, localizat in Maharashtra dar cu temple in Bihar, Bengal, Nepal, Trinidad & Tobago. In islamul bengalez este cunoscut ca Pir Tikkanath. Voga lui in lume, in asramuri si cluburi muzicale, intra in rezonanta cu apelul „ultraist” al poeziei lui Kabir. Printre intelesurile simbolice ale formei lui Dattatreya se numara cele trei capete, discul timpului, vaca-Dharma-legiuirii, cainii vedelor, audumbara puterilor vindecatoare. Diferentierea intre forma fizica si adeverire este rezolvata in principiul Dattatreya: atunci cand principiul adevarului lui Dattatreya este realizat, acea persoana trebuie sa experimenteze ca ea insasi este Datta (joc de cuvinte intre numele inteleptului si intelesul de „daruit”) – ea trebuie sa devina insasi experienta. Chiar in afara cercului de adoratori ai lui Dattatreya, situatia lumii de azi, calamitata de sase poluari - a pamantului, marii si spatiului pe de o parte, comportamentului, gandirii si vorbirii pe de alta -, si-ar putea afla salvarea „numai” prin cel cu sase brate. Dattatreya isi avea drept guru, ne spune, singur Sinele, dar prinsese intelepciunea de la inca alte 24 de fapturi care si ele i-au fost astfel guru.

Avadhuta Upanisad si Gita, principalele opere atribuite lui Dattatreya, au in centru sufletul eliberat in viata (jivanmukta), un concept pe cat de hindus pe atat de universal si de actual, dincolo de infatisari anume, stil de viata sau rol social, aplicabil ascetului nud si printului hedonistic. Moralistul si amoralistul se pot regasi in actul eliberarii sufletului din care este exclus si faptuitorul si subiectul unei actiuni, nu mai conteaza nici macar „ceea ce am de facut”, ceea ce a fost comparat cu alte traditii mistice precum sufismul (cand sageata porneste din arc, nu noi ci Dumnezeu o libreaza). O analiza pertinenta asupra autorului si fenomenului in discutie ofera traducatorul lui Dattatreya in scurtul sau studiu introductiv si in ample note si index, exceland nu o data in comparatii dintre care cea cu Bhagavad Gita impresioneaza, invedrand ca, in sinea sa, tanarul Vlad Sovarel a vrut sa-si aseze aceasta carte langa versiunea lui Sergiu Al-George. Maestrii indieni ai lui Vlad Sovarel, incepand cu Amita Bhose a noastra, dar si cu calcuttanii Dr. Bhavani Ganguli, Dr. Satcitananda Dhar si Dr. Debabrata Sensharma, par sa-l fi infiat, oricum l-au recunoscut ca avand o vocatie spirituala sigura, poate dincolo de sanscrita si romana, dvaita-advaita. Initierea este cautata in chiar procesul traducerii (“tantrica” in declaratie, filologica, in fapt). Traducatorul a citit inca de prin 1993-94, in cercul nostru de upanisade, din Avadhuta, a procesat traduceri “literare” din upanisade (aparute in Bibliotheca indica si Viata Romaneasca), a avut parte ca draft-ul versiunii sale sa fi fost folosit, in India, de studenti pentru familiarizarea cu limba romana. Toate acestea se parasesc pentru o (re)cioplire de manual pragmatic-encomiastic dedus, in primul rand, din alegerea pieselor traduse (nu toate ale lui Dattatreya, dar nimbandu-l) – Dattatreya stotra, Yoga sastra, Darsana upanisad, Yoga rahasya, Aksi upanisad, Avadhuta upanisad, Jivanmukti gita, Pranava vartika. Renditia poate face deliciul lectionarilor de juxte, transliterate milimetric, mai de graba decat al cititorilor Antologiei sanscrite a lui Cosbuc.

Un intertext roman(-sanscrit, parantetic), un limbaj in acelasi timp esoteric si descriptiv. Traducatorul se topeste in materia originara si in cea a limbii sursa, spre o empatie cu virtualul cititor – el insusi, iarasi, curiosii de cele sanscrite, de nu si fanatici intru „tantra”. Atmosfera indianistica din Romania, in care apare aceasta contributie remarcabila, se intampla sa fie marcata de un fel de aculturatie utilizand impropriu, ca sa folosim un eufemism, nu numai Tantra si Yoga, dar chiar si India sau Romania. Cu atat mai la timp ni se pare efortul si excelenta daruirii competente a tanarului indianist care, timp de opt ani, parca nu s-a dezlipit de numeroasele surse scrise si inspirationale, nici macar pentru a se dedica altui proiect pe care l-a tinut in si mai adancul sufletului sau: pregatirea pentru tipar a versiunii lui Eminescu a gramaticii sanscrite a lui Franz Bopp. Folosul cititorului de la noi, bombardat mai ales cu itemuri indianistice de new age, este ca el va avea sansa, oarecum clasica – avem de a face cu o lucrare de teren, dar si cu un romantic respect pentru disciplina textuala standard – sa se intalneasca cu sine insusi prin intermediul unui admirator roman al lui Dattatreya.

Dr. George Anca



An aparitie: 2008
Format: 13X22 cm
Nr. pagini: 286

OPINIA CITITORILOR

Nu există opinii exprimate. Fii primul care comentează.

scrie un review