Capitalul. Critica economiei politice. Volumul II

Capitalul. Critica economiei politice. Volumul II. Capitalul este opera fundamentala a lui Karl Marx, elaborata aproape de-a lungul intregii sale vieti.
Prin Capitalul, Marx realizeaza o adevarata revolutie in economia politica, facind o analiza cuprinzatoare a economiei capitaliste si a legilor acesteia.
El dezvaluie procesul de producere si de reproducere a capitalului, desavirseste teoria valorii bazate pe munca, elaboreaza teoria plusvalorii, piatra de temelie a economiei politice marxiste, prin care se explica pentru prima oara mecanismul exploatarii capitaliste a muncitorilor. Marx arata tendinta istorica a acumularii capitaliste, care duce in cele din urma la„exproprierea expropriatorilor“ (a capitalistilor).
In Capitalul Marx a infatisat baza economica obiectiva a antagonismului dintre proletariat si burghezie si a aratat ca rolul clasei muncitoare este de a fi constructorul societatii comuniste, dind astfel socialismului stiintific fundamentul sau teoretic.
Capitalul este nu numai opera economica fundamentala a lui Marx, ci si o importanta opera filozofica, o aplicare a dialecticii materialiste la studiul societatii umane.
Marx analizeaza contradictiile capitalismului, inlantuirea si dezvoltarea lor, transformarea contradictiilor din factori de dezvoltare ai capitalismului in factori ai negarii si desfiintarii sale.
El aplica la studiul formatiunii capitaliste logica dialectica, si cu deosebire metoda ridicarii de la abstract la concret (dezvoltind-o, in opozitie cu dialectica speculativa hegeliana, nu ca producere a realului, ci ca procedeu de reproducere pe plan logic a concretului real), precum si principiul unitatii dintre istoric si logic.
Capitalul lui Karl Marx, o carte disparuta din librariile romanesti in ultimii 30 de ani. O carte care ofera raspunsuri la multe din intrebarile care ne framanta: Cum am ajuns in aceasta criza financiara mondiala? De ce? Ce se poate intampla?
Capitalul este cartea care ocupa primele locuri in vanzarile din Germania in ultimii 2 ani iar Karl Marx ramane ideologul-sef al economiei mondiale.

"Karl Marx este din nou la moda, cererea pentru operele sale este clar in crestere. Cititorii fac parte dintr-o generatie tanara de eruditi, care a trebuit sa recunoasca faptul ca promisiunile neoliberale nu s-au indeplinit."
(Jörn Schütrumpf, reprezentant al editurii Karl-Dietz-Verlag)

"Unele parti din teoria lui Marx nu sunt atat de false".
(Peer Steinbrück, ministru de finante Germania)

Karl Marx despre Capitalul, prima editie Opera al carui prim volum il ofer atentiei publicului constituie continuarea lucrarii mele„Contributii la critica economiei politice“ publicata in 1859. Lungul interval de timp dintre aceasta lucrare si continuarea ei se datoreaza unei boli indelungate din cauza careia a trebuit sa-mi intrerup mereu munca.
Continutul lucrarii mele anterioare, amintite mai sus, este rezumat in primul capitol al acestui volum[1]. Am procedat astfel pentru ca expunerea sa fie nu numai mai inchegata si completa, dar si imbunatatita. In masura in care obiectul studiului a permis acest lucru, numeroase puncte care inainte fusesera doar mentionate aici sint tratate mai dezvoltat, dimpotriva, unele puncte care acolo fusesera mai dezvoltate, aici sint doar mentionate. Fireste, sectiunile privitoare la istoria teoriei valorii si a banilor nu au fost incluse aici. Cu toate acestea, cititorul„Contributiilor la critica economiei politice“ gaseste in notele la primul capitol al lucrarii de fata noi izvoare cu privire la istoria acestor teorii.
Orice inceput e greu, - acest adevar e valabil pentru oricare stiinta. Intelegerea primului capitol, indeosebi intelegerea sectiunii care cuprinde analiza marfii, va prezenta deci cele mai multe dificultati. In ceea ce priveste analiza substantei valorii si a marimii valorii m-am straduit sa fac o expunere cit mai clara si mai accesibila[*]. Forma valoare desavirsita in forma bani este un lucru foarte simplu si lipsit de continut.
Totusi, mintea omeneasca a incercat zadarnic de mai bine de 2 000 de ani incoace sa patrunda sensul ei, in timp ce, pe de alta parte, ea a reusit cel putin intr-o masura aproximativa, sa analizeze unele forme mult mai complexe si pline de continut. De ce? Pentru ca corpul in ansamblu este mai u sor de studiat decit celula lui. In plus, la analiza formelor economice nu se pot folosi nici microscoape, nici reactivi chimici. Pe acestea trebuie sa le suplineasca capacitatea de abstractizare. Dar, pentru societatea burgheza forma marfa a produsului muncii, sau forma valoare a marfii constituie forma celulei economice.
Unui profan analiza acestei forme ii apare ca o simpla despicare a firului in patru. Aici este intr-adevar vorba de amanunte, dar numai de amanunte de genul celor despre care este vorba in microanatomie.
Cu exceptia sectiunii care trateaza despre forma valoare, despre aceasta carte nu se va putea spune, asadar, ca ar fi greu de inteles. Am in vedere, bineinteles, pe cititorii care doresc sa invete ceva nou si care vor, prin urmare, sa gindeasca ei insisi.
Fizicianul, ori observa procesele care au loc in natura, acolo unde ele se manifesta in forma cea mai pregnanta si sint cel mai putin modificate de influente straine, ori, daca este posibil, face experiente in conditii care asigura desfasurarea intr-o forma pura a procesului. In aceasta lucrare imi propun sa analizez modul de productie capitalist si relatiile de productie si de schimb care ii corespund.
Pina in prezent tara clasica a acestui mod de productie este Anglia. Iata de ce mai ales ea serveste drept ilustrare a studiului meu teoretic. Daca insa citind despre situatia muncitorilor industriali si agricoli englezi, cititorul german va ridica fariseic din umeri, sau daca el se va legana in iluzia ca in Germania lucrurile nu stau nici pe departe atit de prost, ma voi simti obligat sa-i spun: De te fabula narratur![2]
Aici nu este vorba, de fapt, de gradul mai mult sau mai putin inalt de dezvoltare a antagonismelor sociale care decurg din legile naturale ale productiei capitaliste, ci de insesi aceste legi, de aceste tendinte, care actioneaza si se impun cu o necesitate implacabila. tara mai dezvoltata din punct de vedere industrial arata tarii mai putin dezvoltate doar imaginea propriului ei viitor.
Dar sa trecem peste asta. La noi, acolo unde productia capitalista s-a instaurat pe deplin, de pilda, in fabricile propriu-zise, situatia este cu mult mai proasta decit in Anglia, deoarece ne lipseste contraponderea legilor cu privire la reglementarea muncii in fabrici.
In toate celelalte domenii, noi, ca si celelalte tari continentale ale Europei occidentale, avem de suferit nu numai de pe urma dezvoltarii productiei capitaliste, ci si de pe urma insuficientei ei dezvoltari. Pe linga calamitatile epocii contemporane, avem de suportat un intreg sir de calamitati mostenite, generate de faptul ca la noi continua sa vegeteze moduri de productie invechite si perimate cu tot cortegiul lor de relatii sociale si politice anacronice.
Noi suferim nu numai din cauza celor vii, ci si din cauza celor morti. Le mort saisit le vif![3] In comparatie cu statistica sociala din Anglia, statistica sociala din Germania si din restul tarilor continentale ale Europei occidentale se afla realmente intr-o stare jalnica. Cu toate acestea ea ridica un colt al valului, atit cit este necesar pentru a banui indaratul lui un cap de meduza.
Starea de lucruri de la noi ne-ar ingrozi, daca guvernele si parlamentele noastre ar institui, dupa exemplul Angliei, comisii periodice de cercetare a conditiilor economice, daca aceste comisii ar fi investite, asa cum sint in Anglia, cu puteri depline pentru cercetarea adevarului si daca s-ar reusi sa se gaseasca in acest scop oameni tot atit de competenti, de impartiali si de intransigenti ca inspectorii de fabrici din Anglia, ca medicii englezi care intocmesc rapoarte asupra Public Health (sanatatii publice), ca membrii comisiilor engleze care au sarcina de a cerceta conditiile de exploatare a femeilor si copiilor, starea locuintelor si a alimentatiei etc. Pentru a-i urmari pe monstri Perseu se invaluia intr-un nor. Pentru a putea nega existenta monstrilor noi inchidem ochii si ne astupam urechile.
Nu trebuie sa ne facem iluzii in aceasta privinta. Asa cum razboiul american de independenta din secolul al XVIII-lea a constituit semnalul de alarma pentru clasa de mijloc din Europa, tot asa razboiul civil din America din secolul al XIX-lea a constituit semnalul de alarma pentru clasa muncitoare din Europa.
In Anglia, procesul revolutionar este evident. Cind va atinge un anumit nivel, el se va rasfringe asupra continentului unde se va desfasura in forme mai brutale sau mai umane, in functie de gradul de dezvoltare a clasei muncitoare insasi.
Asadar, abstractie facind de orice considerente mai inalte, actualele clase dominante sint interesate in inlaturarea tuturor piedicilor care frineaza dezvoltarea clasei muncitoare si care pot fi controlate prin lege. Iata ce m-a determinat printre altele, sa acord in acest volum un loc atit de important istoriei, continutului si rezultatelor legislatiei engleze cu privire la reglementarea muncii in fabrici.
O natiune trebuie si poate sa invete de la alta natiune. Chiar daca o societate a descoperit legea naturala a dezvoltarii sale - iar scopul final al operei mele este de a dezvalui legea economica a dezvoltarii societatii moderne - ea nu poate nici sa sara peste fazele naturale ale dezvoltarii, nici sa le desfiinteze prin decrete. Dar ea poate sa scurteze si sa atenueze durerile facerii.
Citeva cuvinte pentru a evita eventualele interpretari gresite. Eu nu prezint nicidecum in culori trandafirii pe capitalist si pe proprietarul funciar. Aici insa este vorba de persoane numai in masura in care ele sint personificarea unor categorii economice, exponentii unor anumite relatii si interese de clasa. Eu concep dezvoltarea formatiunii social-economice ca un proces istoric natural, de aceea, din punctul meu de vedere, mai putin decit din oricare altul, individul ar putea fi facut raspunzator pentru conditii al caror produs social este, oricit s-ar ridica deasupra lor din punct de vedere subiectiv.
In domeniul economiei politice,- cercetarea stiintifica libera are dusmani mai multi decit in oricare alt domeniu. Caracterul specific al materialului de care se ocupa economia politica ridica impotriva ei, pe cimpul de lupta, pasiunile cele mai violente, mai meschine si mai detestabile ale omului: furiile interesului privat.
Biserica anglicana, de pilda, iarta mai curind un atac impotriva a 38 din cele 39 de dogme ale ei decit un atac impotriva a 1/39 din veniturile ei banesti. Astazi pina si ateismul este culpa levis[4] in comparatie cu criticarea relatiilor de proprietate traditionale. Totusi un progres este evident in aceasta privinta. Ma refer, de pilda, la Cartea albastra publicata in ultimele saptamini sub titlul:„Correspondence with Her Majesty's Missions Abroad, regarding Industrial Questions and Trades Unions“.
Reprezentantii din strainatate ai coroanei engleze declara aici in mod categoric ca in Germania, in Franta, intr-un cuvint in toate statele civilizate ale continentului european, o schimbare radicala a relatiilor existente intre capital si munca este la fel de evidenta si de inevitabila ca in Anglia.
In acelasi timp, de partea cealalta a Oceanului Atlantic, domnul Wade, vicepresedinte al Statelor Unite ale Americii de Nord, a declarat in intruniri publice ca dupa abolirea sclaviei la ordinea zilei este schimbarea radicala a relatiilor generate de capital si de proprietatea funciara! Acestea sint semne ale timpului, care nu pot fi ascunse nici sub mantii de purpura si nici sub sutane negre. Aceasta nu inseamna ca miine se vor intimpla minuni. Aceasta inseamna ca pina si clasele dominante au senzatia vaga ca societatea actuala, departe de a fi un cristal solid, este un organism susceptibil de schimbari, un organism aflat intr-un permanent proces de transformare.
Volumul al doilea al acestei lucrari va trata despre procesul de circulatie a capitalului (cartea a II-a) si despre formele procesului capitalist in ansamblu (cartea a III-a), iar volumul al treilea si ultimul (cartea a IV-a), despre istoria teoriilor economice.
Orice apreciere din partea criticii stiintifice este bine venita pentru mine.

Londra, 25 iulie 1867

Karl Marx
Economia politica de pana acum ne invata ca munca este izvorul tuturor avutiilor si masura tuturor valorilor, asa incat doua obiecte pentru a caror producere s-a cheltuit acelasi timp de munca au aceeasi valoare, si, dat fiind ca in general numai valorile egale pot fi schimbate intre ele, aceste obiecte pot fi schimbate intre ele. Dar in acelasi timp, ea ne invata ca exista un fel de munca acumulata, pe care o denumeste capital; ca datorita valorilor pe care le contine, acest capital sporeste insutit si inmiit productivitatea muncii vii, pretinzand pentru aceasta o anumita retributie numita profit sau castig.
Dupa cum stim cu totii, in realitate lucrurile se petrec in asa fel, incat profiturile muncii moarte, acumulate, devin din ce in ce mai masive, capitalurile capitalistilor devin din ce in ce mai colosale, in timp ce salariul muncii vii devine din ce in ce mai mic, iar masa muncitorilor care traiesc exclusiv din salariu devine din ce in ce mai numeroasa si mai saraca.
Cum poate fi rezolvata aceasta contradictie? Cum poate sa ramana un profit pentru capitalist daca muncitorul primeste in schimbul muncii pe care el o incorporeaza in produsul sau intreaga valoare? Si, din moment ce se schimba intre ele numai valori egale, asa ar si trebui sa se petreaca lucrurile in cazul de fata.
Pe de alta parte, cum pot fi schimbate valori egale, cum poate sa primeasca muncitorul intreaga valoare a produsului sau daca, asa cum recunosc multi economisti, acest produs se imparte intre el si capitalist? Economia politica de pana acum sta dezorientata in fata acestei contradictii, scriind sau bolborosind fraze confuze care nu spun nimic.
Nici criticii socialisti de pana acum ai economiei politice n-au fost in stare sa faca altceva decat sa releve aceasta contradictie; dar nici unul dintre ei n-a rezolvat-o si abia acum, in sfarsit, Marx a analizat procesul de formare a acestui profit pana la originile lui, clarificand in acest fel totul.
Friedrich Engels
Oamenii seriosi din toate lumea studiaza lucrari fundamentale
Ion Iliescu   

Anul aparitiei: 2009
Format: hardcover
Nr.pagini: 580

OPINIA CITITORILOR

Nu există opinii exprimate. Fii primul care comentează.

scrie un review