Cartea cartilor pierdute

Cartea cartilor pierdute Prezentare: Cartea cartilor pierdute este o istorie a operelor literare pierdute, distruse, ratacite sau pe care autorul le-a planuit si la care a lucrat, dar pe care nu a ajuns niciodata sa le scrie. Stuart Kelly descrie în detaliu, începând cu epoca picturilor rupestre si pâna la sfârsitul secolului XX, operele pierdute ale unor scriitori celebri: Eschil, Sofocle, Cervantes, Shakespeare, Jane Austen, Flaubert, Kafka, Sylvia Plath etc. „Asadar, în mod perpetuu si esential, exista riscul ca unele texte sa se piarda definitiv. Cine va sti vreodata de asemenea disparitii?” Jacques Derrida, Farmacia lui Platon ”Cea mai simpla forma de disparitie este distrugerea. Desi poetul roman Horatiu proclama: „Am inaltat un monument mai durabil decat bronzul”, el îsi exprima o speranta privind soarta operei lui, nu o certitudine. Gerald Manley Hopkins, un poet din secolul al XIX-lea, si-a ars toate poeziile din tinerete, când si-a închinat viata frumusetii lui Dumnezeu. La nervi, James Joyce a azvârlit în foc Stephen Hero, prima varianta a cartii Portretul artistului în tinerete, dar nu a împiedicat-o pe sotia lui sa spuna ce-a vrut ea despre manuscris. Mihail Bahtin, exilat în Kazakhstan, si-a folosit lucrarea despre Dostoievski pe post de foite de tigara, dupa ce fumase deja un exemplar întreg din Biblie.” Stuart Kelly, Cartea cartilor pierdute