Cartea nimicurilor

Ce mai e insemnat, esential, in lumea si vremurile acestea? Adevarul dureros e ca te poti desprinde de toate cele fara de care n-ai fi conceput sa traiesti. Se duc pe rand, cand le-a venit vremea...

Este povestea iubirii evocate de „Cartea nimicurilor” cu erotism duios si fascinant, dar pe alocuri nestapanit si brutal.

„Orele de inceput, pana dupa miezul noptii, au fost cele mai lungi.

Pielea ta era incandescenta si mi-am ars palmele in mangaieri, coborand de pe obraji pe umeri, apoi peste cozonaceii proaspeti si dulci ai sanilor, pentru a coti, dupa pantecul mic, usor bombat, care avea sa zamisleasca intr-o buna zi, spre solduri, spre talia de amfora. Si-apoi in sus, cale intoarsa, pentru alte arsuri. Am facut-o de nenumarate ori, inchipuind un plan viclean, acela de-a ma apropia, la fiecare noua trecere, de tainita trupului tau, pe care muream s-o ating...”

OPINIA CITITORILOR