Chimia si mediul

,,Omul este deopotriva creatura si creatorul mediului sau care-i asigura existenta fizica si ii ofera posibilitatea unei dezvoltari intelectuale, morale, sociale si spirituale. In lunga si laborioasa evolutie a rasei umane pe pamant a sosit momentul in care, gratie proceselor mereu mai rapide ale stiintei si tehnicii, omul a capatat puterea de a transforma mediul sau in diverse feluri si de o maniera fara precedent. Cele doua elemente ale mediului sau, elementul natural si cel pe care el singur si l-a creat, sunt indispensabile fericirii sale si folosirii drepturilor sale fundamentale, inclusiv dreptul la viata.(Declaratia asupra mediului. Conferinta ONU Stockholm, 1972).

Intreaga natura reprezinta materia care se concretizeaza in jurul nostru sub forma de corpuri si substante. Orice corp este alcatuit din substante. Cunoasterea compozitiei chimice a organismelor vegetale si animale are o mare insemnatate atat pentru intelegerea si cunoasterea transformarilor fizico-chimice si biologice ce au loc in timpul cresterii si dezvoltarii organismelor vegetale si animale, cat si pentru valorificarea eficienta a tuturor resurselor pe care natura le pune la dispozitie.
Tot ce ne inconjoara reprezinta materia. Materia este formata din diferite substante anorganice (pietrele pretioase, rocile, nisipul de pe plaje, apa, aerul) sau organice (pomii, culoarea si parfumul florilor). Diversitatea pe care o pune la dispozitie natura nu poate fi egalata de om, oricat de inventiv ar fi acesta.
Se spune despre chimie ca este o stiinta nociva (probabil din cauza ca industria chimica poate provoca mari daune mediului inconjurator), insa natura este un imens laborator chimic iar omul este rezultatul proceselor care au loc in acesta. Mitul, potrivit caruia creatorul este devorat de propria creatie, a ajuns un fapt real si are valoare de adevar incontestabil din perspectiva interactiilor omului cu mediul inconjurator. Dezvoltarea industriala, goana dupa confortul vitii de zi cu zi, dorinta de a obtine venituri imediate din activitatile noastre au ajuns sa puna in pericol echilibrul natural. A venit vremea ca omul sa se implice, sa studieze si sa corecteze greselile pe care le-a facut. Astfel, vorbim astazi tot mai mult despre protectia mediului, ecologie si despre masurile care trebuie luate pentru a mentine mediul natural in stare cat mai buna.
Preocuparile pentru protectia mediului natural s-au facut resimtite inca de la sfarsitul secolului al XIX lea, cand s-a facut tranzitia de la atitudinea de admirare pasiva a frumusetilor naturii la cea activa de actionare pentru protectia ei si de prevenire a exploatarii abuzive a bogatiilor naturale.
In privinta denumirii, termenul de ecologie s-a impus in atentia opiniei publice occidentale mai ales dupa 1970, iar in Europa centrala si de est cu precadere in ultimul deceniu. O serie de evenimente cu un puternic impact social precum celebrele ?maree negreori accidente nucleare in frunte cu cel de la Cernobil (26 aprilie 1986) au zguduit din inertie opinia publica si au introdus treptat ecologia in randul preocuparilor individului si comunitatilor. Se redescoperea astfel un concert si un nume vechi de peste un secol. Crearea lui este atribuita biologului german Ernst Haeckel (1834-1919), iar data de nastere 1866, pe cand acesta functiona ca profesor la Universitatea din Jena. De altfel, prima sa mentiune cu valoare de certificat de nastere se gaseste intr-o nota de la pagina 8 a lucrarii ,,Generalle Morphologie der Organismen(Berlin, 1866), sub forma: ,,...sekologie... stiinta economiei, modului de viata, a raporturilor vitale eterne reciproce ale organismelor?. Construit precum termenul de economie, cel de ecologie deriva, in parte, din radacina indo-europeana weik, care desemneaza o unitate sociala imediat superioara casei sefului de familie. Aceasta radacina a dat sanskritul veah (casa), latinul vicus (cartierul unui oras, burg) si grecul oikos (habitat, acasa). Ca atare sekologie a fost construit pe baza a doua cuvinte grecesti: oikos si logos (logia), (discurs). Etimologic deci, ecologia reprezinta stiinta habitatului, respectiv o ramura a biologiei care studiaza interactiunile dintre fiintele vii si mediul lor. Dar, evident, semnificatiile sale au fost mult amplificate si diversificate de-a lungul timpului.
Axul central al politicilor noastre de mediu il constituie asigurarea unui mediu curat pentru sanatatea locuitorilor tarii, spargerea cercului vicios al saraciei si deteriorarii mediului, asigurarea unei cresteri economice regenerative si inovative, spre binele generatiilor actuale si viitoare, armonizarea legislatiei specifice de mediu cu cea a Uniunii Europene in vederea accelerarii procesului de integrare in structurile europene.
Fara ocrotirea mediului, nu se poate asigura dezvoltarea durabila. Dezvoltarea durabila include protectia mediului, iar protectia mediului conditioneaza dezvoltarea durabila. Cerintele si exigentele existente la nivelul Uniunii Europene impun o noua abordare a problemelor globale de mediu, din punct de vedere al efectelor si presiunii asupra mediului si a tuturor consecintelor dezvoltarii socio-economice.
Starea factorilor de mediu in Romania nu poate fi ameliorata, daca nu se au in vedere urmatoarele aspecte:
faptul ca protectia mediului este o obligatie ce revine tuturor celor care organizeaza si desfasoara o activitate, iar normele si standardele de mediu existente trebuie respectate de toti si in primul rand, de cei care desfasoara activitati industriale;
in toate activitatile industriale trebuie acordata prioritate protectiei mediului, calitatii vietii umane si abandonata conceptia multor factori care pun in prim plan productia, fara a lua in calcul si consecintele negative asupra mediului in care traim;
institutiile statului, centrale si locale, trebuie sa isi exercite, cu exigenta necesara, atributiile pe care le au in aplicarea legilor;
resursele financiare trebuie sa fie cat mai bine folosite si focalizate pe solutionarea problemelor de mediu din zonele critice;
trebuie introducerea continua a instrumentelor economice, financiare si juridice care sa-i stimuleze si, dupa caz, sa-i constranga pe agentii economici sa investeasca in tehnologii noi, in performante economice si ecologice.
mai sunt necesare si unele adaptari ale politicii nationale, care sa tina seama, intre altele, de faptul ca, in perspectiva integrarii in Uniunea Europeana, performanta economica va fi nemijlocit legata de performanta ecologica.
Problemele de protectie a mediului sunt deosebit de complexe si vizeaza toate sectoarele de activitate: economice, sociale si politice. Rezolvarea acestor probleme reclama participarea tuturor celor implicati in poluarea factorilor de mediu: agenti economici, departamente, ministere, dar si a acelora care sunt interesati in ocrotirea mediului: in primul rand populatia si reprezentantii ei alesi in diverse organisme, organizatii neguvernamentale, intreaga structura statala.

CUPRINS

1. INTRODUCERE 5
2. CALITATEA MEDIULUI AMBIANT 7
Definirea notiunii de mediu inconjurator 7
Criza mediului inconjurator 8
Resursele naturale ale Romaniei 10
3. BAZELE STIINTIFICE ALE ECOLOGIEI SI PROTECTIEI MEDIULUI 13
Scurt istoric al dezvoltarii ecologiei ca stiinta 13
Directiile de cercetare si ramurile ecologiei 14
Concepte fundamentale ale ecologiei moderne 15
Conceptul de ecosistem 15
Componentele si configuratia spatiala a ecosistemelor 17
Biotopul 17
Biocenoza 18
Structura trofica a ecosistemelor 19
Functiile si dinamica ecosistemelor 20
Fluxul de energie in ecosisteme 21
Ciclul apei 23
Ciclul azotului 26
Ciclul carbonului 28
Ciclul fosforului 29
Surse si cai de raspandire a poluantilor 30
4. ATMOSFERA 33
Surse de poluare atmosferica 34
Principalii poluanti ai aerului 38
Emisiile 43
Emisii de poluanti organici persistenti 43
Emisii provenite din instalatii mari de ardere 43
Calitatea aerului 44
Gaze cu efect de sera 46
Ploile acide: descriere, cauze, efecte, efecte in lant 55
Ozonul troposferic 58
Poluarea de fond 58
Poluari cu pulberi in suspensie 58
Efectele poluarii aerului asupra starii de sanatate 58
Poluarea aerului in zona urbana 59
Efecte directe si indirecte ale poluarii atmosferei 60
Masuri de prevenire si combatere a poluarii atmosferice 60
Sisteme de monitorizare a calitatii aerului 61
5. SOLUL 62
Calitatea solurilor 62
Structura si cauzele degradarii solului 63
Poluarea chimica 65
Efectele poluarii solului 65
Poluanti ai solului 66
Efecte economice si sociale ale degradarii solului 68
Metode si mijloace de protectie a solului 70
Monitorizarea calitatii solului 71
Prevenirea si combaterea poluarii solului 71
Prevenirea poluarii chimice a solului 72
6. APELE 73
Starea calitatii apelor 73
Surse de poluare a apei 73
Forme de poluare a apei 75
Poluantii biodegradabili 78
Poluantii nebiodegradabili 78
Autoepurarea apelor 78
Efectele poluarii apelor 79
Masuri si strategii de prevenire a poluarii apelor 81
Monitorizarea calitatii apelor 82
CONCLUZIE 84
BIBLIOGRAFIE 85


Anul aparitiei: 2010
Nr.pagini: 86

OPINIA CITITORILOR

Nu există opinii exprimate. Fii primul care comentează.

scrie un review