Ciresarii, Volumul II - Castelul fetei in alb

Castelul fetei in alb de Constantin Chirita. In orasel se aciuase linistea zilelor de vara. Tinerii plecau dis-de-dimineata la scaldat, lasind curtile, strazile si mahalalele pustii, molesite si tacute. Spre seara se pornea un oarecare
freamat care se risipea insa la primele adieri ale noptii, cind oraselul isi asternea docil strazile la picioarele perechilor visatoare. Era vara si cald, era vacanta, era un oras mic, era
monotonie, lene, amorteala, adica tot ceea ce nu se potriveste tineretii. Pentru ca tinerii erau acei care sufereau cel mai mult in orasel. Si era cald si era moleseala si nimic neobisnuit nu se profila inca in zarea vremii.

Un timp, toti tinerii, si nu numai ei, isi obosisera gura tot povestind si laudind isprava Ciresarilor in Pestera Neagra. Dar gloria, cu cit creste mai repede, cu atit dispare mai repede.
Mai ales intr-un orasel unde zgomotul unei ferestre sparte in centru se aude in acelasi timp in toate mahalalele. S-au spus vrute si nevrute pe socoteala Ciresarilor, dar se stie ca orice
melodie cintata prea des incepe, dupa un timp, sa oboseasca. Singurul care nu prea parea incintat de cele spuse cindva de un mare spirit al omenirii despre glorie era, bineinteles, Tic.
Pentru el gloria nu se asemana cu acele cercuri pe care le stirneste caderea unei pietre in apa, cercuri din ce in ce mai mari, tot mai mari, pina ce dispar pe nesimtite in luciul apei. El
continua sa creada in ea si de aceea, mai in fiecare zi, spre seara, alerga la frizeria"Higiena" in cautare de admiratori, dar cum frizeria nu prea era vizitata de clienti, stradania lui Tic era cam
in van. Indurerat in adincul lui, prichindelul cel cirn si ciufulit asculta intotdeauna inainte de plecare replica necrutatoare, mereu aceeasi, pe care o rostea tatal lui Dan:
- Domnule, oamenii din orasul nostru au doua mari pacate: nu se rad si nu-si iubesc copiii.
Si Tic pleca putintel mai inviorat spre casa.

Ciresarii sufereau cumplit din cauza caldurii, a moleselii, a inactivitatii si mai ales din cauza unor despartiri neprevazute. Victor plecase pentru citeva saptamini undeva in
strainatate, intr-o tabara tinereasca, iar Ionel isi petrecea o parte din vacanta, departe, impreuna cu familia. Ursu lua parte la tot felul de concursuri sportive, se pregatea mai ales pentru un meci amical de box cu campionul national de juniori, iar ceilalti, Maria, Dan, Lucia isi
petreceau timpul citind, scriind, visind.
Si nimic neobisnuit nu se profila inca in zarea vremii.


Coperti cartonate cu supracoperta
Anul aparitiei: 2010
Nr. pagini: 380

OPINIA CITITORILOR

Nu există opinii exprimate. Fii primul care comentează.

scrie un review