Confruntand zilnic pandemia. Reflectii despre transformarea sistemului politic intr-o perioada de exceptie

La inceputul lunii martie a anului trecut pandemia ne-a inchis in case. Am trecut brusc cu intregul sistem educational in online, am renuntat la deplasarile planificate, ne-am adaptat la fel ca intreaga planeta. La inceputul acelei perioade domnea optimismul: ne vom vedea cel mai tarziu de Paste, fara niciun fel de restrictii. Optimismul de atunci s-a dovedit a fi fost o iluzie. Am avut sperante ca totul se va sfarsi odata cu aparitia vaccinului. A trecut si perioada de speranta generata de acest eveniment, au aparut noi variante, pandemia si-a continuat neperturbat drumul. La un an si jumatate de la inceputul ei, nici astazi nu este clar cand se va termina si cum va arata lumea de dupa pandemie…

***

Avem de-a face asadar cu o situatie pe care nimeni nu a prevazut-o. Am anticipat toate riscurile posibile si imposibile, am scris scenarii complexe despre cum putem reactiona in fata provocarilor naturii, am creat mecanisme pentru a gestiona crize si pentru a reconstrui tari devastate de conflicte. Prezenta unui inamic invizibil, la scara planetara, nu a fost pur si simplu luata in calcul. Din acest motiv, in fata pandemiei, toate guvernele din lume se comporta stangaci, improvizeaza, isi adapteaza din mers planurile si nu pot, deocamdata, recomanda decat izolarea. Este izolarea suficienta pentru a evita extinderea pandemiei sau singura solutie ramane un vaccin? Nu avem deocamdata raspuns la aceasta intrebare. Suntem indemnati sa stam departe unul de altul pentru a simti mai intens bucuria apropierii la sfarsitul pandemiei. Problema este ca nu stim nici cand se va termina si nici cati dintre noi vor apuca sa vada acest sfarsit.

OPINIA CITITORILOR