Copilaria la romani. Schite si tablouri cu prunci, scolari si adolescenti

Prezentare:

Cum îşi creşteau românii copiii altădată ? Aşteptau oare de la şcoală să le dea
un viitor ? Cît de uşor îi venea comunităţii să-i accepte ca membri ?

Cercetînd un secol de Românie modernă (1850-1950), fără a lăsa însă deoparte
informaţii mai vechi sau mai noi care ieşeau în afara lui, autorul a reunit aspectele
esenţiale ale formării « oamenilor mici » în familie, în şcoală şi
în societate : « Mi s-a părut util - mai întîi pentru mine, dar apoi şi pentru
cititorii cărţii de faţă - să abordez, şi deci să şi expun extremele documentare :
la un capăt, date statistice, care vorbesc o limbă destul de obiectivă, iar la celălalt
capăt, cel foarte subiectiv, mărturii obţinute în cursul unor convorbiri cu oameni
care au avut generozitatea să-şi povestească anii tineri şi cărora le mai mulţumesc
o dată aici. Titlurile capitolelor indică ordinea etapelor de lucru în „şantier“ :
de la venirea pe lume a unei noi fiinţe la finele şcolarizării sale, de la intimitatea
familiei la viaţa în instituţiile de învăţămînt, de la crearea microcosmosului şcolii
la funcţionarea marilor mecanisme ale societăţii care angrenează un copil
de la naştere la majorat. »

OPINIA CITITORILOR

Nu există opinii exprimate. Fii primul care comentează.

scrie un review