Cozmin Marta, Dincolo de podurile atarnate si alte povesti cu dor de duca

„(...) Pe data, i-au inconjurat o multime de soldati de plumb, care faceau de straja.
- Bine ati venit! le ziceau ei. Ati cam intarziat. Balul a inceput. Celelalte papusi
au sosit de mult.
- Dar stapana mea nu e papusa, le sopti calutul de lemn. E fetita. O fetita adevarata.”
(Marta Cozmin, Fetita si calutul de lemn)

Antologia Dincolo de podurile atarnate reprezinta un eveniment editorial in primul rand pentru ca selectia textelor pune in valoare virtutile curative ale prozei pentru copii din opera Martei Cozmin, oferind harta unei geografii literare a functiei de profilaxie existentiala din intreaga creatie de gen a autoarei. Chiar daca Marta Cozmin nu a avut explicit in intentie functia terapeutica, textele oglindesc fie virtuti sau intentii curative explicite, fie texte care reflecta intentii terapeutice implicite, din registrul mai complex al functiei de profilaxie existentiala a textului literar.

Luiza Carol remarca faptul ca povestile Martei Cozmin sunt un univers aparte, creat „pentru copii si adulti care nu si-au pierdut copilaria.” Acest univers este construit pe o foarte personala schema narativa, traducand o subtila dialectica a realului si a imaginarului: „Cam asta e schema generala a tuturor povestilor Martei Cozmin. Un personaj simpatic, bun si glumet, are o lume a lui frumoasa si buna, sau daca nu o are si-o cauta pana si-o gaseste – ceea ce inseamna ca o are mai intai in imaginatie, ca intr-o aluna de argint fermecata.” (Luiza Carol, Medalion. In Marta Cozmin, Basme si povesti, Editura Vitruviu, 2003)

Scriitoarea Marta Cozmin (31 ianuarie 1930 – 25 ianuarie 2006) s-a nascut in familia celebrului avocat liberal si om politic Aurelian Bentoiu. A fost casatorita cu scriitorul si medicul Mircea Alexandru Pop (care semna sub pseudonimul Alexandru Miran), poet si traducator eminent din dramaturgia antica, pentru care a fost recompensat de trei ori cu Premiul Uniunii Scriitorilor (1976, 1982 si 1996). Marta Cozmin a fost sora compozitorului si muzicologului Pascal Bentoiu si cumnata poetei, prozatoarei, traducatoarei si memorialistei Annie Bentoiu.

Pentru proza, Marta Cozmin a fost distinsa in doua randuri cu Premiul Uniunii Scriitorilor (pentru volumul de proza pentru copii Croitorul de povesti – 1980 si pentru romanul Sa vorbim despre palmieri – 1984), iar volumul sau de Teatru a fost distins cu premiul Fundatiei Camil Petrescu pentru cea mai buna carte de teatru aparuta in anul 2000: „Nedrept uitata azi, merita redescoperita: e o fantezista de fina calitate, cu multe «sertare». (Paul Cernat, Marta Cozmin, 31 ianuarie 2018 – Evocari, http://mnlr. ro/marta-cozmin/). De aici, observatia ca proza pentru copii a Martei Cozmin „infatiseaza o alta latura a personalitatii prozatoarei, surprinsa de la inceput de critici, si anume aceea de «om salbaticit de dorul copilariei» (Dana Dumitriu). Aici autoarea nu se limiteaza la repovestirea sau modernizarea povestilor clasice, ci propune eroi originali, care farmeca prin umor, imaginatie si spirit ludic.”

Volumul este ilustrat de Maria Anastasia Soleanu. Eleva la Liceul de Arte Plastice „Nicolae Tonitza” din Bucuresti, Anastasia Soleanu, la cei 17 ani ai sai, are deja in portofoliu ilustratii pentru patru carti si patru expozitii, dintre care doua personale.

ISBN: 978-606-977-041-2
Anul aparitiei: 2019
Pagini: 260

OPINIA CITITORILOR