Crestetul ghetarului. Jurnal 1969 - 1971 - Constanta Buzea

Crestetul ghetarului. Jurnal 1969–1971 de Constanta Buzea. „Amintirile nu au de-a face cu trecutul nostru, cu timpul, cu locul. Amintirile suntem noi. N-am sa ma decid usor si nici definitiv ce sunt amintirile,
acte de avaritie sau acte de generozitate. Sunt chinul si binecuvantarea, memorie palida si memorie in flacari, film contradictoriu, mereu rulat, reluat,
refacut, bucuria si groaza de a inmarmuri si de a te topi in trecut...“
Constanta Buzea, socotita de istoricii literari unul dintre cei mai mari poeti romani contemporani, s-a hotarat sa-si publice un prim volum de amintiri,
jurnalul tinut intre 1969 si 1971. Sunt anii in care, casatorita cu poetul Adrian Paunescu, autoarea era studenta la filologie, nastea al doilea copil,
pleca impreuna cu sotul ei, cu o bursa, in Statele Unite, unde il cunostea pe Mircea Eliade. Ani dedicati in primul rand casei si copiilor, si ani de
suferinta conjugala. Totul pe fundalul framantatei vieti literare bucurestene si, desigur, in atmosfera Romaniei de atunci.
Aceste repere in timp si spatiu, fatalmente exterioare, nu pot defini insa jurnalul Constantei Buzea, capodopera de scriere intimista, disperata incercare
de catharsis a unei fiinte de infinita sensibilitate si discretie. Cu pagini despre maternitate si copii cum rareori s-au scris in literatura romana; si
cu splendide inserturi lirice acolo unde notatia obisnuita pare sa nu mai poata exprima abisul afectiv.
Dar este privilegiul criticilor sa evalueze candva aceasta piesa in proza a poetei.