Cronicile apocalipsei. Vindecatoarea

Cronicile apocalipsei. Vindecatoarea - Editura Millennium Press.

PROLOG
Stiti ce se spune, ca-ti poti vedea imaginea reflectata in pupila ochiului cuiva? Rahat! Cind stai atit de aproape
de un barbat, tot ce poti zari in centrul ochilor sai e intu - neci mea. Eu insa, cind m-am uitat la el, chiar m-am vazut
acolo. Strafulgerarea unei amintiri pe retina, si m-am re - vazut in momentele cind l-am intilnit prima data. Isuse,
cum putea sa fie atit de tinar! Si apoi o strafulgerare din viitor – m-am uitat la el si-am vazut ce-aveam sa devin.
El a zimbit, o sclipire de alb intens pe cafeniul chipului sau. Si, in ciuda a tot si toate, i-am zimbit si eu.
— Jasmine, mi-a spus. Cum s-a intimplat una ca asta? Cum am ajuns noi doi in situatia asta?
Am ridicat arma si l-am impuns zdravan cu buza tevii in obraz, adincind-o in carnea moale. Ii ofeream arma fiind -
ca era mai usor decit sa-i raspund la intrebare. Raspunsul isi avea inceputul cu multe luni in urma, pe
cind lumea mea era alba si avea treizeci de metri patrati si in ultimii cinci ani nu existase nimeni cu care s-o impart. Dar
asta nu ma deranja. Pe vremea aia nu-mi prea pasa de nimic, fiindca mintea mea, si tot ceea ce insemna eul meu distinct,
motaia satisfacuta sub plapuma calda a nar coticelor. Nu stiu daca v-ati drogat vreodata. E ca o aura stra luci -
toare care creste in tine, ti se raspindeste prin vene si patrun - de iute peste tot; in toate cotloanele tale intunecate.

OPINIA CITITORILOR