Cutia din lemn de nuc

Descriere
DESPRE AUTOR
Nikola Milosevic (n. 1929), renumit istoric si teoretician al literaturii si unul dintre cei mai importanti filosofi si eseisti sarbi ai momentului, membru al Academiei de Stiinte din Serbia, si-a facut, in 2002, debutul ca romancier, cu Nit miholjskog leta (Firul unei veri tarzii), urmat, in 2003, de Kutija od orahovog drveta (Cutia din lemn de nuc), aparut la Editura KOV din Varset. Romanul, epuizat in doar doua saptamani si tradus, la scurt timp dupa aceea, in franceza si macedoneana, a starnit un interes enorm atat din partea cititorilor, cat si a criticilor, care n-au intarziat sa il declare drept capodopera absoluta a autorului.
De acelasi autor: Antropoloski eseji (Eseuri antropologice), Negativan junak (Eroul negativ), Ideologija, psihologija i stvaralastvo (Ideologie, psihologie si creatie), Filozofija strukturalizma (Filosofia structuralismului), Dostojevski kao mislilac (Dostoievski ca ganditor), Knjievnost i metafizika (Literatura si metafizica), Ima li istorija smisla (Are istoria vreun sens?), Istina i iluzija (Adevar si iluzie), Andric i Krleza (Andric si Krleza), Filozofija i psihologija (Filosofie si psihologie), Psihologija znanja (Psihologia cunoasterii).

DESPRE CARTE
Scrisa la persoana intai, aceasta relatare vie a unei constiinte sensibile si vulnerabile este pe cat de simpla si aparent frivola, pe atat de subtila si profunda. Un student la filozofie, deplasandu-se saptamanal cu trenul de la Belgrad la Obrenovac, exploreaza potentialul erotic al contactului accidental cu calatoarele necunoscute. Pornind de la imagini si situatii erotice dintre cele mai neasteptate, aventura lui devine, pe nesimtite, un pretext pentru o meditatie beletristico-filosofica despre om si lume, desfasurata pe fundalul intunecatei epoci comuniste.

RECEPTAREA CRITICA
In cutia din lemn de nuc nu mai este decat un pumn de praf cenusiu. Tot ce a mai ramas dintr-un destin si o existenta, dar mai mult decat suficient pentru un melancolic tratat beletristico-filosofic despre om si lume.
M. Zivanovic
Aceasta micuta cutie de cuvinte poarta in ea sugestii pentru multe comparatii, dar reprezinta mai ales incercarea de a da o noblete metafizica sentimentului zadarniciei.
Zoran M. Mandic
Cutia din lemn de nuc are o virtute foarte importanta: austeritatea relatarii, din care razbate conceptia autorului despre om. Insa romanul nu este un tratat, o simpla enumerare de virtuti sau defecte, nici un studiu psihologic despre caracterul omenesc. Romancierul are puterea de a face ca trasaturile separate sa se transforme in miscare, in scanteie, in vocea diversitatii vietii, care isi gaseste implinirea in expresie.
Miroslav Egeric
(Eul narativ) oscileaza intre evocarea unei situatii aproape mimetice, impregnata de experientele sexuale ale eroului, si identificarea paradoxurilor erotice universale, intre dezvaluirea caracterului satiric al imprejurarilor in care aceasta sexualitate incearca sa se cunoasca pe sine si o pronuntata orientare speculativa, sub forma cautarii unui Dumnezeu care sa faca sa nu se fi intamplat ceea ce s-a intamplat.
Milo Lompar

EXTRASE
MOTTO: A fost odata ca niciodata - mai bine sa nu fi fost niciodata.
Cuvant introductiv
Motto-ul acestui roman l-am imprumutat de la un regizor ceh.
Iar prima parte a frazei el a imprumutat-o de la batranii povestitori indonezieni. A fost odata ca niciodata - asa isi incepeau acestia, in vremurile de demult, povestile.
In romanul de fata exista si ce a fost odata si ce nu a fost niciodata.
Ce nu a fost, ar fi putut sa fie.
Iar ce a fost, mai bine sa nu fi fost.

OPINIA CITITORILOR

Nu există opinii exprimate. Fii primul care comentează.

scrie un review