David R. Hamilton, De ce iti face bine sa faci bine

PRP: 27,00 lei
?
Acesta este Prețul Recomandat de Producător. Prețul de vânzare al produsului este afișat mai jos.
Preț: 24,30 lei
Diferență: 2,70 lei
Disponibilitate: stoc indisponibil
Anul publicării: 2015

DESCRIERE

Aceasta carte este despre bunatate. Ea contine studii actuale care arata ca a fi bun cu ceilalti e benefic pentru sanatatea ta, si povesti care te vor inspira sa pui lucrurile de aici in practica si sa le simti efectele pozitive.
„Prefer sa simt compasiunea in locul cunoasterii exacte a definitiei acestui cuvant”, spunea undeva Sfantul Toma de Aquino. Compasiunea in sine reprezinta si ea o parte a acestei carti, pentru ca bunatatea este un rezultat al ei. Cand simtim si impartasim durerea cuiva, cand dorim cu compasiune sa i-o alinam, atunci devenim motivati sa oferim ajutor si sa aratam bunatate.
Aceasta carte vorbeste pe scurt si despre recunostinta si despre iertare. Recunostinta reprezinta o marca a bunatatii pentru ca ne face sa fim constienti de tot ceea ce se afla in jurul nostru. Cand suntem recunoscatori, devenim mai apropiati fata de cei din jur si mai disponibili sa ne exprimam multumirea fata de ei. A face acest lucru e benefic pentru noi, la fel cum enumerarea tuturor lucrurilor cu care am fost binecuvantati e un act de bunatate fata de noi insine. Si iertarea e un mod de a arata bunatate fata de eul nostru interior. Este un mijloc de a ne elibera. Intreaga lume va fi mai buna cand va exista mai multa bunatate in ea. Deci, sper ca aceasta combinatie de experiente impartasite in legatura cu bunatatea, prezentate alaturi de studii stiintifice, sa te inspire sa faci la randul tau cat mai multe acte de bunatate. Pentru a-ti veni in ajutor, cartea contine o serie de exercitii scurte, dar si sugestii despre cum sa repari si sa imbunatatesti relatiile cu cei din jur, crescandu-ti astfel numarul de conexiuni sociale prin capacitatea de a ierta. Citand un numar consistent de studii stiintifice, aceasta carte iti va arata ca bunatatea te poate face mai fericit. Ea poate ameliora depresia si poate duce la imbunatatirea unor relatii. E buna pentru inima ta si pentru sistemul tau imunitar, iar cele mai noi cercetari arata ca te poate ajuta sa traiesti mai mult. Compasiunea aduce si ea beneficii similare. Cercetari recente legate de„nervul compasiunii” (nervul vag), releva cum compasiunea joaca un rol mult mai mare decat se credea anterior in mentinerea sanatatii, reducand inflamatiile, care sunt cauza unui numar mare de boli, inclusiv a celor cardiace si a cancerului. Recunostinta e si ea o sursa excelenta de sanatate. Amelioreaza depresia, ne face mai fericiti, imbunatateste calitatea relatiilor noastre, reprezinta un tratament eficient pentru insomnie si ne poate ajuta sa traim mai mult. Acestea sunt doar cateva dintre rezultatele unei cercetari tot mai consistente din domeniul psihologiei pozitive.
Iertarea este, la randul ei, foarte benefica pentru sanatatea noastra. Studiile arata ca ea ajuta la reducerea semnificativa a durerii, furiei, stresului, anxietatii si depresiei, dandu-ne puterea sa avem speranta pentru viitor. E buna si pentru inima, pentru ca reduce presiunea arteriala si imbunatateste circulatia sangelui. Relatiile de calitate sunt, de asemenea, un ingredient important al sanatatii noastre. Ele sunt asociate cu o viata mai lunga si cu sanse mult mai mici de dezvoltare a bolilor cardiace. Oamenii aflati in relatii pozitive sunt, per ansamblu, mai sanatosi decat cei care au parte de relatii de slaba calitate sau decat cei care sunt izolati social. O parte dintre motivele ce stau la baza acestui fapt e reprezentata de existenta„moleculei fericirii”, adica a oxitocinei. Cand putem intra intr-o legatura puternica cu cineva, oxitocina abunda in creierul si in corpul nostru. Efectele ei sunt multiple: ne face mai apti sa avem incredere, sa fim mai generosi, ne ajuta sa mentinem presiunea arteriala la un nivel scazut, vindecandu-ne ranile si prevenind afectiuni ale sistemului cardiovascular. Cartea de fata descrie si impactul unui mediu plin de iubire si bunatate asupra creierului copiilor. Punerea in paralel a cazurilor de copii crescuti in orfelinate cu cei crescuti intr-un camin stabil, arata existenta unor diferente semnificative in structura cerebrala. Desi plina de studii stiintifice, aceasta carte nu este una de tip academic, ci este una adresata tuturor cititorilor: adolescenti, studenti, terapeuti, profesionisti din domeniul medical, doctori, asistente, politicieni, chiar si cadre didactice universitare care vor sa parcurga o lectura relaxanta. Cartea este, fara doar si poate, adresata„omului obisnuit”. Una dintre cele mai interesante concluzii ale sale e ca bunatatea se afla in natura noastra umana. Creierul si sistemul nervos au evoluat in istoria umanitatii intr-un mediu marcat de cooperare stransa si de legaturi cu cei din jur, in care bunatatea a reprezentat o unealta necesara supravietuirii. De fapt, putem spune ca suntem construiti genetic pentru a fi buni cu ceilalti. De aceea ne face bine sa aratam bunatate. Si tot de aceea, cand nu facem acest lucru sau cand nu aratam compasiune, recunostinta sau iertare, sistemul nostru nervos devine stresat, iar asta nu e bine pentru sanatatea noastra. O forma de bunatate care adesea ne scapa din vedere e cea fata de noi insine. Putini dintre noi au cu adevarat grija de sine, si sper ca aceasta carte sa motiveze oamenii sa acorde mai multa atentie acestui aspect. La finalul cartii se afla„Provocarea celor 21 de zile de bunatate”, pe care poate vei dori sa o incerci. Mai e si o sectiune adresata profesorilor, care contine o serie de idei pentru a-i ajuta pe copiii de toate varstele sa dezvolte un comportament caracterizat prin bunatate. Si mai e o lista cu 50 de acte de bunatate care te vor ajuta sa pornesti pe acest drum.

Sper ca iti va face placere sa parcurgi paginile care urmeaza. Scrierea lor mi-a adus multa multumire.

Dr. David R. Hamilton, septembrie 2009


Fragmente

CAPITOLUL 2

"TE INTELEG”:
PUTEREA COMPASIUNII
Compasiunea nu tine de religie, ci de natura umana. Nu e un lux, ci e esentiala pentru
propria noastra pace interioara si pentru stabilitatea noastra mentala, e esentiala
pentru supravietuirea umanitatii.” Dalai Lama

A existat un calugar tibetan care a fost tinut prizonier timp de 20 de ani in gulagul chinez. Acolo i-a fost interzisa practicarea credintei sale, a fost pus singur intr-o celula si a fost chiar si torturat. Dupa eliberare, Dalai Lama l-a intrebat care era cea mai mare sursa de stres a sa. Raspunsul sau nu a fost legat de durerea fizica sau de izolare, cum v-ati astepta. Ci de teama ca isi va pierde compasiunea pentru cei ce l-au incarcerat. Capacitatea lui de a oferi compasiune era izvorata din practicarea acestui sentiment fata de toti cei din jur. Si noi, la randul nostru, putem dezvolta un potential enorm pentru a face acest lucru. Poate va intrebati de ce am vrea sa facem asta? Ei bine, compasiunea e foarte sanatoasa pentru noi, dupa cum se va vedea mai departe. In plus, e buna si pentru toti cei din jur. Poate transforma lumea intr-un loc mai bun. Multe dintre practicile noastre etice, in functie de care decidem cum ne comportam unii cu altii, isi au fundamentul in compasiune. Pacea si armonia lumii noastre depind de compasiune, depind de capacitatea noastra de a vedea lucrurile prin ochii celorlalti. In plus, cand ne vedem semenii suferind si simtim compasiune pentru ei, devenim motivati sa infaptuim lucruri bune. Compasiunea ne poate schimba atat de profund, incat ajunge sa fie definitorie pentru personalitatea noastra. Intr-o discutie legata de iubire, doctorul Wayne W. Dyer facea o analogie cu stoarcerea unei portocale.„Strange cu putere o portocala si tot ce va iesi din ea e suc de portocala, fiindca doar asta se afla in interiorul ei”, spunea el. In mod similar, daca dezvoltam suficienta compasiune, atunci cand suntem la randul nostru„storsi” (situatie care poate aparea cand suntem stresati, raniti sau ofensati), tot ceea ce va iesi la iveala din noi va fi compasiunea, fiindca asta e tot ceea ce avem in noi. Nu ne vom mai uita la suferintele si la provocarile noastre, ci la cei care sunt cauza lor, si vom incepe sa intelegem propria lor durere, durerea care le determina actiunile. Vom simti compasiune pentru ei si apoi ne vom simti liberi. Poate ca asta nu este tocmai usor de realizat, insa compasiunea poate fi cu adevarat dezvoltata in noi. Studiile RMN arata ca procesarea acelorasi ganduri de fiecare data– in acest caz, ganduri legate de compasiune– provoaca schimbari structurale in creier. Milioane de legaturi intercelulare se nasc in anumite parti ale creierului si pot realmente creste amplitudinea si marimea acestora. Analizele RMN facute asupra calugarilor tibetani arata o activare substantiala a lobilor frontali stangi din creier, care fac parte dintr-o zona cerebrala asociata cu generarea compasiunii. Aceasta zona e considerabil mai mare la calugarii tibetani decat la oamenii obisnuiti. De fapt, prima data cand psihologii i-au studiat pe budistii tibetani au crezut ca e ceva stricat la aparatele lor de masura. Proportiile inregistrate in creierul acestora erau atat de neobisnuite, incat nu semanau cu nimic din ceea ce psihologii vazusera anterior! Asadar, anii indelungati de meditatie si de practicare a compasiunii pot avea un impact semnificativ asupra creierului nostru. Insa nu e nevoie neaparat de ani intregi pentru ca schimbarile sa aiba loc. Un studiu realizat asupra unor persoane care nu practicasera meditatia anterior, si care au fost invatate sa faca acest lucru timp de numai 6 saptamani, a concluzionat existenta unei activitati in crestere la nivelul lobilor frontali stangi din creier. Pe masura ce compasiunea prindea radacini in sistemul lor nervos, participantii inregistrau schimbari structurale la nivel cerebral.

EMPATIA:„SIMT ALATURI DE TINE”

Compasiunea rezulta din empatie, iar aceasta din urma a mai fost numita si„capacitatea de a simti alaturi de cineva”. Ea se manifesta cand impartasim durerea celor din jur. Compasiunea, pe de alta parte, e atunci cand avem sentimente„pentru” cineva. Constientizam durerea si simtim o dorinta plina de compasiune pentru ca persoana sa scape de acea durere. Asadar, empatia se afla acolo unde incepe afectiunea pentru ceilalti. Cultivarea empatiei face ca aparitia compasiunii si a bunatatii sa fie mult mai probabile. N-ar fi minunat ca urmarea acestei cai sa ne defineasca vietile si sa defineasca lumea, in general? Eu personal m-am simtit inspirat de remarcile facute de Barack Obama cu privire la empatie, intr-un discurs pe care l-a tinut in data de 11 august 2006, inainte sa devina presedinte:„Se discuta mult in tara asta despre deficitul federal. Dar cred ca lucrul despre care ar trebui cu adevarat sa discutam este deficitul de empatie. Aceasta reprezinta capacitatea noastra de a ne pune in locul altcuiva, de a vedea lumea prin ochii celor diferiti de noi: copilul caruia ii este foame, muncitorul care tocmai a fost concediat, familia care si-a pierdut agoniseala de o viata in urma unei furtuni cumplite. Cand gandesti in acesti termeni, cand alegi sa iti maresti capacitatea de a manifesta grija si interes fata de ce se intampla in jur si cand empatizezi cu nefericirea altora, fie ca e vorba de prieteni apropiati sau de straini, devine mai dificil sa nu actionezi. Devine mai dificil sa nu iti oferi ajutorul.”
Iata de ce empatia reprezinta adesea sentimentul din care se naste bunatatea. Cand impartasim durerea cuiva, initial apare compasiunea, fiindca ne dorim ca acea persoana sa scape de durere, iar apoi apare motivatia sa o ajutam printr-un act de binefacere. Partea interesanta e ca suntem construiti pentru a oferi empatie. Creierul nostru contine un„circuit al empatiei” care se activeaza cand vedem o persoana in suferinta. Intr-un fel, creierul nu poate face distinctia clara intre suferinta celuilalt si propria noastra suferinta. Atunci cand vedem pe cineva suferind, creierul nostru reproduce emotii similare cu momentul in care suferim noi insine. Este similar cu modul in care creierul nostru oglindeste miscarile si expresiile faciale ale celor din jur. De exemplu, cand vedem pe cineva ca isi misca mana, in zona cunoscuta sub numele de cortex premotor din creier ni se activeaza„neuronii oglinda”, iar ei la randul lor activeaza neuronii care sunt responsabili cu miscarea propriu-zisa a mainii (cortexul motor). Acest proces activeaza, la randul sau, muschii mainii. Asadar, faptul ca vedem pe cineva miscandu-si mana, ne stimuleaza pe noi insine sa ne miscam mana. Desi poate parea ciudat, aceste cercetari sunt folosite in prezent ca o strategie terapeutica inovatoare pentru recuperarea pacientilor care au suferit un atac cerebral, iar rezultatele preliminare s-au dovedit pozitive. Observarea miscarilor corporale realizate de oameni complet sanatosi sunt benefice pentru pacientii care se afla dupa un atac cerebral. Aceasta forma de terapie numita„observarea actiunii” le stimuleaza muschii ca si cum s-ar pune in miscare cu adevarat. (Daca va intereseaza acest subiect, veti gasi mai multe despre el in cartea mea intitulata Cum iti poti vindeca trupul cu puterea mintii– How Your Mind Can Heal Your Body.)

Intr-un mod similar,„circuitul empatiei” din creier oglindeste starea emotionala a celor din jur. Cand vedem pe cineva in suferinta, circuitul intra in functiune si ne face sa impartasim o parte a durerii. De asemenea, cand vedem pe cineva ca e fericit, creierul produce o stare de fericire si in noi insine. Iata de ce o persoana fericita poate intra pe usa si poate schimba rapid dispozitia unei intregi sali pline de oameni. Ii observam limbajul trupului si neuronii responsabili cu oglindirea se activeaza automat, influentand propriul nostru limbaj non-verbal, astfel incat sa ii imitam starea emotionala. Acest lucru se realizeaza partial prin expresia faciala si a ochilor, a caror preluare ne ajuta sa reproducem o stare similara in noi insine.

Tania Singer, care este un nume de top in domeniul neurostiintei empatiei, spune ca„exista numeroase dovezi care arata ca impartasirea emotiilor manifestate de cei din jur este asociata cu activarea structurilor neuronale care functioneaza si in timpul experimentarii personale a acelor emotii”3. Asta se intampla chiar si cand vedem pe cineva suferind fizic. In acest caz, nu simtim durere, desi neuronii oglinda ne pot da o parte dintre fiorii ei, insa simtim partea sa emotionala, subiectiva. Creierul nostru se activeaza intr-un mod similar cu cel al persoanelor care sufera durerea pe propria piele, insa mai putin din punct de vedere al partii senzoriale care implica procesarea senzatiei de durere. In rest totul e identic.

Un rezultat de acelasi gen a fost aratat si de un studiu din 2004, in care 16 cupluri fie au primit o doza de soc electric dureros pe mana, fie au privit in timp ce acest lucru se petrecea cu partenerul. Mai exact, creierul femeii a fost scanat in timp ce stimuli durerosi ii erau aplicati pe mana. Apoi, creierul i-a fost scanat din nou, insa nu in timp ce era supusa durerii, ci in timp ce privea mana partenerului ei fiind supusa durerii. Activitatea creierului a fost aproape identica in ambele situatii. Singurele parti din creier care nu fusesera activate in timp ce isi privea partenerul erau acelea implicate in generarea senzatiei fizice propriu-zise de durere. Componentele emotionale erau activate egal in ambele cazuri. Deci, la nivel emotional, ea se simtea exact la fel ca si partenerul ei. Adica empatiza cu el. Gradul de activare a creierului e proportional cu perceptia noastra privind intensitatea durerii. Daca ne imaginam ca durerea e mare, creierul e activat intens si simtim o empatie puternica. Daca ne imaginam ca e mica, activarea si empatia sunt si ele la un nivel mai scazut. Un studiu din anul 2006 a confirmat acest lucru. In cadrul lui s-a inregistrat o activare cerebrala intensa cand un ac a penetrat adanc mana unei persoane, insa nu si cand persoana a fost doar intepata usor. Unele cercetari arata ca putem detecta intensitatea durerii privind fata unei persoane, pentru ca neuronii nostri responsabili cu oglindirea emotiilor si cu empatia, detecteaza chiar si cele mai mici schimbari ale expresiei faciale care sugereaza durerea. In plus, exista posibilitatea ca noi sa simtim la randul nostru durerea. Spre exemplu, un studiu din 2007 a inregistrat faptul ca in momentul in care un ac a strapuns mana unei persoane, cortexul somatosenzorial (care se afla in regiunea creierului legata direct de simtul atingerii) al unui privitor, a fost activat. Insa nu doar creierul se activeaza cand ii vedem pe altii in suferinta. Stim cu totii senzatia pe care ne-o creeaza imaginea emotionanta a unor copii ce sufera de foame, ce nod in gat simtim si cum inima ne bate altfel, iar ritmul respiratiei ni se schimba. Nervii din creier stimuleaza si un raspuns fizic. Asadar, creierul reproduce starile emotionale ale celor din jur, facandu-ne sa simtim efectele lor fizice. Empatia e complet naturala pentru noi. Daca vrem sa o anulam, trebuie sa depunem un efort suplimentar. Uneori, incercam sa ne convingem pe noi insine ca unii oameni sunt rai sau ca vor sa profite de bunatatea noastra, pentru a nu lasa empatia sa ne dicteze ce sa facem. Dupa cum spune Diane Berke, figura importanta in domeniul protejarii cultelor si credintelor religioase,„Judecata de valoare este cel mai important factor care duce la blocarea compasiunii din creierul nostru. Ea este principala unealta de separare a mintii.”

EMPATIE SI COMPASIUNE

Dupa cum am vazut deja, compasiunea se naste din empatie. Mai exact, exista o similitudine clara intre activitatea cerebrala legata de empatie si de compasiune. Diferenta esentiala in cazul compasiunii este activarea aditionala a cortexului prefrontal, pe masura ce empatia se transforma intr-o experienta constienta si vrem sa punem capat durerii. Cercetari recente realizate la Universitatea din Wisconsin arata similitudinea neuronala dintre empatie si compasiune. Oamenii de stiinta au demonstrat cum cultivarea compasiunii are cu adevarat un impact asupra circuitelor neuronale implicate de empatie. In plus, mai e activ si cortexul prefrontal, care ne permite sa decidem daca sa ne pese sau nu. Studiul a mai ilustrat si faptul ca exista un efect mai puternic in cazul compasiunii decat in cel al empatiei. Generarea compasiunii a marit activitatea circuitelor neuronale implicate in cazul empatiei. Le-a amplificat. Cercetatorii au comparat creierul unor experti in tehnica meditatiei, care practica in mod regulat meditatia pentru trezirea compasiunii, cu cel al unor incepatori in domeniu, putin familiarizati cu meditatia. Ei au comparat reactia creierului in functie de diferiti stimuli: la auzul de sunete pozitive (cum ar fi rasul unui bebelus), negative (cum ar fi vocea cuiva aflat in pericol) sau neutre. In fiecare caz, raspunsul neuronal al expertilor a fost cu mult mai mare. Experienta celor cu multa practica in domeniul meditatiei care trezeste iubirea, bunatatea si compasiunea, a facut ca ei sa manifeste„o disponibilitate neconditionata de a ajuta alte fiinte”, spun cercetatorii. In cadrul aceluiasi studiu, creierul incepatorilor a fost scanat in timp ce acestia invatau tehnicile meditatiei. In comparatie cu al lor, creierul expertilor era cu mult mai activ la auzul sunetelor.„Muschiul” empatiei era mult mai bine antrenat, in cazul lor. Studiul arata nu numai cum compasiunea poate fi invatata, ci si cum ea„pune creierul la lucru”, la fel cum un muschi devine tot mai flexibil pe masura ce facem exercitii fizice cu ajutorul lui. Practicarea zilnica a compasiunii solicita parti din creier care ajuta la procesarea ei, facand nu doar ca ea sa fie simtita cu mai multa usurinta in cazuri ulterioare, ci si inregistrand un impact structural asupra creierului in acele zone. La fel cum un muschi isi mareste suprafata cand lucram mult cu el, si zona din creier responsabila cu generarea compasiunii creste pe masura ce„exersam” acest sentiment. Expertii in neurostiinta fac adesea o paralela intre creier si un simplu muschi. Studiul mentionat anterior a scos in evidenta faptul ca activarea unei zone (insule) din creier duce la aparitia unei„ingrosari” a cortexului de acolo, demonstrand astfel o crestere semnificativa a activitatii neuronale. Zona respectiva din circuitul empatic a crescut datorita practicarii empatiei. Asadar, compasiunea schimba cu adevarat structura creierului. Nu mai putem spune ca schimbarea se petrece doar in mintea noastra, fiindca iata ca ea are loc in mod perceptibil la nivelul structurii cerebrale. Practicarea zilnica a meditatiei care trezeste iubirea, bunatatea si compasiunea, nu numai ca schimba creierul, dar pare sa intensifice si tendinta naturala de a dori binele tuturor si de a avea cea mai buna parere despre cei din jur. Drept urmare, cand avem de-a face cu situatii care ne pun la incercare, sentimentele pozitive apar in noi cu mult mai multa usurinta decat inainte. In loc sa ramanem blocati de sentimentele care insotesc un om obisnuit o zi intreaga dupa ce a fost jignit de cineva– precum iritarea, judecarea aspra a celorlalti, frustrarea, ba chiar invinovatirea altora sau senzatia ca am fost raniti– incepem sa simtim compasiune si dam voie pacii sufletesti sa isi faca loc in mintile noastre. Cu alte cuvinte, incepem sa ne dam seama imediat ca cel ce ne-a ranit, probabil ca sufera la randul sau si din acest motiv s-a comportat astfel. Aceasta constientizare naturala a durerii altuia e un proces firesc, dar multi dintre noi il anulam din reflex si il inlocuim cu emiterea de judecati personale asupra oamenilor. Practicarea compasiunii ne invata sa punem deoparte aceasta tendinta de a emite judecati si, intr-un fel, ne ajuta sa ne reintoarcem la o stare fireasca a lucrurilor. Iti poti imagina cata libertate emotionala au cei care nu trebuie sa sufere, sa se planga sau sa se gandeasca toata ziua la motive de suparare? Am tot vorbit despre impartasirea durerii celorlalti, insa adevarul e ca nu doar durerea ne stimuleaza sa impartasim sentimentele semenilor nostri. Dupa cum am mai zis, simtim si bucurie atunci cand cei din jur simt la fel. Pe scurt, practicarea compasiunii te ajuta sa fii fericit cand altii sunt fericiti si sa simti empatie si iubire cand sunt tristi, te elibereaza de suferinta interioara si te pune din nou in legatura cu eul tau real. Si va mai intrebati de ce unii calugari budisti zambesc atat de mult!

CUM SA PRACTICI MEDITATIA CARE TREZESTE  IUBIREA, BUNATATEA SI COMPASIUNEA

Aseaza-te confortabil, in liniste, si concentreaza-te pentru cateva momente la felul in care respiri. Respira lent si regulat. Acum, gandeste-te la o persoana draga, careia ii doresti cu toata sinceritatea sa se simta bine si sa fie ferita de durere si suferinta. Poti folosi cuvintele urmatoare, daca ti se pare mai usor, insa cuvintele sunt mai putin importante, conteaza sentimentul:„Fie ca tu sa fii bine. Fie ca tu sa fii fericit. Fie ca tu sa fii ferit de suferinta.” Fa asta pentru cativa oameni la care tii. Ah, si nu uita sa incepi cu tine insuti! In timp, poti extinde meditatia, incluzand oameni cu care ai de-a face frecvent, cum ar fi colegii de lucru. Si prin exercitiu, o vei putea extinde si la dusmanii tai, sau la oameni care te-au ranit, pentru ca in cele din urma sa doresti intregii lumi sa fie ferita de suferinta.

                COMPASIUNEA INTARESTE SISTEMUL  IMUNITAR

Cunoscutul scriitor si filosof Eric Hoffer spunea:„Compasiunea este antitoxina sufletului. Unde exista compasiune, pana si cele mai otravitoare impulsuri raman relativ inofensive.”

Exista in mod real dovezi ale faptului ca a simti compasiune ne aduce beneficii directe pentru sanatatea fizica. Un studiu realizat in 2009 asupra unui numar de 61 de persoane cu varste intre 17 si 19 ani a analizat impactul meditatiei care trezeste compasiunea, in momentul in care o persoana se simte stresata. S-a analizat nivelul de cortizol si de interleukina-6, care este o substanta implicata in producerea unui proces inflamator. Cand avem prea multa substanta de acest gen in corp, de obicei inseamna ca suntem bolnavi. Stresul e si el un factor care are impact agravant asupra bolilor. Stresul cronic,  in mod special, face ca aparitia bolilor sa fie mai probabila. El a fost asociat cu bolile cardiace, cancerul, diabetul, dementa, depresia acuta si multe altele. Oamenii de stiinta pot monitoriza impactul stresului asupra corpului prin masurarea nivelului unor anumite substante chimice din sange sau saliva. De exemplu, cand suntem stresati, ne creste nivelul cortizolului care mai e cunoscut si sub numele de„hormon al stresului”. Ne creste si nivelul interleukinei-6, asta duce la aparitia de inflamatii in corp, iar acestea din urma sunt cunoscute pentru rolul lor agravant in aparitia si dezvoltarea a numeroase boli. Cercetarile de data recenta arata ca insusi cortizolul ar putea fi responsabil pentru cresterea nivelului de interleukina-6, iar cele doua impreuna pot afecta negativ evolutia bolilor prin presiunea pe care o aplica asupra sistemului imunitar.

In studiul mentionat anterior, 33 de oameni au participat la un curs de sase saptamani de meditatie, iar restul de 28 au functionat ca simplu grup de control, deci nu au facut deloc meditatie. Apoi, ambele grupuri au fost rugate sa faca in laborator o anumita actiune menita sa genereze stres. Rezultatele au aratat ca practicantii meditatiei aveau un nivel semnificativ mai scazut de interleukina-6. Prin comparatie cu cei care nu au participat la cursul de meditatie, acestia aveau mult mai putina substanta nociva in corp. In plus, se simteau mult mai putin stresati. Per ansamblu, ei inregistrau un nivel de stres cu peste 50% mai mic decat cei care nu meditasera.

Cheia succesului pentru meditatie a fost exercitiul. Participantii care au fost prezenti la cel mai mare numar de lectii de meditatie si au facut cele mai multe exercitii in acest sens, au inregistrat cele mai semnificative reduceri ale interleukinei-6 si ale stresului. Cei care au facut doar cateva exercitii de meditatie (unul sau doua pe saptamana) aveau niveluri ale interleukinei-6 similare cu cei din grupul de control. Insa pe masura ce au crescut numarul de ore pe saptamana, nivelul interleukinei-6 a inceput sa scada semnificativ, cele mai multe beneficii fiind vizibile la cei care au facut sase sau mai multe sesiuni pe saptamana.

Cand avem o viata stresanta, nivelul de cortizol si de interleukina-6 creste, mai ales daca ne aflam in situatii stresante pe termen lung si nu putem iesi din ele. Dar meditatia care trezeste compasiunea contracareaza efectele acestor situatii cotidiene stresante. Ea ne face sa ne simtim mai bine nu doar psihic, ci si prin protejarea fizicului nostru, reducand agentii biologici responsabili pentru aparitia unor eventuale boli. Exista putine medicamente capabile sa reduca nivelul interleukinei-6 fara a avea efecte secundare nedorite. Dar iata cum compasiunea poate indeplini aceasta misiune de una singura. Asadar, atunci cand impartasim durerea cuiva si ne dorim ca acea persoana sa scape de suferinta, propria noastra sanatate se imbunatateste.

In calitate de practicant al meditatiei din anul 2000, va pot marturisi cu sinceritate ca am observat personal beneficiile acumulate in timp prin aceasta activitate. Cand am perioade in care nu practic in mod regulat meditatia (pentru ca reusesc sa ma conving singur ca am lucruri mai importante de facut in cele 20 de minute alocate zilnic acesteia in mod normal), beneficiile unei minti calme incep sa dispara gradual si sunt inlocuite de sentimente de stres legate de numeroasele lucruri cotidiene pe care trebuie sa le rezolv.

POVESTI ADEVARATE DESPRE BUNATATE
 

Razgandirea

Eram cu masina si ma pregateam sa o iau de acasa pe prietena mea mai in varsta, Dorothy. Pe drum, am vazut cum un om incerca sa urce un deal abrupt carand un televizor de mari dimensiuni. Am oprit si m-am oferit sa il ajut. Mi-a fost foarte recunoscator. Am ridicat amandoi televizorul, l-am pus in masina, iar apoi am urcat la volan si ne-am oprit in cealalta parte a dealului. Am scos impreuna televizorul, iar persoana a vrut sa imi ofere niste bani pentru ajutor. Cred ca s-a gandit pentru o clipa ca sunt sofer de taxi. Initial am refuzat, dar au urmat insistente. Asa ca am facut urmatoarea intelegere:„In loc sa imi dai mie bani, fa o fapta buna pentru cineva”, i-am spus. I s-a parut o idee buna. Ne-am luat la revedere, iar eu am plecat mai departe spre prietena mea Dorothy. Ma intorceam impreuna cu ea, vreo 10 minute mai tarziu, cand am vazut din nou acelasi om carand acelasi televizor inapoi la deal. Am oprit masina langa el si l-am intrebat ce face.„Il duc inapoi!”, mi-a spus. Dupa cum mi-a marturisit, televizorul fusese de fapt furat. Tom

Un telefon de bun venit
Acum vreo 20 de ani, intr-o perioada in care ma simteam foarte stresata, profund nefericita si singura, intr-o zi la pranz mi-a sunat telefonul si tot ce am auzit la celalalt capat al liniei a fost o melodie. Era vorba de„I Just Called to Say I Love You”, cantata de Stevie Wonder. N-am descoperit niciodata cine ma apelase (nu existau telefoane mobile pe atunci), insa cu siguranta m-am simtit mult mai bine dupa ce acest telefon. Mary

Cuprins
    
Multumiri XI
Introducere XIII

1 Bunatatea este cel mai bun medicament 1
2 „Te inteleg”: Puterea compasiunii 23
3  Curajul de a manifesta compasiune 35
4  Bunatatea schimba structura creierului 47
5  Oxitocina din creier 55
6  Moduri de a produce oxitocina 67
7  Oxitocina, digestia si procesele inflamatorii 75
8  Oxitocina si inima 83
9  Ofera-i inimii sustinerea ta 95
10  De ce bebelusii au nevoie de iubire 107
11  Fii constient de lucrurile cu care ai fost binecuvantat 125
12  Nu te agata de trecut 149
13  Cum a evoluat bunatatea sufleteasca 163
14  Bunatatea fata de noi insine 181

In incheiere 187
Provocarea celor 21 de zile de bunatate 190
Trei fapte bune pe zi 191
Cateva idei pentru profesori 192
50 de fapte bune 194
Referinte 197
Resurse 227
Index 229


Nr. de pagini: 256
Traducerea din limba engleza: Asist. dr. Adina Baya
Titlul original: Why Kindness is Good For You
Anul aparitiei: 2015

 

OPINIA CITITORILOR

Nu există opinii exprimate. Fii primul care comentează. scrie un review
Created in 0.1446 sec
Acest site folosește cookie-uri pentru a permite plasarea de comenzi online, precum și pentru analiza traficului și a preferințelor vizitatorilor. Vă rugăm să alocați timpul necesar pentru a citi și a înțelege Politica de Cookie, Politica de Confidențialitate și Clauze și Condiții. Utilizarea în continuare a site-ului implică acceptarea acestor politici, clauze și condiții.