De ce este Romania altfel?. Editia a II-a, adaugita - Lucian Boia

DE CE ESTE ROMANIA ALTFEL? Lucian Boia, nascut in Bucuresti la 1 februarie 1944, este profesor la Facultatea de Istorie a Universitatii din Bucuresti. Opera sa, intinsa si variata, cuprinde numeroase titluri aparute in Romania si in Franta, precum si traduceri in engleza, germana si in alte limbi. Preocupat indeosebi de istoria ideilor si a imaginarului, s-a remarcat atat prin lucrari teoretice privitoare la istorie (Jocul cu trecutul. Istoria intre adevar si fictiune) si la imaginar (Pentru o istorie a imaginarului), cat si prin investigarea consecventa a unei largi game de mitologii (de la viata extraterestra si sfarsitul lumii pana la comunism, nationalism si democratie). A adus, de asemenea, noi interpretari privitoare la istoria Occidentului, a Frantei si a Germaniei. In 1997, lucrarea sa Istorie si mit in constiinta romaneasca a starnit senzatie si a ramas de atunci un punct de reper in redefinirea istoriei nationale. Volume publicate la Humanitas: Istorie si mit in constiinta romaneasca (1997, 2000, 2002, 2006, 2010, 2011) Jocul cu trecutul. Istoria intre adevar si fictiune (1998, 2002, 2008) Doua secole de mitologie nationala (1999, 2005, 2011) Mitologia stiintifica a comunismului (1999, 2005, 2011) Sfarsitul lumii. O istorie fara sfarsit (1999, 2007) Pentru o istorie a imaginarului (2000, 2006) Romania, tara de frontiera a Europei (2002, 2005, 2007) Mitul democratiei (2003) Intre inger si fiara. Mitul omului diferit din Antichitate pana in zilele noastre (2004, 2011) Jules Verne. Paradoxurile unui mit (2005) Omul si clima. Teorii, scenarii, psihoze (2005) Tinerete fara batranete. Imaginarul longevitatii din Antichitate pana astazi (2006) Occidentul. O interpretare istorica (2007) Napoleon III cel neiubit (2008) "Germanofilii". Elita intelectuala romaneasca in anii Primului Razboi Mondial (2009, 2010) Franta, hegemonie sau declin? (2010) Tragedia Germaniei: 1914-1945 (2010) Capcanele istoriei. Elita intelectuala romaneasca intre 1930 si 1950 (2011) Istoriile mele. Eugen Stancu in dialog cu Lucian Boia (2012) Romania de astazi. O tara care se incapataneaza sa fie altfel. „Tarile si natiunile sunt diferite. Asemanatoare si diferite. Romania intra si ea, fireste, in acest joc al asemanarilor si deosebirilor. Nu cumva este totusi si mai diferita? Cu alte cuvinte, nu se situeaza oare mai «excentric», sub tot felul de aspecte, in raport cu ceea ce ar fi o medie sau o relativa normalitate europeana? Modul extravagant in care s-a derulat psihodrama politica din vara anului 2012 a lasat impresia ca tara e defecta. Desigur, cei care privesc din afara sunt mai impresionati decat romanii, obisnuiti cat de cat cu ei insisi, dar pana si printre romani exasperarea creste. Ceva nu merge in Romania, si nu doar sus, in clasa politica, si nu doar de ieri, de alaltaieri. Sa fie un blestem? Nu, e doar o istorie. Dar poate ca inseamna acelasi lucru.“ (Lucian BOIA) „Prezentul este opera trecutului. Romania s-a facut intr-un anume fel: de aceea este asa cum este. Parcurgandu-i rapid istoria, am putut identifica o lunga serie de trasaturi specifice, mai mult sau mai putin indepartate de conditia europeana «medie», si prinse ele insele in combinatii contradictorii. Inlantuindu-se, toate aceste particularitati, prea multe particularitati, conduc la Romania de astazi. O tara care se incapataneaza sa fie altfel. Ceea ce inseamna uneori si reusite, nu doar neimpliniri si dereglari. Necazul este ca ceea ce nu merge intr-o societate ajunge sa strice si ceea ce merge. Nu e un merit sa mergi corect, e o deficienta sa mergi stramb. Ce poate fi mai ingrijorator decat faptul ca atat de multi tineri, tot mai multi, si printre cei mai promitatori, isi vad realizarea doar in afara Romaniei? Avem nevoie mai presus de toate de o privire critica si cat mai putin ingaduitoare: sa ajungem sa separam odata mediocritatea si impostura de valoare. In laturi!, exclama Titu Maiorescu, la 1886. E un demers care ar trebui actualizat. Va reusi Romania sa o faca?“ (Lucian BOIA) TOTUL INCEPE CU O INTARZIERE impresionanta. Statele romanesti - Tara Romaneasca si Moldova - se incheaga abia spre mijlocul secolului al XIV-lea, ultimele, si de departe, de pe cuprinsul Europei. Intarziere politica si institutionala impletita cu o intarziere culturala de aceeasi amploare. Pana tarziu, in secolul al XIV-lea, teritoriul viitoarelor tari romane nu produce nici un fel de text, nici un document, toate informatiile care il privesc - putine - provenind strict din afara: uluitoare absenta, exploatata la un moment dat ca argument in favoarea teoriei imigrationiste, potrivit careia romanii ar fi venit candva de altundeva, exact cand si exact de unde aproape ca nici nu mai conteaza. Chiar daca lucrurile nu stau asa, ramane intrebarea ce au facut totusi pana spre anul 1300. Evul Mediu incepe in spatiul romanesc atunci cand in Occident se apropie de sfarsit. A fost, din pornire, un handicap. La 1300, taratul bulgaresc avea o istorie de cateva secole si se afirmase in unele perioade ca o "mare putere" regionala, cu ambitii imperiale (de unde si titulatura de tar a carmuitorilor sai). Si Serbia avea o istorie. Ungaria, sa nu mai vorbim: coroana Sfantului Stefan, cu alte cuvinte Ungaria Mare, exista deja la anul 1000. Polonia, de asemenea, se afirmase ca o putere insemnata. Cehia se numara printre tarile componente ale Imperiului German, iar atunci cand principatele romane abia apareau pe harta Europei, regele ei Carol I devenea imparat al Sfantului Imperiu (sub numele de Carol IV), si fonda la Praga o universitate (cu o jumatate de mileniu inaintea universitatilor romanesti). Venite tarziu, principatele romane sunt si raman tari mici, inevitabil dependente de puterile mai mari (domnitorii romani puteau sa-i bata din cand in cand pe regii Ungariei sau ai Poloniei, ramaneau insa vasalii acestora, nedepasind conditia de "principi", si n-ar fi visat nici un moment sa-si spuna regi). Populatie rara, structura socio-economica putin evoluata, cu o pondere a populatiei rurale printre cele mai ridicate din Europa (si asa a ramas pana astazi). Intarzierile se depa-sesc uneori. Dar, in genere, ierarhiile nu se rastoarna atat de usor. Cand esti la urma, ai "sanse" mari sa ramai tot acolo. Situarea la margine a teritoriului care alcatuieste astazi Romania este o trasatura care explica multe, si poate fi urmarita secole de-a randuL Pentru grecii antici, ca si pentru romani, lumea civilizata se sfarsea, mergand spre nord, la Dunare. Nu avem nici un fel de documente scrise din Dacia anterioara stapanirii romane, dupa cum nu avem nici din Dacia parasita de romani dupa ceva mai mult de un secol si jumatate. De altfel, pentru romani, Dunarea forma in Europa Centrala si Rasariteana frontiera care separa Imperiul de lumea "barbara". A. D. Xenopol nu ezita sa afirme ca anexarea teritoriului dacic ar fi fost o "greseala" a imparatului Traian. L-a contrazis, patriotic, C. C. Giurescu: poporul roman nu putea fi consecinta unei greseli! Greseala sau nu, atasarea Daciei (de fapt, doar a unei jumatati din spatiul locuit de geti si de daci) nu a durat prea mult, iar actualul teritoriu romanesc a ramas - cum ii era destinul- tot "afara". La o margine a Imperiului bizantin, succesor al Imperiului roman. Iar atunci cand Occidentul se asaza in avangarda mersului istoriei, tarile romane - se putea altfel? - se afla tot la margine. Dar tot la margine sunt, privind dinspre extremitatea cealalta a continentului, si in raport cu marile ansambluri geopolitice est-europene: Imperiul otoman si, mai tarziu, Imperiul rus. Este, intr-un fel, o zona "vaga" a Europei, avand, indiferent de unde am privi, o conditie de frontiera. Aici se intalnesc la un moment dat cele trei mari imperii: Imperiul otoman, Imperiul habsburgic, Imperiul rus. Intre ele, principatele romane: diminuate, devastate, ocupate periodic, raman in fiinta, singurele tari mici care supravietuiesc in aceasta parte a Europei. Cuprins FILOZOFIA LUI ALTFEL: RASPUNS UNOR CRITICI Prefata la editia a II-a... 7 DE CE ESTE ROMANIA ALTFEL? Prolog: Sa fie un blestem?... 33 Intarziere a 35 Spre Occident. Contributia strainilor 46 Complexul de inferioritate 59 Formele fara fond... 66 Romania Mare. Stat national unitar? Economie performanta? Democratie implinita? 71 O epoca de aur? 82 Cum ramane insa cu onoarea? 86 Un echivoc romanesc: a fost sau nu Holocaust?.. 89 Convertire a la comunism 91 Ceausescu: comunismul din as tic 102 Iesirea din comunism: strategia minciunii... 110 Confuzia valorilor. Mahalaua romaneasca 118 Brandul de tara: o frunza verde. Mai sunt romanii o natiune? 125 Apatia la romani... 130 Comedia politicii... 134 "Ca romanul impartial". Dar cine joaca corect in Romania? 141 Epilog: In voia istoriei 149 Nota bibliografica.