Deprinderi de viata crestina. Despre Taina Spovedaniei

Indemn la o viata crestina

 Creat de Dumnezeu, omul a fost din inceput chemat la o viata de comuniune si conlucrare cu Ziditorul sau. Aceasta menire nobila, cereasca a fost ingreuiata de caderea protoparintilor nostri, omenirea trecand prin perioade grele de departare, instrainare si chiar despartire de Dumnezeu. De aceea, istoria omenirii in sens religios este istoria nevointei omului pentru mantuirea sa, revenirea la starea cea dintai – a omului lui Dumnezeu pe acest pamant, apt de a se intoarce la Tatal sau, in patria lui cereasca. „De la Dumnezeu iesim, petrecem pe pamant o vreme si iarasi la Dumnezeu ne intoarcem. Fericit cine se intoarce si ajunge Acasa, rotunjind ocolul. Aceasta e cararea.”  Pentru a nu rataci cararea si a ajunge Acasa, in Imparatia Tatalui nostru ceresc, suntem chemati de Evanghelia lui Hristos la o viata moral-duhovniceas-

 ca placuta Domnului. Numai asa putem redobandi haina cereasca de lumina a fiilor pentru sufletul nostru, haina fara de care nu putem intra in Imparatia Cerurilor cea pregatita noua. Ca sa indeplinim cele propovaduite de Iisus Hristos in Evanghelia Sa, trebuie sa devenim crestini nu doar cu numele, ci cu intreaga noastra viata – sa practicam crestinismul, formandu-ne aptitudini, priceperi, obisnuinte moral-duhovnicesti corespunzatoare invataturii crestine, adica sa ne formam anumite deprinderi de viata, prin care sa adeverim crestinatatea noastra. Cartea pe care o prezentam spre lectura cititorului reprezinta, prin continutul sau, indemnul la un mod de viata crestin. Ca acest indemn sa fie mai convingator, va propunem spre cercetare cuvantul de invatatura, rostit de Mitropolitul Antonie al Surojului, la Duminica a 14-a dupa Rusalii: Pilda nuntii fiului de imparat. Prin cuvantul sau, Sfantul Antonie cheama toti crestinii la o cugetare profunda despre lucrarea mantuirii, pe care trebuie s-o facem ca sa ne putem intoarce la Dumnezeu si sa fim primiti drept fii ai Sai: „Toti suntem chemati de Dumnezeu la viata vesnica, sa intram in aceasta minunata taina a iubirii pe care o reprezinta in sine Imparatia lui Dumnezeu. Suntem chemati sa fim fii ai lui Dumnezeu, inruditi Lui, si mai mult decat atat – ni s-a dat sa-L vedem pe Hristos, Care s-a facut om de dragul nostru, sa-L vedem frate dupa umanitate si Dumnezeu dupa natura Lui. Iar prin Hristos – sa-L vedem in Dumnezeu pe Tatal nos-

 tru si sa ne facem «partasi dumnezeirii», dupa cuvantul minunat spus de Apostolul Pavel. Pilda nuntii fiului de imparat din Evanghelie 2

 ne avertizeaza ca nu toti cei chemati vor intra in slava lui Dumnezeu. Oare nu suntem si noi asemenea celor din aceasta pilda? Oare nu zicem noi lui Dumnezeu:

 «Doamne am alte treburi, mi-am cumparat o parcela de pamant, acum este a mea si trebuie s-o prelucrez (sunt angajat in ceva, trebuie sa plec undeva etc.)» si

 astfel pierdem libertatea de a merge la Dumnezeu. Noi ne lipim de lucrurile pamantesti, lumesti si nu ne

 putem rupe de ele. Cineva dintre noi, cei chemati la sarbatoare, zice Domnului: «Acum am treaba, o sa-mi aduc aminte de Tine, Doamne, dupa… Ma voi ruga Tie alta data, mai tarziu, acum sunt ocupat, trebuie sa fac ceva, sa zidesc, sa ma manifest…» Trec anii si niciodata nu vineDeprinderi de viata crestina

OPINIA CITITORILOR