despre GANDIREA ARHETIPALA

Cartea autorului Elena Iliescu „despre GANDIREA ARHETIPALA" de la editura URANUS

ELENA IONESCU, arhitecta, absolventa a Institutului de Arhitectura Ion Mincu din Bucuresti (1959).
 Pictorita, membra a Asociatiei Artistilor Plastici Amatori, cu numeroase expozitii personale si participari la expozitii colective. Premiul I pentru pictura la Concursul National (1987).
 Intreprinde studii personale in domeniul spiritualitatii, iar activitatea profesionala ii prilejuieste intalnirea cu cercetari de varf in domeniile biologiei, ecologiei, antropologiei.
 Publica Marturii despre nemurire, un studiu privind omul si liberul arbitru in Univers ( 1992, reeditat 1998).
 Colaboreaza la cartea Aurele corpurilor - interfete cu cosmosul, premiata de Academia Romana cu premiul Iuliu Hatieganu (1995).
 Cercetari de ecologie privitoare la influenta formelor asupra viului. Face parte dintr-un colectiv interdisciplinar, avand ca tema de cercetare antropologia individului. Comunicari la congrese internationale de antropologie (1998 - 2002)

 Gandirea carteziana, progresista la timpul ei, si-a atins limitele ca urmare a limitarii cunoasterii la aspectele materiale ale existentei. Consecinta directa a acestui fapt este criza de identitate a fiintei umane care se afla la originea tuturor crizelor ce tulbura societatea.
 
 Gandirea arhetipala, ajutandu-ne sa cunoastem lumea prin asemanare este complementara gandirii carteziene care dobandeste cunoasterea prin deosebire. Gandirea arhetipala este o metoda excelenta de dezvoltare a intuitiei, a capacitatii de conexiune si sinteza, de transformare a inteligentei in intelepciune. Ea determina cresterea gradului de coerenta al fiintei umane, al gandirii si sentimentelor si cresterea capacitatilor de coexistenta si integrare naturala, sociala si cosmica.

PREFATA

ARHETIPURI SI NUMERE DE AUR DIFERITE

Dincolo de padure si copaci

Cred ca doamna  Elena Iliescu care  a scris   Despre gandirea arhetipala  nici nu si-a dat seama cate intrebari a deschis. Cartea a fost scrisa si  publicata in urma cu aproape douazeci de ani si a fost restructurata  si completata substantial in aceasta editie. Foarte pe scurt, pornind de la constatarea elementara ca lumea  in care traim este imensa si diversa, autoarea, arhitect de profesie, ne propune, uitandu-se  acolo sus, sa ne gandim cum a fost ea creata si ne atrage atentia ca la baza creatiei universale a stat un numar infim de elemente pe care isi propune sa le inventarieze si sa le analizeze. Acestea sunt arhetipurile care in diverse combinatii si proportii dau structura imensitatii.

Un  prim-ministru chinez din vechime, Yi Yin, bucatar de meserie, considerat de istorici foarte intelept, spunea ca  a conduce o tara mare e ca si cum ai gati un peste mic  si ca totul depinde de  cum pui ingredientele care trebuie. Altfel zis, un lucru mare e mai simplu decat pare.

Doamna Elena Iliescu vine cu ceva similar, dar la alta scara. Dansa abordeaza bucataria  universala si ne propune o gandire arhetipala. Asta inseamna un program de identitate la scara macro, dar si micro al universului, un alt mod de a intelege lumea si planul divin al Creatorului..

Ce inseamna gandirea arhetipala?

La modul foarte general, nevoia de identitate a omului si a lumii nu poate fi satisfacuta de gandirea traditionala, sa zicem carteziana, dominata de rationalitate, pentru ca aceasta nu-si propune, sau nu reuseste, decat sa  vada deosebirea dintre lucruri prin proprietatile lor si sa raspunda doar la intrebarea  cum sunt acestea. Procesul de gandire este incomplet daca cuprinde doar ratiunea si rationalitatea. Completarea lui este necesara  cu un alt tip de gandire care sa raspunda si  la intrebarea de ce sunt asa lucrurile si sa vada si asemanarea dintre ele. Pentru aceasta este nevoie de gandirea arhetipala. Ambele tipuri de gandire sunt complementare si in stare sa arate pe de o parte deosebirile si efectele lucrurilor, iar pe de alta, asemanarile si cauzele acestora. Totodata ele sunt necesare pentru ca universul functioneaza ca un  sistem unitar si, evident, are nevoie de un concept de gandire similar.

Intr-un fel, necesitatea unui sistem de gandire unitar pentru explicarea identitatii universale a aparut si din progresul gandirii rationaliste. Despartirea materiei in  parti din ce in ce mai mici a condus la descoperirea cuantei, la similaritatea corpusculului si a undei.

De aici pana la  concluzia ca materia nu este altceva decat energie condensata n-a mai fost mult si a creat in mod, sa zicem natural, necesitatea celeilalte gandiri.

Din capul locului trebuie precizat ca in tot ce  se discuta in carte nu exista nici o  indepartare de lumea in care traim; ea este obiectul acestei carti, altfel explicat decat am fost noi obisnuiti pana acum. Aceasta lume reprezinta o Creatie divina asupra careia se indreapta efortul de explicare al autoarei, efort care conduce spre  o alta arhitectura a universului, mai aproape de stiinta si, in mod foarte placut surprinzator, mai aproape de credinta.

Altfel zis, cartea nu ne indeamna sa aflam acelasi adevar obturat de imprejurari, adica sa vedem si padurea si copacii, ci ne aseaza intelegerea mai aproape de Creator.
Cele sapte minuni ale lumii

Acum putem sa abordam mai in amanunt chestiunea.

Instrumentarul gandirii arhetipale  este si el deosebit de cel al gandirii  rationale, carteziene. O scurta enumerare: ramificatia, oul, floarea, linia si cercul, crucea, spirala. Un inventar redus cu destinatii multiple. Toate acestea sunt niste forme prezente in toate tipurile de organizare universala. Credem ca acest termen este mai potrivit acum decat  cel de organizare a materiei si o sa vedem de ce. Aceste instrumente nu sunt doar prezente, ele au si un caracter ubicuu, adica se afla in acelasi timp in extrem de multe locuri si, prin conexiunile lor active, au un rol creator, asigura o similitudine universului senzorial.

Ramificatia, de pilda este o forma arhetipala a comunicarii, oul  asigura geneza si permanenta universala, floarea reprezinta maturitatea si regenerarea, linia si cercul se refera la actiune si receptivitate, crucea delimiteaza omul si universul, iar spirala, evolutia ciclica.

Am simplificat mult semnificatiile acestui prim set de instrumente arhetipale/ modele primare ale Creatiei/ forme de energie care sunt detaliate in mod seducator in capitolele cartii. Ele reprezinta intr-un mod surprinzator, o intrare senzoriala, pe calea vazului,  in profunzimile sacre ale universului si asta cred ca este o modalitate arhitecturala de abordare a subiectului.

As mai adauga, tot in acest sens, si o alta modalitate senzoriala de abordare a arhetipala, care nu e cuprinsa in carte, dar merita mentionata prin similaritatea ei cu cele sapte instrumente aratate mai sus. E vorba  de vocalele limbii romane, ciudat, tot sapte la numar, inventarul vocalic cel mai complet raportat cel putin  la limbile europene. Aceste vocale romanesti sunt absolut identice cu rostirea celor sapte chakre majore indiene  care, dupa cate stim reprezinta  modalitatile energetice de comunicare a omului cu mediul inconjurator.

Aceste forme arhetipale nu sunt produsul imaginatiei sau luate la intamplare din peisaj. Ele au fost confirmate inca de acum vreo cincizeci de ani de o  tehnica medicala care a devenit metoda de diagnostic: electronografia  sau electrografia  asa cum o denumeste autoarea. Un organism uman/animal, sau ceva din regnul vegetal  sau din lumea nevie, supus unui impuls electric arata imaginile amintite  pe pelicula fotosensibila. In ce priveste organismele vii, deformarea florii,  a imaginii similare oului, ramificatiei, liniei, cercului, spiralei etc.  indica o suferinta a corpului, care trebuie tratata.

Toate acestea fac loc gandirii energetice. Linia, de exemplu,  este o forma arhetipala a energiei divine care, pornind de la Izvor se propaga in linie dreapta si, pe masura ce se indeparteaza de  Sursa,  ia forma vibratorie cu infinite frecvente de vibratie, ordonate descrescator, de la frecventele inalte, proprii Sursei, pana la frecventele joase, asociate energiei condensate sub forma materiei.

Rationamentul de mai sus este caracteristic oricareia dintre cele sapte forme mentionate, fiecare avand specificul sau de manifestare.

Prelungind pana la capat rationamentul, sa  ne imaginam o multime  formata, la intamplare, dintr-un om cu ADN-ul lui specific, un copac cu ramurile si florile  sau fructele sale, Sfinxul din Bucegi care infatiseaza un dac cu al sau pileus, un stadion cu tribune, jucatori si spectatori, o biserica cu cruci, linii, cercuri, preoti, obiecte de cult si credinciosi, Delta Dunarii cu diversitatea ei biologica,  o  poezie,  sa zicem, Scrisoarea I a lui Eminescu sau  Complexul Brancusi de la Targu  Jiu.

Toate acestea, din punct de vedere al gandirii traditionale, sunt realitati naturale sau artificiale diferite. Arhetipal vorbind, avem de-a face cu niste similaritati pentru ca in toata enumerarea vom  regasi cele sapte instrumente amintite  impreuna cu apanajul energetic descris. Avem  ramificatia, oul, floarea,  linia, cercul, crucea, spirala, dar si  frecventele de vibratii diferite, de la cele mai inalte pana la  cele condensate.

Arhetipul comportamental – forta inconstientului

Evident ca dintr-o asemenea  abordare nu puteau lipsi  cercetarile privind psihologia abisala ale lui Jung. Referindu-se cu precadere la om, acestea au o mare importanta pentru ca, in relatia cu divinitatea cercetarile  lui Jung atrag atentia asupra liberului arbitru de care se bucura omul.
Arhetipurile lui Jung  reprezinta o zestre a individului care vine pe lume si au un caracter suprapersonal. Ele constituie o baza instinctuala congenitala/arhetipala. Instinctele sunt forte cu orientare specifica precedand constientizarea si reprezinta modelele fundamentale ale comportamentului instinctiv. Arhetipurile sunt constituite din imagini universale datand din vremuri stravechi, din mituri si legende si sunt legate de drama intima si inconstienta a sufletului omului proiectata  si revarsata in fenomenele  naturii. Instrumentul arhetipului lui Jung este procesul psihic pe care el il numeste individuatie si care ar integra constientul si inconstientul intr-un ansamblu functional care este un arhetip  al sinelui  si care exista in fiecare om ca posibilitate. Proiectandu-se  si justificandu-se  in final in fenomenele naturii acest arhetip are si o componenta colectiva. Toate acestea ii confera o forta deosebita ca arhetip comportamental care influenteaza  liberul arbitru al individului prin diferentierea valorilor frecventelor de vibratie, inalte sau joase, si care  are o contributie majora in realizarea istoriei umanitatii.

Numarul de aur

De un tratament special se bucura in cartea doamnei Iliescu numarul, mai exact raportul geometric sau numeric cunoscut sub numele de numarul de aur. Acesta este un raport geometric stabilit de Euclid in sec III i. Hr. dupa ce, in urma cu trei sute de ani Platon si Pitagora descoperisera ceva asemanator. Raportul presupune un segment de linie dreapta AB si un singur punct C care imparte segmentul in doua parti inegale. Astfel, raportul intre cele trei segmentele create este egal:  AB/AC = AC/CB=ɸ, iar ɸ are valoarea constanta de 1, 61803398 care a fost considerata cea mai frumoasa proportie geometrica, sau numarul de aur.

Mai tarziu, peste  circa un mileniu si jumatate, un matematician italian, Leonardo Fibonacci, considerat a fi cel mai talentat matematician din Occident in Evul Mediu, a descoperit si el aceasta proportie derivand insa din sirul de cifre descoperit de el, in care orice numar din sir este egal cu suma celor doua numere precedente. De pilda 1, 2, 3, 5, 8, 13, 21, 34, 55, 89, 144, 233, 377 ……17711, 10946 s. a. m. d., iar  raportul  dintre doi termeni consecutivi tinde catre numarul de aur.

Despre Fibonacci stim ca s-a nascut la Pisa, acolo unde se afla si celebrul turn inclinat. Ei bine, matematicianul a fost contemporan cu turnul. El s-a nascut in anul 1170 iar constructia turnului inclinat a inceput trei ani mai tarziu, in 1173. Nu stim ce legatura este intre turn si  destinul la fel de socant al sirului celebrului matematician. Oricum, sirul lui Fibonacci a cunoscut o voga care nu s-a stins nici in ziua de azi.

Comparand valoarea raportului din sectiunea de aur  a lui Euclid si din sirul lui Fibonacci constatam ca  la Fibonacci la inceputul sirului, raportul intre 5 si 3 este de 1, 66666 si ca pe masura ce numerele cresc, dupa doar trei secvente, raportul se apropie de  cel al lui Euclid. Sa retinem aceasta prima constatare.

Dupa cum vom vedea, rostul acestei proportii cunoscuta sub numarul de aur nu este pur matematic.

Cercetarile au dovedit ca in regnul vegetal si animal, numarul de aur se regaseste in segmentarea corporala sau  in procesele fiziologice. La om, de exemplu, ombilicul imparte inaltimea totala a corpului  conform numarului de aur, la fel este si raportul dintre valorile maxime si minime ale tensiunii arteriale, iar tabloul elementelor  chimice al lui Mendeleev au la baza acelasi numar.

De asemenea, raportul dintre anvergura aripilor  si lungimea corpului libelulei, ramificatia copacilor, aranjarea frunzelor pe ram, inflorirea unei anghinare sau a unei ferigi rosii, germenii de fructe de ananas, raportul solzilor de pe conurile de brad, toate sunt identice cu valoarea  unor seturi din  sirul lui Fibonacci. Tot seturile lui Fibonacci stau si la diverse analize si proiectii economice, financiare si bursiere.

Ca sa continuam sirul fenomenelor in care apare numarul de aur trebuie sa amintim caracteristicile  piramidei lui Keops de la Gizeh. Aici raportul dintre latura patratului de baza si inaltimea piramidei este apropiat de numarul de aur.
Efectul de piramida consta in  cresterea gradului de conservare a structurilor biologice la nivelul  de o treime din inaltimea piramidei (experiment francez). Studiile efectuate la noi in tara de  prof. Marioara Godeanu au confirmat  nu doar acest lucru, ci o multime de alte efecte benefice in structurile biologice.

La fel, experimente rusesti arata efecte  pozitive in cresterea plantelor, in protectia mediului si ameliorarea comportamentului uman. Efecte similare sunt constatate prin cercetarile facute de Asociatia pentru cercetarea piramidelor de la Gizeh: armonizarea proceselor din mediul ambiant, reducerea agresivitatii umane, a stresului si imbunatatirea sistemului imunitar.

Alte cercetari au demonstrat efectul benefic  de restructurare a apei prin utilizarea unor tehnici bazate pe grupe din sirul lui Fibonacci si numarul de aur.

Ar mai putea fi citate si experientele efectuate de prof. Cornelia Guja  cu formele emisiilor electromagnetice cum ar fi ramificatia – forma arhetipala, care sub efectul numarului de aur se transforma in mod surprinzator  in forme liniare.

Un experiment  apartinand cercetatorilor Dan Svoronos si Adrian Nicolescu demonstreaza cum organismul uman ca parte inseparabila a unui sistem raspunde la semnalele cosmice, le receptioneaza, le inregistreaza si le ordoneaza invariabil intr-o suita care respecta fara abatere valorile sirului  lui Fibonacci si numarul de aur pe treisprezece niveluri de referinta, de la 1 la 233.

Numarul de aur este utilizat in toate marile creatii arhitecturale, de la Vitruviu la Le Corbusier. Rezumand  frumos, arhitectura este si ea o Cale de la semnalul cosmic transformat in semnal de constiinta care, pe baza aceluiasi  numar de aur,  contribuie la reechilibrarea fiintei umane.

Enumerarile mentionate mai sus ne arata ca in acest raport de 1, 61 se regasesc  masurile tuturor lucrurilor esentiale din lume.

Cati coti are Cuvantul?

Incurajata de cele constatate, doamna Iliescu, pe buna dreptate, se refera si la masurile biblice si ne ofera trei exemple. Primul este cel al corabiei lui Noe, lunga de 300 de coti, lata de 50 si inalta de 30 de coti. Raportul intre latime si inaltime  de 50/30 da  1, 6666.

Al doilea este chivotul marturiei, lung de doi coti si jumatate, larg de un cot si jumatate si inalt de un cot si jumatate. Aici, raportul este de 2, 5/1, 5, adica tot 1, 6666.

Al treilea este jertfelnicul, lung de cinci coti si lat de cinci coti – jertfelnicul este patrat – si  de trei coti inaltimea. La fel 5/3 da tot 1, 6666

Toate raporturile dau 1, 6666 si se apropie de numarul de aur, mentioneaza autoarea.

Cam aici se sfarseste cartea, care ne propune o abordare insolita si extrem de interesanta a intelegerii lumii, a carei lectura solicita  totusi cateva comentarii.

Practic, cartea doamnei Iliescu, desi este impartita in 12 capitole, are trei parti principale, mai exact trei perspective, fiecare completand  ideea de arhetip. Prima se refera la cele sapte arhetipuri, care beneficiaza de un tratament  inteligent si captivant, a doua, la arhetipul colectiv al lui Jung, pe care nici un comentator nu indrazneste s-o conteste si a treia, punctul forte al cartii, numarul de aur care, am vazut, nu este doar un raport geometric sau numeric, ci o cheie cu semnificatii si mari implicatii universale.

Numarul este atat de generos si de prezent peste tot, incat se preteaza  si la calcule, si la interpretari. Totodata, numerele presupun calcule. De aceea trebuie sa facem niste clarificari.

In ceea ce priveste piramida lui Keops: efectul de piramida  a fost remarcat la nivelul primei treimi a piramidei, dar numarul de aur se refera la intreaga piramida. Piramida  de la Gizeh are o  latime la baza de 227 metri iar inaltimea  ei initiala a fost de 146 metri, acum, prin degradare, are 138 metri. Raportul initial ar fi de227/146, adica 1, 554794, iar cel de azi de 227/138 adica  1, 64492, ambele fiind doar asemanatoare raportului clasic.  Inaltimea teoretica a piramidei pentru raportul  clasic ar fi trebuit sa fie de 140 metri. Am putea justifica diferentele prin  degradarile suferite de piramida de-a lungul timpului
Reamintim ca raportul  lui  Euclid are valoarea de 1, 61803398, iar din sirul lui Fibonacci, a treia pozitie, respectiv 5/3, are valoarea de 1, 6666666, cat arata raportul biblic, iar a douazeci si una, respectiv 17711/10946, are valoarea de 1, 61803398, egala cu a lui Euclid. De  la aceasta pozitie incolo, la Fibonacci se remarca un palier similar. Ce trebuie sa intelegem de aici?
1. Raportul lui Euclid este unul pur geometric.

2. Discutia semnificativa trebuie sa aiba in vedere sirul lui Fibonacci, contemporanul turnului inclinat din Pisa. Acolo sunt toate invatamintele.

Reamintim ca  subiectul acestei carti este o alta intelegere a creatiei universale. Aici gasim  principiul vibratiei si al frecventei acesteia care determina calitatea structurii universale. Vibratia cu frecvente inalte inseamna iertare, smerenie, bucurie, suferinta, ca parti componente ale unui proces de maturizare spiritual, de apropiere si asemanare cu Dumnezeu, adica de inflorire a fiintei umane in limbaj arhetipal.
Toate acestea nu reprezinta altceva decat valori crestine si fac parte din invatatura lui Iisus si sunt explicate in Evanghelii, cu deosebire in Evanghelia lui Ioan a carei deviza  este: La inceput a fost cuvantul, in limba greaca: En arhe en ho logos, adica arhetipurile  noastre cu valorile de invatatura, suferinta, moarte,  inviere, pentru binele oamenilor. Acesta este spiritul cartii.

De aceea, nu trebuie sa ne jucam cu  numerele. Nu putem pune egalitate intre 1, 6666 si 1, 6180 pentru ca ele exprima valori spirituale  diferite.

O interpretare corecta a sirului lui Fibonacci, ar fi una istorica. Acolo  valoarea de 1, 66… adica raportul   dimensiunilor corabiei lui Noe, al  chivotului si al jertfelnicului, exprimate in coti, apare o singura data, la inceputul sirului, iar valoarea de 1, 61.. apare mai tarziu in sir, abia in  a douazeci si una pozitie si din acest moment ramane la o valoare similara  pe un palier al sirului.

Valoarea de la inceput, de 1, 66…exprima o alta dumnezeire bazata pe cele zece porunci, in care una este sa nu ucizi, dar putin mai departe se reglementeaza ca daca un om a constatat ca i s-a furat o oaie si daca nu i se  restituie pana la apusul soarelui, poate sa-l ucida fara nici o problema pe faptas. In continuare, cei care aplica reglementarile de felul celei de  mai sus, regi, judecatori si altii se dedau la fapte greu de descris. Dumnezeirea din carte este a Cuvantului, total opusa celei de la inceput, a Cotului.
Cred ca, in incheiere, ne putem pune cu indreptatire intrebarea: Cati coti are Cuvantul?
Indiferent de raspuns, cartea ramane admirabila si trebuie citita cu multa atentie.

DUMITRU IONCICA


 

An aparitie: 2019
Format: 20 X 13
Numar pagini: 240

OPINIA CITITORILOR