Despre teoria culorilor: partea didactica

DESCRIERE

A-l traduce pe Goethe nu inseamna nicidecum a-l trada. Sentimentul e cu totul altul. Nu mai e poate acel Goethe coplesitor din Faust, care reprezinta o piatra de incercare pe care putini traducatori si exegeti stiu si pot s-o poarte pe umeri, e un alt Goethe, mai apropiat de semeni, care incearca sa afle experimentand, incearca sa desluseasca taina Universului. In Faust, Goethe pare sa o fi aflat deja si lasa personajele sa vorbeasca despre ea de la inaltimi ametitoare, care ar da complexul propriilor limite oricarui muritor.

In Zur Farbenlehre/ Despre teoria culorilor, Goethe este el insusi nelamurit, desi face mereu pe atoatecunoscatorul. Si nedreptatea pe care i-o face lui Newton cu o usuratate copilareasca, greu de crezut pentru cititorul de secol al XXI-lea avizat din start, lasa in urma-i uluire si perplexitate, pentru ca dezvaluie trasaturi de caracter ale omului Goethe si-l coboara de pe piedestal. Desigur, s-ar putea spune ca o face pentru ca e convins de cele afirmate. Faptul ca problema in sine e una complexa si de rafinament o dovedeste si numarul destul de mare de exegeti care incearca, de multa vreme, sa-i dea dreptate fie lui Goethe, fie rivalului sau, fara sa fi reusit insa o totala clarificare.

RECEPTAREA Teoriei culorilor goetheene reprezinta, ca atare, un punct de sprijin obligatoriu pentru traducatorul hotarat sa-si imbogateasca aria culturala printr-o lucrare ca aceea la care ne referim.

Mihaela Zaharia 

OPINIA CITITORILOR

Nu există opinii exprimate. Fii primul care comentează. scrie un review

Titluri de aceiași autori

Created in 0.0693 sec
Acest site folosește cookie-uri pentru a permite plasarea de comenzi online, precum și pentru analiza traficului și a preferințelor vizitatorilor. Vă rugăm să alocați timpul necesar pentru a citi și a înțelege Politica de Cookie, Politica de Confidențialitate și Clauze și Condiții. Utilizarea în continuare a site-ului implică acceptarea acestor politici, clauze și condiții.