Dicţionar invers al limbii române & CD ROM

DILR, siglă lexicografică poate enigmatică, ascunde inţiativa unui grup de tineri cercetători ai limbii române – dintre care cei mai mulţi îşi desfăşoară activitatea în cadrul Facultăţii de Litere a Universităţii din Craiova, în profiluri subsumate studiului limbii române (limbă contemporană, terminologie şi lexicologie, tendinţe lingvistice actuale, probleme gramaticale speciale, lexico-semantică) –, dedicată resuscitării ideii anului 1957, când, sub coordonarea academicianului Alexandru Graur, apărea în ţara noastră primul dicţionar în care ordonarea cuvintelor urmărea terminaţia acestora (Dicţionar invers).
În definitiv însă, absconsa ordonare (după aşa-numita terminaţie, coincidentă sau nu cu unul sau mai multe sufixe), în răspăr cu canonul lexicografic uzual, nu este într-atât de enigmatică pe cât ne-am putea închipui, avându-şi logica ei, ce rezidă în gruparea astfel, laolaltă, a cuvintelor cu aceeaşi secvenţă literală finală şi în evidenţierea structurii şi genezei unităţilor lexicale.
Jumătatea de secol care desparte cele două ediţii (DI respectiv DILR) îşi spune însă tranşant cuvântul, ceea ce se traduce în cuprinsul lucrării din 2007 într-o selecţie reprezentativă pentru româna zilelor noastre, de 100 000 de intrări (cu menţionarea clasei morfologice, chiar a genului în cazul substantivelor, şi precizarea ortoepiei), rezultată prin eliminarea, cu unele excepţii (trimiteri la ficţiuni literare sau la realităţi istorice), a cuvintelor ieşite din uz (prezente în majoritatea dicţionarelor limbii române), completată însă cu cele alcătuind bagajul lexical al vorbitorului instruit de limbă română actuală, vehiculate în texte şi studii literare (neologisme, creaţii româneşti sau împrumuturi), extrase din sursele bibliografice indicate în volum, în principal DEX, DOOM şi NDN, ca şi derivate/împrumuturi neînregistrate încă de lexicografia autohtonă, dar impuse prin ocurenţa lor în textele oferite de motorul de căutare Google.
Consultarea lucrării de către specialiştii în ştiinţele limbii sau de cei în formare devine profitabilă în virtutea configurării unei imagini asupra sistemului morfolexical al limbii române actuale, furnizând cercetării informaţii cu privire la: • productivitatea unui anumit sufix/prefix/element de compunere • specificitatea morfologică a unei terminaţii sau a unui sufix • existenţa, în diferite poziţii din cuvânt, a unor anumite secvenţe fonetice • constrângerile fonetice impuse vecinătăţii de un sufix sau o secvenţă finală ş.a. O altă aplicaţie lărgită a DILR şi a CD-ului asociat, cu implicaţii directe în adresabilitatea lucrării, o constituie clasarea morfologică, derivativă sau/şi fonetică a cuvintelor, cu posibilitatea aplicării acesteia în cazul unor simple teme şcolare de limba română, dar şi lucrări de licenţă, didactice (pentru obţinea gradului I), de disertaţie, teze de doctorat, studii şi cercetări aprofundate etc. Listele de cuvinte facilitează întocmirea unor statistici asupra frecvenţelor unor sufixe substantivale, verbale, adjectivale, adverbiale sau asupra frecvenţelor unor terminaţii alcătuite dintr-o anumită succesiune de litere/foneme.

CD-ROM-ul asociat volumului, un auxiliar potrivit aplicaţiilor filologice pe calculator, oferă mai mult decât o e-calchiere a dicţionarul, în postura unui aşa-numit motor complex de căutare, prin intermediul căruia pot fi afişate inventare complete de cuvinte/părţi de vorbire, incluzând o anumită secvenţă literală în poziţiile indicate (iniţială, interioară şi/sau finală

OPINIA CITITORILOR

Nu există opinii exprimate. Fii primul care comentează.

scrie un review