Dirijarea Realitatii - Transurfingul realitatii. Scoara rusa gradul IV

Aceasta este a patra carte despre Transurfing - despre misteriosul aspect al realitatii, care a generat atatea emotii cititorilor.

   In realitatea de zi cu zi, omul se afla "sub imperiul imprejurarilor" si nu poate sa influenteze semnificativ mersul evenimentelor. Viata "se intampla" la fel cum se petrec lucrurile cand visam fara sa fim constienti. Evenimentele isi urmeaza cursul fara sa tina seama ca "vrem" sau "nu vrem". S-ar parea ca aceasta fatalitate nu poate fi evitata. in realitate exista insa o iesire - total neasteptata. Omul nu banuieste ca se gaseste in captivitatea unei iluzii - efect de oglinda.

   Realitatea are doua forme: una fizica, pe care o putem atinge cu mana si una metafizica aflata dincolo de limitele perceptiei, dar la fel de obiectiva.

   Intr-un oarecare sens, lumea reprezinta o oglinda nesfarsita cu doua fete: pe una se gaseste universul material, iar pe cealalta se intinde spatiul metafizic al variantelor - o structura informationala, in care sunt stocate toate evenimentele posibile. Numarul de variante este infinit, la fel cum infinita este si multimea de pozitii admise ale unui punct in planul coordonatelor. Acolo se afla inscris totul: ce a fost, ce este si ce va fi; de acolo ne vin visele, clarviziunea, cunostintele intuitive si iluminarile.

   Fermecat de oglinda, omul presupune ca imaginea reflectata in ea este chiar adevarata realitate. Oglinda naste iluzia cum ca lumea exterioara ar exista in sine si nu s-ar preta la a fi controlata. Ca urmare, viata devine asemanatoare unui joc ale carui reguli nu le stabilim noi. Evident, ne este permis sa facem unele incercari pentru a influenta ceea ce se petrece. Dar nu stim principalul: nu ni s-a explicat cum sa ne transformam din zar in cel care arunca zarurile.

   In aceasta carte se vorbeste despre faptul ca realitatea poate fi controlata si despre ce ne impiedica sa o facem. Putem sa scapam de iluzia de imagine reflectata si sa ne trezim in visul aievea din oglinda.

Cuprins:

Cuvant inainte... 5

Capitolul I
DANSURI CU UMBRE... 7
Izvorul initial al intentiei... 9
Legea ghinionului... 15
Totul merge pe dos... 23
Regula pendulului... 34
Stabilizarea structurii... 52
Generatia Indigo... 68
Stapanii energiei... 76
Declararea intentiei... 87
Rezumat... 101

Capitolul II
VISAREA ZEILOR... 103
Cele doua fatete ale realitatii... 104
Visul ca realitate... 115
Copiii lui Dumnezeu... 130
Teatrul viselor... 138
Rezumat... 155

Dictionar de termeni... 157
Importanta... 157
Valul reusitei... 158
Alegerea... 159
Unitatea sufletului si a ratiunii... 159
Ghicitoarea Veghetorului... 160
Semnele... 160
Potentialul excedentar... 161
Transferul indus... 162
Coordonarea importantei... 163
Coordonarea intentiei... 164
Linia vietii... 165
Realizarea materiala... 165
Pendulul... 166
Intentia... 167
Relatiile de dependenta... 169
Polarizarea... 170
Spatiul variantelor... 170
Fortele de egalizare... 172
Sectorul spatiului variantelor... 173
Slide-ul... 173
Stratul lumii... 174
Cursul variantelor... 175
Transurfingul... 176
Frailing-ul... 177
Scopuri si usi... 177

Fragment:

   Adesea apare senzatia ca lumea se poarta rau dinadins. Neplacerile parca ar fi atrase de o forta inexplicabila. De ce ti-e frica se intampla si cele mai rele asteptari se certifica. Implacabil se intampla exact ceea ce noi ne straduiam sa evitam. De ce este oare asa?

   La inceputul cursului de Transurfing am explicat de ce se intampla ceea ce nu doriti, mai ales daca doriti din tot sufletul sa nu fie asa. Cand urati sau va temeti de ceva din toata inima, inseamna ca intentia exterioara va va face sa aveti parte cu prisosinta de acel ceva.

   Energia gandurilor generata de unitatea dintre suflet si ratiune transforma eventuala posibilitate in realitate. Cu alte cuvinte, sectorul spatiului variantelor, care corespunde parametrilor emisiei mentale, se materializeaza daca simtamintele sufletului sunt identice cu gandurile ratiunii.

   Dar aceasta nu este singura cauza a realizarii celor mai rele asteptari. in genere, viata fara probleme este normala. Totul decurge bine si fara hopuri daca ne miscam pe cursul variantelor, fara sa stricam echilibrul. Naturii nu-i place sa piarda energia in zadar si nici nu este dispusa sa strice randuielile.

   Circumstantele si evenimentele nedorite se petrec ca urmare a faptului ca potentialele excedentare deformeaza tabloul energetic inconjurator, iar relatiile de dependenta complica si mai mult problema.

   Potentialele excedentare apar atunci cand unor calitati li se acorda o prea mare atentie. Iar relatiile de dependenta intre oameni apar in cazul in care acestia incep sa se compare unul cu altul, sa creeze opozitii si sa puna conditii de tipul "daca tu faci asa, atunci eu am sa fac altcumva".

   Potentialul excesiv in sine nu este periculos atata timp cat aprecierea deformata exista de la sine. Dar este suficient ca aprecierea unui obiect, exagerata in mod artificial, sa fie comparata cu un alt obiect, ca si apare polarizarea care genereaza vantul din fata al fortelor de egalizare.

   Fortele de egalizare tind sa inlature polarizarea aparuta; in majoritatea cazurilor, actiunea lor este indreptata impotriva a ceea ce a creat aceasta polarizare.

   Iata exemple de potentiale categorice: te iubesc; ma iubesc pe mine; te urasc; imi este sila de mine; eu sunt bun; tu esti rau. Asemenea aprecieri sunt autosuficiente intrucat nu se bazeaza pe comparatie sau opozitie totala.

   Dar iata si exemple de potentiale construite pe relatii de dependenta: te iubesc, cu conditia sa ma iubesti si tu, ma iubesc pe mine pentru ca sunt mai bun decat voi toti; tu esti rau pentru ca eu sunt mai bun; nu ma plac pentru ca sunt mai rau decat toti; imi displaci pentru ca nu esti ca mine.

   Deosebirea dintre prima si cea de a doua grupa este foarte mare. Aprecierile construite pe comparatie generea¬za polarizare. Fortele de egalizare inlatura aceasta lipsa de uniformitate prin ciocnirea contrariilor. Exact la fel cum se atrag polii opusi ai magnetilor.

   Din aceasta cauza neplacerile patrund in viata cu atata rautate de parca ar face-o dinadins. De exemplu, in perechile conjugale s-ar parea ca se unesc personalitati...

... este in regula, dar cand tu esti cel mancat - treburile stau prost.
   in concluzie, pentru fiecare pasiune: daca individul devine un "client permanent", ajunge in "turma". Manatul din urma nici nu este necesar. Clientul si asa nu are ce face, atata timp cat atentia sa se afla in latul prinsorii pendulului. Cand individul se gandeste cu infocare la obiectul pasiunii sale, el emite energie pe frecventa de rezonanta a pendulului. Toate gandurile debitorilor, ca exemplu, sunt orientate exclusiv spre obtinerea unei noi portii de energie - noi imprumuturi. Nu se pot gandi la nimic altceva pentru ca pendulul le-a acaparat atentia.

   Aceasta acaparare este posibila datorita unei anumite insusiri a psihicului uman. Atentia poate sa se fixeze pe ceva anume - ca acul de la girueta - daca pendulul intretine suflarea vantului in aceeasi directie. Acapararea atentiei individului de catre pendul poate fi observata intr-un exemplu simplu - cand nu reusesti sa scapi de o melodie care nu-ti iese din minte.

   Nu trebuie sa presupunem ca dependenta este amplificata numai de unii factori fiziologici - exista si acestia, dar nici pe departe nu joaca rolul principal. De exemplu, cand cei mai patimasi fumatori pleaca intr-o cursa pe un submarin: acolo nu-i deranjeaza deloc faptul ca nu au voie sa fumeze. Imediat ce chepengul a fost inchis si a fost data comanda de submersie, orice gand despre fumat dispare intrucat, in mod obiectiv, nu exista posibilitatea de a fuma. Fumatorul s-a impacat pur si simplu cu ideea si nici nu se mai gandeste la ea. Girueta atentiei sale a pornit in directie inversa. Unde mai e dependenta fiziologica? Dar iata ca vasul se intoarce din cursa si daca fumatorul n-a avut intentia sa se lase de fumat, el isi aminteste ca n-ar fi rau sa-si aprinda o tigara si creditorul insistent ii acapareaza imediat acul atentiei, prinzandu-l in latul sau.

   Aceasta manevra de acaparare a atentiei poate fi ilustrata si de un alt fenomen cum este jocul la calculator sau dependenta de internet. Exista un mare numar de oameni care au ajuns atat de departe, incat nu se mai simt in apele lor decat in fata monitorului. Este de ajuns ca cel care a capatat o asemenea dependenta sa nu poata renunta la calculator mai mult de cateva ore ca si incepe remisia, cu toate manifestarile de fragilitate ale sistemului nervos. Apar dureri de cap, dureri musculare si un sentiment insuportabil de disconfort. Dar, imediat ce clientul se intoarce la ecranul sau, toate aceste simptome dispar. Este evident ca nu poate fi vorba de nici un fel de trebuinta fiziologica.

 Copiii lui Dumnezeu

   Din timpuri indepartate, s-a impamantenit solid obiceiul general de a atribui celor ascultatori de Dumnezeu trasaturi exclusiv pozitive, iar cei fara de Dumnezeu sa fie invinuiti de toate pacatele posibile. Mai exact, insisi oamenii plini de credinta au creat chiar acest stereotip pentru sine si totodata pentru toti, ca un soi de prezumptie a nevinovatiei. Si, cu toate acestea, in numele lui Dumnezeu s-au comis si continua sa se comita crime monstruoase, la baza carora s-a aflat un scop, chipurile placut lui Dumnezeu - urmarirea celor de alta credinta. De parca credinta ca atare l-ar face pe om evlavios. De unde iau adeptii religiei o asemenea convingere - ca ei sunt fara de greseala sau mai exact spus, ca sunt neprihaniti intr-atat incat pana si ateistii sunt inclinati sa le dea respectuos dreptate? Pasamite suntem credinciosi, mergem la biserica, ne rugam si de aceea suntem punctul central a tot ceea ce este spiritual, luminos, iar voi sunteti fara Dumnezeu, deci v-ati cufundat in pacate. Noi suntem corecti, iar voi sunteti incorecti.

   Sursa acestei convingeri o constituie punctul de sprijin pe care individul il gaseste in pendulul religiei. Aici se afla totul: si imbatarea cu milostivirea Domnului care iarta pacatele si mantuirea de sentimentul de vina prin pocainta si credinta in imparatia lui Dumnezeu, precum si speranta in ajutorul Domnului si senzatia de unitate cu cei de aceeasi credinta. in aceasta privinta, ateistii o duc mult mai greu, ei trebuie sa se bizuie doar pe fortele proprii, iar sentimentul vinovatiei n-au unde-l plasa.

   Dar de ce nazuieste catre Dumnezeu acela care se considera cuvios dintru inceput? in multe cazuri, nu dragostea pentru Atotputernicul ii aduce pe credinciosi la El, ci sentimentul de frica si nesiguranta. Sunt oameni care considera ca sunt din tot sufletul devotati lui Dumnezeu, dar aceasta este o iluzie. De fapt, ei incearca sa fuga de propriul ego. in ego-ul lor nu este nimic rau, care sa deranjeze, atata timp cat cineva nu-l jigneste. Ego-ul este generat de relatiile de dependenta, cand individul, comparandu-se cu altii, descopera ca nici pe departe nu este perfect.

   Singurul scop al ego-ului il constituie confirmarea propriei valori. Daca nu obtine aceasta confirmare, se simte jignit si individul simte un disconfort sufletesc de care vrea sa se debaraseze. Cum poate face acest lucru? Exista doua modalitati: fie slabesti haturile si ego-ul porneste in galop, fie il strunesti pana il inabusi. Cei care au ales prima modalitate se transforma in egoisti, iar cei care au optat pentru a doua - vor fi altruisti.

   Adesea, avand scopul de a se debarasa de disconfort, izolarea il poate conduce pe individ la un gest disperat, si anume la negarea de sine. Ego-ul declara ca este rau sa te iubesti pe tine insuti si ca trebuie sa-ti iubesti aproapele. Individul nu mai tine cont de sufletul sau si se dedica in totalitate lui Dumnezeu si oamenilor, se daruieste numai pentru a obtine reazim. Dar se intampla invers - egoul se...

 Dictionar de termeni

   Importanta

   Importanta apare acolo unde unui lucru i se acorda o insemnatate excesiv de mare. Este un potential excedentar in forma pura la inlaturarea caruia fortele de egalizare creeaza probleme aceluia care a generat acest potential. Exista doua tipuri de importanta: interioara si exterioara.

   Importanta interioara sau importanta propriu-zisa, se manifesta ca o exagerare a calitatilor sau defectelor proprii. Formula importantei interioare suna asa: "sunt o persoana importanta" sau " eu fac o munca importanta". Cand acul indicator al importantei se deregleaza, treaba incape pe mana fortelor interioare si "pasarea importanta" primeste un bobarnac peste cioc. Pe cel ce "face o munca importanta" il asteapta de asemenea o deziluzie: ori ceea ce face nu-i trebuie nimanui, ori ceea ce face este prost facut. Exista si reversul medaliei, si anume minimalizarea calitatilor proprii sau subestimarea. In ambele cazuri, marimea potentialului excesiv este aceeasi, doar semnul este diferit. Marimea importantei exterioare este creata, de asemenea, in mod artificial de individ atunci cand acorda prea mare insemnatate unui obiect sau eveniment din lumea exterioara. Formula importantei exterioare suna astfel: "pentru mine are o mare importanta..." sau "pentru mine este foarte important sa fac... In aceste situatii se creeaza un potential excesiv si totul se strica. Imaginati-va ca trebuie sa va de¬plasati pe o barna: aceasta se afla pe pamant. Nimic nu-i mai simplu. Iar acum, trebuie sa va deplasati pe o barna care se sprijina cu capetele sale pe acoperisurile unor case din vecinatate, aflate la o distanta oarecare una de alta. Pentru dumneavoastra este foarte importanta deplasarea pe barna si nu puteti sa va convingeti sa renuntati.

   Valul reusitei

   Valul reusitei se formeaza ca o inmanunchere de linii ale vietii favorabile pentru dumneavoastra. in spatiul variantelor exista de toate: inclusiv un fel de "filoane de aur". Daca ati nimerit pe linia extrema a unei asemenea neuniformitati si ati pus mana pe reusita, puteti - prin inertie - sa alunecati spre alte linii de acumulare, unde vor urma noi circumstante fericite. Dar daca, dupa primul succes, a inceput o fasie neagra, inseamna ca s-a prins de dumneavoastra un pendul distructiv si v-a indepartat de valul succesului.

Nr. de pagini: 192
Anul aparitiei: 2011