(doar) ceva poezie s. a. texte (inca) de Sorin Argesanu

Cartea autorului Sorin Argeseanu „(doar) ceva poezie s. a. texte (inca) de Sorin Argesanu" de la editura BUCURESTI 2017

Ceva consideratii asupra felurilor in care poate fi citit textul: in intregul sau, fiind datat, textul se supune Legii Nescrise a Jurnalului- aci: Jurnalul ca incinta a documentului-, Jurnal de Note; textul se poate, asadar, citi: a) de la cap la coada drept poveste a aventurii cunoasterii, in sensul de curgere a timpului (imaginile se succed in cadrul unui timp evenimential, al actiunilor de durata); b) de la coada la cap: policier, enigma neconstand insa in identificarea autorului crimei, ci in descoperirea faptului: crima a avut sau nu loc, avand in vedere disponibilitatea tot mai evidenta a personajului intru savarsirea unui asemenea act?: el este nu doar impresionat de crimele din jurul sau, dar se si teme de ele; (gratie trainiciei ororii... timpul de lectura, in acest caz, se prelungeste miraculos, dezvaluind, Intr'un spatiu tot mai inchis, vremelnicia teroarei); c) pe sarite, la'ntamplare, lume in care personajele nu pot fi descalificate, aceasta formula de lecturare e posibila, iar, pe alocuri, chiar necesara. (posibila, gandind atat la modul bun/rau, ne/profitabil, apoi necesara pentru inventarea unor mereu noi reguli de joc, reguli care, lungind agonia dincolo de suportabil, sa o faca pe aceasta din urma suportabila; pentru evitarea Cosmarului e necesar inventarea altuia, in timp ce pentru infrangerea acestuia din urma este suficient a pastra un moment de reculegere, nu?!).

Mereu am asteptat sa se termine cate ceva: copilaria, sa aflu ce inseamna sa fii barbat-ipostaza altfel seducatoare daca e sa o socotesc in cadrul ambiguei vieti masculine a varstei mele de atunci-, am asteptat sa se termine plictisitoarele ore de scoala- Doamne, cat bagaj intelectual inutil poarta omul cu sine!-, au urmat nesfarsitii ani de liceu, anii de facultate apoi, peste care, sa pot trece necontaminat, a trebuit sa astern o panza neagra, am asteptat sa se sfarseasca anii cautarilor mele literare, am asteptat chiar, pe linie tolstoiana, iata, sa trec de treij' de ani; posibil chiar sa fi asteptat, inconstient, ca ceva sa se intample: o minune pe care s'o recunosc, o interventie, ceva de soiul asta; cum tot atat de posibil imi apare si faptul sa fi asteptat un sfarsit, atunci cand totul mergea rotund, previzibil, apoi sa fi asteptat un inceput, atunci cand arbitrariul decidea din ce in ce drumul tot mai sovaitorilor mei pasi; as putea cauta in teancul acestor sovaieli si ezitari sursa nelinistii si nesigurantei mele, as putea sa'mi explic poate astfel motivul pentru care eram atras spre zone din ce in ce mai straine mie, aruncat in valtoarea lor, ramanand doar spectatorul mut al unor spectacole prost regizate; la fel cum insa, daca in Universul infinit ar exista o infinitate de stele, cerul ar trebui sa straluceasca, in lipsa unui mediu absorbant, intocmai ca suprafata Soarelui, orbitor, la fel si folosirea infinitelor combinatii ale lor-lumilor posibile, combinatii ce le am le indemana, nu m'ar conduce, in lipsa acutei mele nevoi de autocunoastere, decat catre o existenta paradoxala; iata, dar, cum toata asta ingramadire de asteptari- aste roiuri de cautari si formatiuni de interese ce traiesc prin mine si iata dureaza sub semnul celui mai autentic provizorat- alcatuieste tocmai massa difuza, halouata a Universului meu imaginabil, in care plutesc discret umbrele cuminti ale stramosilor, fundaturile prezentului si incapatanatele contururi viitoare; si iata tot de ce multravnita alt'dat' singuratate reflecta azi nevoia de comunicare autentica, de cunoastere, omniprezenta; intorcandu'ma spre mine pentru a deveni mai bun, mai stiutor, m'am aflat si un neputincios, un adorat; este motivul pentru care ma las prea lesne doborat de propriile lasitati, pentru care ma ridic prea lesne pe lasitatile din jur; oricum, pentru mine nu este astazi un secret ca exist prin viciu si prejudecata, c'apas, sa ma rotesc p'aste pedale numaidecat salvat: o'mbucatura de carne, o fereastr'a oglinzii ori cine stie ce spirit peregrin ma'ndeamna la aceasta; minusu - memoriei, existenta netraita respira prin porii mei; dar daca nu as sti in orice clipa ce se'ntampla cu mine, nu as putea nici comunica aceasta- sau cum spunea Batranul de Konigsberg.

Nr. de pagini: 292
Anul aparitiei: 2017

OPINIA CITITORILOR