Doua saptamani dramatice din istoria Romaniei (17-30 decembrie 1947). Editia a III-a, revizuita

 ”De ce inlaturarea monarhiei in Romania nu a urmat scenariul utilizat in operatiunile similare din Iugoslavia, Bulgaria si Albania. Carentele Actului de abdicare a Regelui Mihai I si ale Proclamatiei guvernului Groza din 30 decembrie 1947. Adunarea Deputatilor de la Bucuresti a luat act de abdicarea Regelui, a votat proclamarea Republicii Populare Romane si a ales noul Prezidium al Republicii Populare in 45 de minute. Adunarea parlamentara ordinara si-a arogat la 30 decembrie 1947 dreptul de a modifica Constitutia tarii, violand nu numai vechile reguli constitutionale, ci si actele cu caracter constitutional adoptate de ea insasi. Despre toate aceste intrebari, probleme, evenimente puteti afla incitante amanunte citind lucrarea Doua saptamani dramatice din istoria Romaniei. 17–30 decembrie 1947, semnata de Eleodor Focseneanu.“

    Adevarul

    ”Cartea se constituie intr-o lectie de istorie contemporana, de negasit in vreun manual, dar si intr-una de democratie: eminentul jurist care este autorul ei priveste actiunile si actele PCR, dirijate de Kremlin in acele zile, din punctul de vedere al Constitutiei Romaniei (cea in vigoare la acea data din 29 martie 1923), adica din punctul de vedere al Statului de Drept.“

    Nicolae Prelipceanu, Romania Libera

     Ce cale au ales comunistii romani, cine a uneltit si cum a fost organizata detronarea Regelui Mihai I, la ce mijloace s-a recurs si cum a fost instaurata republica populara in tara noastra— toate acestea sunt descrise in volumul de fata, in care se relateaza zi cu zi, uneori ora cu ora, desfasurarea evenimentelor nefaste din ultimele doua saptamani ale anului 1947. Nu este o istorie secreta, desi unele dezvaluiri pot parea si au fost chiar calificate de presa ca senzationale. Tot ceea ce se expune reprezinta, oricat ar parea de necrezut, fapte incontestabile, consemnate chiar in actele oficiale emanate de la guvernul Petru Groza sau extrase din presa vremii.

    Eleodor Focseneanu

    

    ”Nu numai ca am fost fortat de comunisti prin santaj sa semnez actul de abdicare, dar, mai mult, cand ei au proclamat republica, Parlamentul era in vacanta de Craciun. Comunistii au strans la nimereala un numar insuficient de membri, in speranta de a da uzurparii puterii de catre ei o aparenta de recunoastere legala. Un studiu a fost facut de un avocat din Bucuresti, cu numeroase referinte precise. El ajunge la aceleasi concluzii ca si mine: din punct de vedere legal, Romania continua sa fie o monarhie, iar eu continui sa fiu seful Statului.“

    Regele Mihai

    (in dialog cu
    Philippe Viguié Desplaces)

    

    Eleodor Focseneanu s‑a nascut la 17 februarie 1925 in Campina, judetul Prahova, dar se trage dintr‑o veche familie din Breaza, comuna rurala vecina (azi, oras). A urmat Scoala Primara din Breaza de Sus si Liceul Teoretic Dimitrie Barbu Stirbei din Campina, iar bacalaureatul l‑a dat in mai 1943, la Liceul Andrei Saguna din Brasov, avandu‑l ca presedinte al comisiei pe istoricul Ioan Lupas.

    A urmat cursurile Facultatii de Drept si ale Facultatii de Litere  si Filosofie (limba spaniola) din Bucuresti, luandu‑si insa numai licenta in Drept in iulie 1947, deoarece noua lege a invatamantului interzicea frecventarea a doua facultati, fiind nevoit, prin urmare, sa intrerupa celelalte cursuri.

    Intrucat i s‑a refuzat inscrierea in Baroul Prahova, a urmat Institutul Maxim Gorki de Limba si Literatura Rusa (singura facultate la care nu se aplica interdictia), promovand primii doi ani (1948‑1950), dar a intrerupt cursurile si, profitand in anul 1951 de o imprejurare favorabila, s‑a inscris in Colegiul de Avocati Prahova. A profesat avocatura la Campina pana in anul 1974 si la Bucuresti in continuare pana la pensie, in 1997.

    In anii’70, a fost admis la doctorat, Drept Civil, a promovat cele trei examene si a redactat teza cu tema Dreptul de Traducere, dar, prin instructiuni ministeriale de ultima ora, i s‑a conditionat sustinerea tezei de avizul Comitetului Municipal al Partidului Comunist Roman. Considerand aceasta conditionare abuziva, nu a cerut acest aviz, renuntand la sustinerea tezei.

    Activitatea publicistica a lui Eleodor Focseneanu a inceput dupa caderea regimului comunist dictatorial, cu articolul„Falsul, Frauda si Escrocheria“, publicat in Lumea Libera Romaneasca, New York, nr. 153/7 septembrie 1991, articol reprodus integral la finele acestui volum si care trateaza aceeasi tema. Tot in revista din New York, autorul a publicat serialul„De la tradare la escrocherie. Adevarul despre instalarea republicii populare in Romania“ (de la nr. 391 din 30 martie 1996 pana la nr. 412 din 24 august 1996). Articolele din acest serial au fost publicate in anul 1997, cu prilejul implinirii a 50 de ani de la lovitura de stat de la 30 decembrie 1947, in volumul Doua saptamani dramatice din istoria Romaniei, a carui a treia editie apare acum.



Cuprins
Cuvant-Inainte 5
1. Guvernul Petru Groza de la euforie la panica 11
Festivalul este in toi 11
... dar o surpriza sparge balul 25
II. Emil Bodnaras actioneaza din umbra 33
Emil Bodnaras, un ministru impostor 33
... dar si falsificator de acte oficiale! 44
III. Gheorghe Gheorghiu-Dej da in vileag complotul 50
Marturisirile lui Gheorghe Gheorghiu-Dej... . 50
... si angajamentele lui Gheorghe Gheorghiu-Dej 57
IV. O abdicare invaluita in mister 62
Ce li s-a spus romanilor. . . . 62
... si ce ar fi putut deduce romanii 66
V. Parlamentul voteaza in vacanta 70
Sedinta solemna a Parlamentului?.. . 70
... sau balci in Dealul Mitropoliei? 77
VI. Guvernul Petru Groza, o banda de falsificatori 87
O activitate legislativa prodigioasa?.. . 87
... sau o frauda de proportii? 90
VII. Totusi, ce ascundeau arhivele secrete? 99
Documentele Partidului Comunist confirma
tradarea... . 99
.. .iar documentele Guvernului confirma
escrocheria! 104
VIII. Concluzii 115
Anexa 1. Carta Atlanticului 127
Anexa II. Declaratia asupra Europei Eliberate.
lalta, 11 februarie 1945 129
Anexa III. Decret al Prezidiumului Sovietului Suprem
al URSS 131
Anexa IV. Ordinul .Legion of Merit" acordat Regelui
Mihai I de Harry Truman, Presedintele SUA 133
Anexa V. Plecarea Regelui in Marea Britanie 137
Anexa VI. Comunicate ale Casei M.s. Regelui dupa
intoarcerea in tara 139
Anexa VII. Sedinta solemna a Parlamentului 141
Anexa VIII. Actul de abdicare a Regelui Mihai I
al Romaniei 144
Anexa IX. Declaratia de la Londra din ziarul Times 145
Anexa X. Regele la Versoix cu consilierii sai 147
Anexa XI. Regele Mihai al Romaniei. Domnia
neterminata (extrase) 148
Anexa XII. Consiliul de Ministri din ziua
de 30 decembrie 1947, ora 15.30 (stenograma) 151
Anexa XIII. Proces-verbal de proclamare a Republicii
Populare Romane 157
Anexa XIV. O senzationala marturie: De drept, Romania
este monarhie constitutionala 165
Anexa XV. Articole ale autorului publicate in presa romaneasca referitoare la lovitura de stat din
30 decembrie 1947 168
Anexa XVI. Eleodor Focseneanu:"Falsul, frauda
si escrocheria" 170
Anexa XVII. Cronici si recenzii la precedentele editii
ale cartii 178
Anexa XVIII. A.1. Visinski hotaraste pe ascuns
soarta Romaniei pentru o jumatate de veac 186
1
GUVERNUL PETRU GROZA DE LA EUFORIE LA PANICA
Festivalul este in toi. ..
Zilele de la 17la 19 decembrie 1947 au fost cele mai fericite ale guvernului Petru Groza de la instalarea sa la putere, la 6 martie 1945: venise in vizita oficiala in Romania, in fruntea unei numeroase delegatii guvernamentale, maresalul Iosip Broz Tito, eroul rezistentei iugoslave impotriva armatei germane de ocupatie. Vizita a prilejuit manifestatii grandioase, sedinte solemne, festinuri imbelsugate, conferiri de decoratii, primiri si despartiri afectuoase.
Desigur, de sarbatoriri si manifestatii, mai mult sau mai putin entuziaste, nu dusese lipsa guvernul Petru Groza, dar ele fusesera umbrite intotdeauna de cosmarul unei opozitii politice puternice si active, de rezistenta surda a unei armate ostile si mai ales de prezenta stanjenitoare in capul Statului a Regelui Mihai 1, iubit de popor si de armata si aureolat de un imens prestigiu international.
Suparatoare fusese si colaborarea cu tovarasii de drum, cum ii numise V]. Lenin pe membrii partidelor burgheze cu care comunistii erau obligati sa colaboreze, pana la cucerirea deplina a puterii -liberalii disidenti ai lui Gheorghe Tatarascu, care ocupau fotolii importante in Guvern. Acestia, reprezentanti ai marii finante romanesti, spre a-si pastra pozitiile economice, simulau numai o colaborare aparent sincera, dar, in realitate, fara sa se opuna fatis, incomodau, printr-o politica duplicitara si mai ales prin controlul factorilor economici, actiunile Partidului Comunist Roman de acaparare totala a puterii.
12 / Doua saptamani dramatice din istoria Romaniei
Acum, la mijlocul lunii decembrie 1947, se parea ca toti acesti factori ostili guvernului prosovietic sau numai indezirabili, fusesera fie indepartati, fie pusi in imposibilitatea de a actiona impotriva guvernului Petru Groza.
Partidul National Taranesc - cel mai mare adversar al comunistilor si, totodata, cea mai puternica forta politica din tara, avand conducatori oameni de stat de mare anvergura si prestigiu, cu experienta indelungata in viata politica, cum erau Iuliu Maniu si Ion Mihalache - fusese dizolvat prin Jurnalul Consiliului de Ministri din 29 iulie 19471, iar principalii sai conducatori fusesera arestati si, dupa trei luni de ancheta, judecati si condamnati la 13 noiembrie 1947 de Tribunalul Militar al Regiunii a II-a Bucuresti, Sectia I-a, la diferite termene de inchisoare", mergand pana la temnita grea pe viata pentru cei doi lideri politici.
Armata, dupa epurari periodice (epurare era termenul prin care comunistii desemnau inlaturarea din functii a elementelor indezirabile, carora nu li se putea imputa nicio vina), suferise o adevarata decapitare la 1 septembrie 19473, cand fusesera trecuti in pozitiunea de rezerva 37 de generali si un contraamiral, 506 de ofiteri superiori si 1 043 de ofiteri inferiori, toti din vechea Armata Regala Romana, militari de cariera si buni profesionisti, educati in dragoste de patrie si spirit de sacrificiu. In schimb, ramaneau in cadrele active ale armatei voluntarii din divizia Tudor Vladimirescu, recrutati de Ana Pauker si Walter Roman dintre prizonierii romani luati de Armata Rosie, care isi incalcasera juramantul de credinta fata de patrie, si care, multi dintre ei, fusesera avansati ofiteri din simple grade inferioare, dupa criterii politice, fara a avea o pregatire militara corespunzatoare. Inca de la 16 aprilie 19454,953 de ofiteri, subofiteri si soldati din aceasta divizie fusesera integrati in Armata Regala Romana, cu
1 Monitorul Oficial, nr. 172 de miercuri, 30 iulie 1947.
2 Romania Libera, nr. 996 de joi, 13 noiembrie 1947, pp. 1, 7; Scanteia, nr. 973 de joi, 13 noiembrie 1947, pp. 1,4-5.
3 Monitorul Oficial, nr. 201 de duminica, 2 septembrie 1947.
4 Monitorul Oficial, nr. 96 de joi, 25 aprilie 1945; Romania Libera, nr. 229 de sambata, 25 aprilie 1945, pp. 1,3.
Guvernul Petru Groza de la euforie la panica / 13
gradele atribuite de Comandamentul Militar Sovietic, care, de altfel, se ocupase de instruirea, inarmarea si, desigur, indoctrinarea lor, si in cadrul caruia depusesera si un nou juramant de credinta fata de o putere straina.
Guvernul Petru Groza reusise sa se debaraseze si de tovarasii de drum. La 5 noiembrie 1947, Adunarea Deputatilor votase o motiune de neincredere fata de titularul Departamentului Afacerilor Straine, Gheorghe Tatarascu'', in urma careia peste doua zile, la 7 noiembrie 1947, intregul grup de ministri liberali colaborationisti fusese obligat sa-si dea demisia, desi motiune a il privea numai pe ministrul Afacerilor Straine. In aceeasi zi, au fost inlocuiti cu tovarasi de incredere, toti membri ai Partidului Comunist Roman, in frunte cu Ana Pauker, la Departamentul Afacerilor Straine, si Vasile Luca, la Departamentul Finantelor. Ca o ironie a sortii (si vor mai fi si altele!), acesti vechi kominternisti, cei mai inversunati dintre comunisti, veniti din Uniunea Sovietica odata cu Armata Rosie, aveau sa fie ultimii ministri membri ai PCR care depuneau juramantul de credinta" in fata Regel ui Mihai 1.
Cat despre Regele Mihai 1, ultimul obstacol care ramasese, dar si cel mai greu de trecut, se parea, spre satisfactia guvernantilor comunisti din Romania, ca lucrurile aveau sa se oranduiasca de la sine, fara nicio bataie de cap.
Suveranul si Regina-Mama plecasera pe 12 noiembrie 1947 la Londra pentru a participa la ceremonia casatoriei Principesei Elisabeta, mostenitoarea tronului Marii Britanii. Guvernul isi daduse acordul cu o graba si o bunavointa suspecte, iar membrii guvernului Petru Groza ii condusesera pe Rege si pe Regina-Mama la aeroportul Baneasa cu o voiosie exagerata. Se spera, desigur, ca Regele avea sa se foloseasca de acest prilej spre a parasi definitiv tara.
Aceste supozitii pareau sa se indeplineasca. In Comunicatul Casei M.s. Regelui nr. 29 din 12 noiembrie 19477, se mentiona ca
5 Monitorul Oficial, Partea III-a, Desbateri Parlamentare, nr. 11 de luni, 10 noiembrie 1947.
6 Scanteia, nr. 970 de duminica, 9 noiembrie 1947, p. 1.
7 Monitorul Oficial, Partea I-a, nr. 263 de joi, 13 noiembrie 1947.
14 / Doua saptamani dramatice din istoria Romaniei
M.M.L.L. aveau sa lipseasca din tara aproximativ 20 de zile, dar trecuse mai mult de o luna si nu se intorsesera.
In toata aceasta perioada, ziarele Scanteia si Romania Libera pastrasera o tacere absoluta cu privire la vizita Suveranului. Cum primul era oficiosul PCR, iar secundul, al Guvernului, era o certitudine ca ele reflectau politica guvernantilor prosovietici ca Regele sa fie ignorat complet pentru a pregati opinia publica cu detronarea sa.
Alt ziar insa, Adeverul, care inca inainte de razboi avusese o orientare de stanga, dar care acum pastra, atat cat mai era posibil, o atitudine independenta, urmarea aproape zilnic vizita Regelui Mihai 1 in strainatate, relatand si amanunte, deseori insotite de fotografii (sau"clisee", cum erau numite la acea epoca), si facand chiar presupuneri cu privire la data eventuala a revenirii Suveranului in tara, de unde rezulta ca pana si cercurile de stanga, cu exceptia comunistilor, sperau in intoarcerea sa.
Venirea de doua ori in tara la inceputul lunii decembrie 1947 a maresalului palatului Dimitrie Negel, spre a solicita, conform Statutului Casei Regale, acordul Guvernului pentru casatoria Regelui cu Ducesa Anne de Bourbon-Parma, nu trecuse neobservata de ziaristi, ceea ce determinase ziarul Universul sa anunte ca Regele avea sa se intoarca in tara saptamana ce urma'', dar aceasta trecuse si Suveranul nu se intorsese. Guvernul insa jubila, deoarece daduse un raspuns categoric negativ, desi cu motivari de circumstanta, si considera ca acest element nou neprevazut era in favoarea sa. Fara nicio indoiala, Regele avea sa inteleaga ca Guvernul ii era ostil si ca, ramas izolat, prin suprimarea tuturor fortelor care il sustinusera, situatia devenise pentru el fara iesire. Fiind si tanar - se presupunea si, mai ales, se spera -, avea, desigur, sa puna fericirea sa personala mai presus de datoria sa constitutionala si avea sa ramana in strainatate.
Si acum, la 17 decembrie 1947, guvernul Petru Groza, in care comunistii obtinusera intre timp o pondere incontestabila, culegea roadele indelungatei sale asteptari si stradanii pentru
8 Universul, nr. 279 de vineri, 5 decembrie 1947, p. 7.
Guvernul Petru Groza de la euforie la panica / 15
acapararea puterii. Venea in vizita la Bucuresti, in fruntea unei numeroase delegatii guvernamentale, maresalul losip Broz Titoprima vizita oficiala a unei importante personalitati politice de cand fusese impus la putere, la 6 martie 1945, acest guvern care avea sa fie ignorat de atunci de toate statele. Se mai perindasera pe la Bucuresti de mai multe ori, spre a-i sprijini pe acesti guvernanti impopulari, cand Andrei lanuarevici Visinski, comisarul adjunct al Uniunii Sovietice pentru Afaceri Straine, cand vreun maresal sovietic, desigur, personalitati de vaza, dar acestia nu erau sefi de stat, si apoi veneau mai ales in inspectie pentru a impulsiona evolutia precara a comunizarii Romaniei, cu mult mai inceata decat in celelalte state din zona de influenta sovietica. Acestea erau mai mult vizite de inspectie si instructaj, iar elementul festiv constituia partea secundara, cu un caracter mai curand solemn si rigid.
E drept ca intre 23 si 25 noiembrie 1947 fusese la Bucuresti o delegatie guvernamentala ungara", prima si singura vizita la nivel de conducere de stat din strainatate, dar oare se putea compara Lajos Dinnyes, aproape necunoscutul prim-ministru al Ungariei, cu losip Broz Tito, celebrul comandant al partizanilor iugoslavi?
Dandu-i-se importanta cuvenita, maresalul Tito a fost intampinat marti, 16 decembrie 1947, la orele 20, de Teohari Georgescu, ministrul Afacerilor Interne, chiar de la punctul de granita Moravital'', si a fost ovationat, intr-o atmosfera de adevarat triumf, de miile de manifestanti mobilizati in toate garile prin care trecea trenul prezidential.
A doua zi, miercuri, 17 decembrie 1947, la ora 17, are loc PRIMIREA SOLEMNA IN GARA MOGOSOAIAll. Maresalul Tito coboara din tren chiar in momentul in care"ultimele acorduri ale imnului national s-au stins". Era vorba, bineinteles, de Imnul
9 Adeverul, nr. 17023 de marti, 25 noiembrie 1947, p. 1.
10 Scanteia, nr. 1003 de joi, 18 decembrie 1947, p. 1; Romania Libera, nr. 1 026 de joi, 18 decembrie 1947, p. 10.
n Scanteia, nr. 1 004 de vineri, 19 decembrie 1947, p. 1.
.. De ce inlaturarea monarhiei in Romania nu a urmat scenariul utilizat in operatiunile similare din Iugoslavia, Bulgaria si Albania. Carentele Actului de abdicare a Regelui Mihai 1 si ale Proclamatiei guvernului Groza din 30 decembrie 1947. Adunarea Deputatilor de la Bucuresti a luat act de abdicarea Regelui, a votat proclamarea Republicii Populare Romane si a ales noul Prezidium al Republicii Populare in 45 de minute. Adunarea parlamentara ordinara si-a arogat la 30 decembrie 1947 dreptul de a modifica Constitutia tarii, violand nu numai vechile reguli constitutionale, ci si actele cu caracter constitutional adoptate de ea Insasi. Despre toate aceste intrebari. probleme, evenimente puteti afla incitante amanunte citind lucrarea Doua saptamani dramatice din istoria Romaniei. 17-30 decembrie 1947, semnata de Eleodor Focseneanu ."
ADEVARUL
.. Cartea se constituie intr-o lectie de istorie contemporana, de negasit in vreun manual, dar si intr-una de democratie: eminentul jurist care este autorul ei priveste actiunile si actele PCR, dirijate de Kremlin in acele zile, din punctul de vedere al Constitutiei Romaniei (cea in vigoare la acea data din 29 martie 1923), adica din punctul de vedere al Statului de Drept."
NICOLAE PRELIPCEANU, ROMANIA LIBERA



Format: 13,20× 20 cm
Anul aparitiei: 2014
Numar pagini: 192

OPINIA CITITORILOR

Nu există opinii exprimate. Fii primul care comentează.

scrie un review