Dreptii in veci vor fi vii. Sfantul Nichifor Leprosul si Sfantul Evmenie Saridakis, facatorii de minuni

Cuviosul Nichifor Leprosul s-a nascut in Creta si a ramas orfan de mic. La varsta de treisprezece ani s-au aratat pe trupul lui primele semne ale „bolii sfinte” cum este numita lepra in Biserica lui Hristos. La douazeci si patru de ani a ajuns la leprozeria din Insula Hios aflata in grija Sfantului Antim din Hios, unde a fost tuns monah. Aici, vreme de patruzeci si unu de ani, desi era din ce in ce mai schilodit de boala, s-a daruit cu rabdare muceniceasca nevointelor mai presus de fire, aratandu-se pilda de urmat pentru fratii lui de suferinta.

Dupa descoperirea leacului leprei, Cuviosul a fost mutat la Spitalul de Boli Infectioase Sfanta Varvara din Atena. Orb si tintuit pe patul de suferinta, insa inzestrat cu multe harisme dumnezeiesti, si-a petrecut ultimii ani din viata insufland nadejde deznadajduitilor, mangaiere suferinzilor, ravna tinerilor. La varsta de saptezeci si patru de ani, sfantul lepros a plecat din lumea aceasta, iar mai tarziu descoperirea sfintelor sale moaste si nenumaratele vindecari l-au aratat a fi unul dintre cei mai mari mijlocitori ai vremurilor noastre.

In anul 2012 Patriarhia Ecumenica a savarsit proslavirea Sfantului Nichifor Leprosul, cu zi de praznuire pe 4 ianuarie, ziua adormirii sale.

Sfantul Evmenie Saridakis s-a nascut in 1931 si a devenit monah de tanar. Lepra l-a atins pe cand era soldat si a fost nevoit sa se interneze la Spitalul de Boli Infectioase Sfanta Varvara din Atena, unde s-a vindecat. Cu toate acestea, a hotarat sa ramana la spital pentru tot restul vietii, alaturi de bolnavi si de Sfantul Nichifor, caruia i-a devenit ucenic. Ca ieromonah, la biserica spitalului, dar si la chilia sa, odihnea si mangaia foarte multe suflete din Atena, din intreaga Grecie si chiar din afara tarii. In sfanta lui slujire era cuvios, neobosit, ravnitor si desavarsit. Ca duhovnic avea discernamant, dragoste parinteasca si primise darul vederii duhovnicesti. Multi oameni alergau sub epitrahilul sau: mireni, monahi, preoti si chiar episcopi. In viata lui de monah era un om al rugaciunii launtrice neincetate si al ascultarii, postitor, un mare si adevarat ascet.

Parintele Evmenie a fost trecut in randul Sfintilor in anul 2022, avand pomenirea pe 23 mai, ziua adormirii lui in Hristos.

Ai mare grija de comoara pe care ti-a trimis-o Preasfanta, caci ai sa te folosesti mult de vietuirea lui. Acesta este un monah desavarsit. Si vei fi si tu desavarsit daca ii vei sluji pana la sfarsitul vietii lui.Sfantul Antim din Hios ii scria Sfantului Evmenie despre Sfantul Nichifor

Intr-o seara, dupa ce l-am pregatit de culcare, am mers la chilie sa ma odihnesc. Dar nu puteam dormi. Simteam o mare neliniste, ca poate nu facusem ceva cum trebuia sau ca nu stinsesem focul in chilia Parintelui Nichifor. Acestea si multe altele imi treceau prin minte. Deci, m-am ridicat din pat si m-am dus sa verific daca totul era in ordine. Ca sa nu-l deranjez, in caz ca adormise, m-am gandit ca era mai bine sa nu bat la usa ca sa cer binecuvantare sa intru, precum se obisnuieste intre monahi. Am deschis discret usa si ce mi-a fost dat sa vad? L-am vazut pe Parintele Nichifor inaltat un metru de la pamant, rugandu-se cu mainile ridicate spre cer. Chipul ii stralucea ca soarele.Marturia Sfantului Evmenie despre desavarsirea Sfantului Nichifor

OPINIA CITITORILOR