Durerea este in sufletul tau - Manual pentru invatarea limbajului stresurilor. Seria Invata sa te ierti, Volumul VI

Cartea lamureste care sunt problemele cel mai greu de inteles si care sunt bolile cele mai grave legate de aceste probleme. Ea va invata cum sa preveniti bolile care ar putea sa apara "din senin" peste un numar de ani.

   Stim cu totii din proprie experienta ca pentru a invata o limba straina ne trebuie ceva timp. Acelasi lucru se poate spune si despre limbajul stresurilor. Invatam repede cuvinte si expresii simple care ne sunt necesare pentru rezolvarea unor probleme "urgente" si incepem sa le folosim in mod atat de firesc, incat nu mai bagam de seama ca vorbim intr-o limba straina. Ea nici nu mai e straina din moment ce tot ce am invatat devine al nostru. A-ti insusi cunostintele, inseamna a le putea folosi pentru a obtine un rezultat dorit. Altfel, cunostintele nu au nicio valoare. Pentru ca ele sa nu devina un bagaj mort, trebuie sa le dam libertate. Aceasta este forta miraculoasa care transforma bogatia in valoare. Intelepciunea pe care n-o folosim este acelasi lucru cu bogatia care se devalorizeaza in timp si care, desi nu creste, prin greutatea ei ne apleaca din ce in ce mai mult in jos, spre pamant.

   A invata limbajul stresurilor este mai important decat a invata o limba straina, deoarece VIATA NOASTRA VORBESTE CU NOI PE LIMBA STRESURILOR.

Cuprins:

Catre cititor... 7

Manual pentru invatarea limbajului stresurilor... 11

Despre medicina de preventie... 16

Corpul - oglinda evolutiei spirituale... 40

Increderea este baza a tot ce exista... 48

Transformarea continutului in forma... 58

Despre putinta si neputinta... 86

Sanatatea inseamna curatenie... 102

Despre dorinta de a fi cineva... 140

Despre prizonierii fricii si aparatorii ei... 155

Viata si digestia... 169

Din nou despre digestie... 266

In concluzie... 420

Fragment:

  ... sa gaseasca o solutie.
   Acum vremurile sunt cu totul altele. Asa se spune de cand e lumea si pamantul. Tot ce este nou ni se pare necunoscut si nemaivazut, dar in realitate nu este asa. Cuvintele sunt tot cele vechi, doar semnificatia lor este noua. Si se schimba nu atat semnificatia, cat continutul lor profund.
   Adevarurile de viata pot sa fie spuse in diferite feluri, In poezie ele sunt spuse mai emotional, mai patetic. Eu insa, sunt doctor si ma exprim in proza. Spun oamenilor acelasi lucru, dar il spun diferentiat - in functie de ce nu au inteles suficient de bine din explicatiile mele anterioare. Si nu ma deranjeaza deloc, ba chiar devin mai desteapta. Daca pe dumneavoastra va deranjeaza, trebuie sa va pun in garda ca nu ati sesizat esenta. Nu vreti sa iasa la suprafata ceea ce se ascunde in subconstient. Este vorba despre faptul ca nu vreti sa va recunoasteti ignoranta.
 
  Viata are doua fatete - cea vazuta si cea nevazuta. Faptul ca am ignorat acest lucru mi-a adus multe suferinte si de aceea mi-am dat seama si am si recunoscut ca lumea nevazuta este cea primordiala. Scepticismul meu, care provine din cultura, se diminueaza pe masura ce imi lamuresc alte noi fatete ale lumii nevazute, fatete pe care eu le simt cu inima. intelegerea de orice fel (cu mintea sau cu inima) inseamna eliberare de o anumita problema legata de viata si de sanatate. Este o regula care se refera si la mine, si la dumneavoastra.

   A-ti schimba atitudinea inseamna a te schimba. Si cum, de regula, in loc sa isi schimbe atitudinea, omul se apuca sa transforme raul in bine, rezultatul este contrar celui asteptat. Caci ce e bine pentru cineva, pentru altcineva nu este nici pe departe bine. Nu prea ne gandim la acest lucru. Ne-am obisnuit sa traim dupa aforisme intelepte si dupa interdictii, la fel de intelepte, nascocite de oamenii "buni" si intelepti. Inertia este atat de mare incat nici nu ne trece prin minte sa le punem la indoiala intelepciunea, mai ales atunci cand viata noastra este fericita. Omul care viseaza ca totul sa fie bine nu crede ca trebuie sa isi schimbe in primul rand starea de spirit si apoi i se vor schimba si modul de gandire si faptele. Pana cand va ajunge sa nu mai aiba indoieli ca binele din bunele lui intentii este cel adevarat, se va mai da de multe ori cu capul de pereti.
 
  Eu nu ma jenez deloc sa spun ca in permanenta invat cate ceva din experienta altora si de aceea si vorbesc despre propria mea experienta - cine stie, poate cineva va avea ceva de invatat! De cand e lumea si pamantul, oamenii invata de la cei care au reusit sa-si aranjeze viata. Daca omul isi recunoaste greselile morale, putin cate putin se inalta spiritual -per aspera ad astraml (la stele se ajunge pe o cale plina de spini, adica doar prin greutati se ajunge la succes). Autorii occidentali, cei al caror suflet cauta adevarul, nu se rusineaza sa povesteasca cititorilor despre propriile lor greseli si despre lectia pe care i-au dat-o aceste greseli.

   Estonienii stiu si ei sa citeasca si sa-si extraga niste lectii din ce au citit, dar e suficient ca unul dintre ei sa isi recunoasca in public greselile, ca va si starni oprobriul concetatenilor. Unii vor considera ca respectivul vrea sa isi demonstreze superioritatea, altii - ca se lauda, iar altii tuna si fulgera impotriva lui deoarece, li se pare lor, el ar vrea sa le impuna sa traiasca dupa modelul sau. Fiecare judeca dupa gradul sau de moralitate. In altii ne vedem intotdeauna pe noi si nestiind cum sa ne corijam, ne apucam sa ii ponegrim. Cu cele mai bune intentii!

  Viata reflecta esenta, continutul, nivelul spiritual. Judecand un om dupa ceea ce se vede, ii distrugem esenta. In copilaria noastra au facut-o parintii, la maturitate o facem noi insine. Parintii o fac selectiv, omul o face continuu si fara discernamant. Si in felul acesta continutul devine tot mai mult forma. Nevoile devin dorinte, fericirea - nefericire.

   Esenta ne determina soarta. Soarta este calea care exista, dar strabaterea ei este sarcina vietii actuale. Asa cum orice obstacol, vazut sau nevazut, iti poate schimba directia, tot asa si cursul vietii unui copil depinde de educatorii lui. Cu cat copilul este mai mic, cu atat el se teme mai putin de ceea ce nu stie si cu atat mai mult ia de bun ce i se spune.
 
  Daca omul merge incet, nu prea are ce sa-i schimbe directia - sentimentul de pericol ii porunceste sa se opreasca si sa cugete. Pe masura ce viteza creste (ea fiind frica in fata vietii), ii ramane prea putin timp sa isi asculte simturile si de aceea se si ciocneste de mai multe obstacole. Pentru a le evita, se da instinctiv la o parte. Daca viteza e mare, cade in sant. De aici si concluzia: desi avem o singura soarta, trebuie sa evaluam la justa lor valoare si influentele colaterale. Acest lucru ar fi trebuit sa fie stiut de orice parinte sau educator, deoarece atitudinea fata de viata se formeaza inca din copilarie.

   Conceptiile noastre se formeaza sub presiunea stresurilor. Opiniile conservatoare, retrograde, amplifica la randul lor aceasta presiune. increderea oarba in tine, infumurarea, nu este altceva decat o frica, frica ce te face sa te lauzi cu principiile tale corecte, sa le dai ca exemplu celor slabi si sa le imbraci intr-o forma cu putere de lege, ceea ce, in anumite limite, chiar devine putere. Ca urmare,...

  ... cultura, unii dintre pacientii mei izbucnesc vehement, altii isi ascund reactia. Ce rost are sa si-o mai ascunda cand stiu ca respectul lor fata de mine s-a dus pe apa sambetei?!

   Intotdeauna omul destept ia rapid o decizie, chiar daca intelege mai putin esenta lucrurilor. Daca inainte de a se decide nu a avut timp sa se gandeasca, dupa aceea i se pare ca nu mai are sens sa o faca si prefera sa plece in cautarea unor noi emotii. Nici prin minte nu-i trece ca decizia sa este o revolta interioara, un protest fata de ce e nou si neinteles. Nu va recunoaste insa niciodata acest lucru. Pentru el este important ca nimeni sa nu se indoiasca de capacitatile sale mentale. Prefera sa sufere.

   Indiferent daca recunoastem sau nu acest adevar, el exista. Fiecare om are drumul sau spre adevar. Cu cat se bazeaza mai mult pe mintea sa, cu atat drumul va fi mai intortocheat, mai plin de hopuri si mai periculos. Ce inseamna acest lucru?

   Pentru a intelege, imaginati-va ca tineti in mana ceva care se poate rupe sau poate sa dispara. Acelasi lucru se poate intampla si cu forta vointei. "Vreau" se transforma in "nu vreau", asta insemnand ca forta vointei s-a rupt, a secat si, gata, nu mai exista. Asa se intampla cu forta vointei oricarui om, daca el si-o cultiva cu buna credinta pentru a-si atinge scopurile. Buna-credinta se transforma in rea-credinta, iar vointa - in lipsa de vointa, in abulie Imaginati-va ca mergeti pe strada si va iese in cale un astfel de om lipsit de vointa pe care il numiti vagabond, cersetor, asocial sau pur si simplu o rusine a societatii. Ce simtiti in legatura cu el? Incercati sa intelegeti acest sentiment. Daca ziceti ca nu simtiti nimic, este o atitudine. Daca nu vreti sa-l bagati in seama si treceti mai departe este tot o atitudine. Prin urmare, ce simtiti? Va sperie, va e rusine, il dispretuiti, va e mila de el, il compatimiti, va infurie, simtiti nevoia sa-i dati niste bani, sa-l certati, doriti sa se termine o data cu aceasta rusine?

   Un singur lucru este cert - bucuros nu sunteti. Sentimentele dumneavoastra sunt importante, dar mai important este faptul ca acest om nu v-a aparut intamplator in cale. INDIFERENT INCOTRO NE-AM DUCE SI PE CE CALE AM APUCA-O, CALEA ACEASTA ESTE INTOTDEAUNA CALEA DESTINULUI NOSTRU. Tot ce intalnim in drumul nostru este pentru noi o lectie de viata. Daca reactia noastra este negativa, lectia nu va mai ajunge la noi si ea va fi nevoita sa ne invete fara cuvinte, prin exemple negative. Daca am sti sa ne ascultam inima, am auzi cum viata ne spune: "Draga omule, in altul te vezi intotdeauna doar pe tine insuti. Nu are importanta daca acela este om, animal, planta, obiect, situatie sau un scuipat de pe trotuar. Atitudinea pe care o ai fata de el, o vei avea si fata de energia respectiva.

   Nu se poate ca ceva ce exista in lume sa nu existe si in tine. Doar ca este ascuns atat de adanc, incat nici nu banuiesti ca exista. Daca nu il negi, il vei gasi. Daca in momentul acesta recunosti acest adevar in viata, vei putea sa te eliberezi si el nu-ti va mai pricinui niciodata vreo durere. Daca, insa, te consideri mai bun ca altii, se va petrece cu tine exact ce se petrece cu el."

   Candva si eu aveam o vointa puternica, asa cum ai tu acum. Eram ca un copac mare, puternic si frumos - mai mare dragul sa-l privesti! Aveam cu ce sa ma mandresc. Si ca sa par si mai frumoasa, am crescut in mine simtul datoriei. Acesta mi s-a asezat pe inima, pe creier si pe ceafa. A...

 ... cui, eliberati-va de dorinta " cineva sa se ocupe de mine".
   Ganditi-va singuri ce inseamna cuvantul "sa se ocupe".

   Oamenii devin batrani atunci cand nu se mai ocupa de ei insisi. Despre cum isi transforma omul viata, adica iubirea, intr-o munca necontenita, vom vorbi mai tarziu, cand va fi vorba de sentimentul de vinovatie. Probabil stiti ca, de obicei, in functie de starea de spirit, oamenii se impart in tineri, maturi, batrani s. a. m. d. Exista de asemenea si zicala ca ai varsta pe care o simti. Cum stau lucrurile in realitate?

   Spiritul este o energie echilibrata, este calitatea vietii pe care n-o poti ridica cu mana, dar care se va ridica ea insasi atunci cand vom invata sa patrundem cu mintea sensul vietii. Cu cat o vom face mai temeinic cu atat va fi mai mare gradul nostru de maturizare, determinant pentru varsta spiritului. Indiferent de varsta spiritului, noi ne putem simti tineri sau batrani de la nastere pana la moarte. Cu cat avem mai putine stresuri cu atat suntem mai tineri sufleteste. In etapa in care ne aflam, varsta sufletului este cea care ne determina viata si sanatatea.

   Daca va ganditi cu un sentiment bun la tot ce aveti, sunteti inca tanar ca numar de ani sau sufleteste. Daca nu va simtiti bine deoarece va lipseste ceva anume, sunteti tot tanar. Daca nu va simtiti bine deoarece aveti ceva, dar va lipseste altceva, inseamna ca sunteti batran ca varsta sau ca suflet. insa, daca puteti, fara sa va tulburati, sa luati totul asa cum este si sa va urmati calea, sunteti un spirit batran. Sufletul spiritului batran nu imbatraneste.

   Sufletul imbatraneste prin uzura, spiritul imbatraneste prin maturizare. Imbatranirea sufletului din cauza suferintelor constituie o parte din procesul de maturizare a...

  ... si de neincredere. Neincrederea este frica de a avea incredere. Atragem exact lucrurile de care ne temem. Prin aceasta frica ii atragem pe cei de care nu avem nevoie si acestia abuzeaza de neincrederea noastra. Unii doar transmit ce spunem noi, altii mai adauga cate ceva, altii denatureaza complet spusele noastre, altii se folosesc de informatiile primite pentru scopurile lor, altii ne tradeaza. In orice caz, daca vreti sa aveti incredere in cineva si apoi va pare rau, veti ajunge oricum la concluzia ca nu trebuie sa aveti incredere in nimeni. Trebuie sa aveti incredere. Daca aveti credinta, atunci trebuie sa aveti si incredere. Atata vreme insa cat sunteti cuprins de frici, nu faceti decat sa vreti sa credeti si sa aveti incredere.

   Vrem sa avem incredere intrucat nu traim singuri pe lume. Vrem sa impartim cu altii bucuriile si necazurile. Daca necazurile noastre nu intereseaza pe nimeni, macar bucuriile sa le putem impartasi. Daca insa, incepem sa vorbim despre bucurii, observam imediat ca am si provocat invidia cuiva. Neavand de ce sa fim invidiati, ne simtim nefericiti. Si totusi, suntem invidiati. De ce se intampla acest lucru? Deoarece noi vrem sincer sa fim cinstiti. Vrem, dar nu ne gandim daca avem nevoie de acest lucru, daca exact in acest moment avem nevoie si daca e nevoie sa fim in compania unor astfel de oameni.

   Dorinta de a fi cinstit naste dorinta de a fi sincer. A fi sincer inseamna a intelege cu inima pe cei din jurul tau. Dupa sentimente ne conducem in lumea fizica, acolo unde obisnuim sa evaluam totul. Iar cand vrem sa fim buni, ne aratam doar calitatile si ne ascundem defectele. Dorinta de a fi cinstit se exprima invariabil prin cosmetizarea unui de fect sau printr-o boala de piele.

   Cu cat dorim mai mult sa fim sinceri, cu atat dorim, de fapt, sa ne usuram sufletul, sa aratam ce se ascunde in el si, in felul acesta, sa ne demonstram sinceritatea. Cu cat suntem mai emotionali, cu atat uitam mai repede tot ce am spus.

   Cand ne deschidem sufletul, de regula ingrosam culorile si ne criticam defectele pentru ca cei care ne asculta sa ne dea o nota mai buna. Si chiar primim o nota mai buna. Ulterior, ne dam insa seama ca spusele noastre au fost atat de mult denaturate, incat au devenit de nerecunoscut. Ne lingem ranile si suntem convinsi ca suferintele ni se datoreaza credulitatii. Apare astfel neincrederea. Increderea si sinceritatea sunt doua fatete ale aceluiasi intreg.

   Neincrederea omului modern a capatat proportii incredibile. Se poate spune ca a devenit totala. Eu ma lovesc de ea zi de zi si imi dau seama ca din cauza ei oamenii nu se pot vindeca. Unii prefera sa moara decat sa stea de vorba cu parintii lor. Nu inteleg ca daca nu o fac, nu se pot usura sufleteste. Pe de alta parte, nu se poate sta de vorba cu ei, deoarece sunt total lipsiti de intelegere si se ajunge la acuzatii. Chiar si atunci cand copilului nu i-a trecut prin cap sa ii invinovateasca de ceva. Nu e nevoie sa vorbesc despre acest lucru, intrucat eu le povestesc oamenilor despre stresurile care zac in ei. Daca aceste stresuri sunt foarte dureroase sau sunt ciudate, ii intreb daca eu am vazut bine si atunci ei se deschid si sunt sinceri cu mine.

   Exista parinti carora nu pot sa le spun, nici macar dupa moartea copilului lor, ce anume mi-a marturisit el, desi ar trebui s-o fac. De aceea unele secrete raman secrete pentru totdeauna. Sunt si situatii inverse - cand parintele nu indrazneste sa se destainuie copilului sau, stiind ca va fi condamnat cu severitate. Oamenii nu indraznesc sa...

Nr. de pagini: 432
Anul aparitiei: 2011