Etape rituale de normare a destinului in comunitatile traditionale

In prezenta lucrare am ales pentru dezbatere tema etape rituale de normare a destinului in comunitatile traditionale, deoarece predestinarea si destinul fac parte din configuratia unei culturi. Pentru cultura populara romaneasca, subiectul este deosebit de interesant datorita polemicilor provocate de fatalismul ciobanului mioritic. Destinul este normat ritual in cultura populara romaneasca, mai ales in complexul obiceiurilor de la nastere, despre care s-a vorbit mai putin. In toate lucrarile de specialitate pe care le-am consultat pe aceasta tema apare ideea conform careia din cele mai vechi timpuri omul a fost preocupat de propria soarta si din teama de viitor, din dorinta de a reduce necunoscutul la cunoscut a luat nastere o serie de credinte predeterministe, destul de greu de interpretat si, mai ales, s-a creat un model imaginar al destinului.

Primul capitol, introductiv, realizeaza o scurta introducere in mitologia predestinarii printr-o trecere in revista a tuturor figurilor mitice responsabile cu atribuirea destinului. Complexitatea reprezentarilor destinului si a atitudinii fata de destin in cultura populara romaneasca reduce posibilitatea stabilirii unei identitati a destinului.

In cadrul celorlalte capitole, mi-am propus sa urmaresc normarea destinului la mai multe niveluri: la nivelul semnelor din nastere (ce fac referire la existenta unui destin antenatal) si a practicilor de imediat dupa nastere, la nivelul practicilor de favorizare a destinului dupa nastere si la nivelul practicilor de corijare a destinului.

In cultura romaneasca exista un model ritual de normare a destinului, iar intre etapele normarii destinului individual putem delimita: prenormarea, normarea propriu-zisa si normarea ameliatoare, postnormarea destinului nefavorabil, de imbunatatire a destinului.

Subiectul abordat este foarte complex si urmareste chiar o combatere a stereotipului fatalismului.

S. Fl. Marian face o precizare deosebit de importanta cu privire la motii din Muntii Apuseni, spunand ca principala preocupare a acestora, imediat dupa nasterea unui copil, era sa-i dea o lingurita cu unsoare de urs ca sa poata rezista influentei Ursitoarelor. Aceasta informatie este foarte importanta deoarece infirma fatalismul romanilor si apare ideea posibilitatii de a te opune destinului prin intermediul unor remedii magice. Asadar, propozitia„romanul e fatalist” nu este altceva decat o propozitie reductionista.



Autor(i): Boteanu Madalina Daniela
An aparitie: 2011
Nr.  pagini: 132

OPINIA CITITORILOR

Nu există opinii exprimate. Fii primul care comentează.

scrie un review