Extrema dreapta in Bucovina (Radu Florian Bruja)

Dreapta radicala romaneasca a fost un fenomen original romanesc nascut din realitatile Romaniei interbelice si avand expresie in doua grupari politice aparent asemanatoare, dar cu multe trasaturi diferite si chiar divergente: Liga Apararii National Crestine, devenita Partidul National Crestin, si Miscarea Legionara, inmanunchind generic mai multe denumiri.

Liga Apararii National Crestine a fost infiintata de profesorul universitar iesean A. C. Cuza si a atras elemente nationaliste, antisemite, anticomuniste din randul intelectualitatii si a tinerimii din mediile universitare, mai ales din Moldova si Bucovina. Adeptii profesorului iesean, numiti cuzisti, erau in principal nationalisti si antisemiti care sperau ca indepartarea evreilor din mediile sociale si economice pe care le dominau vor crea posibilitati de a se afirma. In 1935, in contextul jocului politic al regelui Carol al II-lea, L.A.N.C. a fuzionat cu Partidul National Agrar, condus de Octavian Goga, dand nastere Partidului National Crestin. Acesta a sucombat rapid, dupa ce a fost adus la putere inlesnind tentatia suveranului Carol al II-lea de a fundamenta un regim politic personal.

Mult mai spectaculoasa si de durata a fost gruparea fondata de fostul colaborator al lui A. C. Cuza, Corneliu Zelea Codreanu, infiintata in 1927 sub numele Legiunea Arhanghelul Mihail. Doi ani mai tarziu, Codreanu a pus bazele unei noi organizatii, Garda de Fier, care trebuia sa adune cei mai fideli colaboratori. Aderentii ei, numiti legionari, si-au propus sa schimbe din temelii societatea romaneasca intr-un proces de regenerare nationala, politica dar si spirituala. Desi au avut un succes relativ, mai ales in fiefurile politice ale L.A.N.C., dupa violentele care au caracterizat criza economica interbelica, organizatiile codreniste au fost scoase in afara legii, succesiv in 1930, 1931 si 1933. Nationalistii radicali au reusit sa revina in atentia opiniei publice in 1935 sub titulatura politica a Partidului Totul pentru Tara. Popularitatea de care s-a bucurat partidul lui Corneliu Zelea Codreanu i-a adus organizatia in prim planul vietii politice romanesti. Organizarea eficienta, atragerea tineretului si a nemultumitilor de realitatile politice, sociale si economice ale Romaniei Mari, formele originale de propaganda si mesajul original, nemaiintalnit in politica romaneasca, i-au adus Partidului Totul pentru Tara locul trei in alegerile din 1937 si o semnificativa influenta in intreaga tara.

Contextul politic intern dar mai ales international de la sfarsitul deceniului al III-lea au grabit decizia regelui de a institui un regim politic personal, fundamentat pe eliminarea din viata politica a organizatiei politice legionare. Regele s-a folosit de adeptii lui Cuza si Goga pentru a instrumenta un regim care sa indeparteze pe legionari din viata politica a Romaniei. Desi multi considera monarhia autoritara a regelui Carol al II-lea drept un regim de fatada, modul cum a reprimat Miscarea Legionara prefateaza totalitarismele care vor urma. Decapitarea Miscarii Legionare, prin asasinarea liderului fondator si a catorva dintre colaboratorii sai, a marcat istoria formatiunii. Deprinsa cu viata in clandestinitate, in Miscarea Legionara s-a petrecut un schimb de generatii, ajungand in fruntea ierarhiei legionare elemente dure, capabile de acte radicale. Mai mult, represiunea care a urmat asasinarii lui Armand Calinescu a schimbat imaginea regimului autoritar carlist si a martirizat Legiunea. In schimb, cuzistii au aderat la formulele politice propuse de colaboratorii regelui, si-au pierdut identitatea si au disparut ca forta politica. Dupa drama Romaniei Mari din vara anului 1940, marcata de grave cedari teritoriale, impopularitatea regelui a facut imposibila continuarea regimului. Intr-un context extrem de dificil, solutia gasita a fost aducerea la putere a generalului Ion Antonescu, impreuna cu Miscarea Legionara al carei nou lider era Horia Sima. Dificultatile guvernarii, animozitatea dintre general si Legiune, dar mai ales seria razbunarilor la care s-au dedat legionarii au grabit eliminarea acestora de la putere. Din ianuarie 1941 legionarii au intrat intr-o clandestinitate din care nu au mai iesit niciodata. Pe deasupra, in lipsa unui lider recunoscut de toti, Miscarea s-a scindat in diferite factiuni care nu numai ca nu au reusit sa se impace vreodata, dar de multe ori s-au aflat pe pozitii antagonice.

Caderea regimului Ion Antonescu si ocupatia URSS au marcat decisiv Miscarea Legionara. Profund anticomunista, ea a intrat in atentia noilor autoritati inca dinaintea instalarii guvernului pro-sovietic al lui Petru Groza si, in ciuda unei amnistii de moment, a fost reprimata agresiv. Cei mai multi dintre activistii legionari au fost incarcerati in sistemul concentrationar romanesc, in valuri succesive, disparand fizic. O serie dintre liderii Legiunii au parasit tara nereusind sa o mai revada vreodata. Destinul dramatic, atat la cuzistilor cat si al legionarilor, a reprezentat pana in 1989 un subiect de istorie romaneasca ocultat, interpretat dupa tiparele ideologiei comuniste sau trecut la index, ca un subiect tabu. Nici dupa prabusirea regimului totalitar comunist, subiectul, chiar daca a revenit in atentia opiniei publice si a specialistilor, nu s-a bucurat de analize obiective.

Dr. Radu Florian Bruja aduce in prim plan un volum in care analizeaza evolutia dreptei radicale romanesti, dar din perspectiva regionala, avand in centrul atentiei una din provinciile romanesti cu cel mai dramatic destin: Bucovina. Cadrul in care a evoluat regiunea din nordul tarii in contextul unificarii cu Romania la 1918 a fost propice pentru crearea unui puternic pol nationalist, care isi vedea amenintata identitatea intr-o provincie multietnica si multiconfesionala. Plecand de la generatiile de studenti de la Universitatea din Cernauti, autorul releva modul cum tinerii bucovineni s-au radicalizat apropiindu-se de gruparile politice nationaliste din tara. Nu a lipsit nici rolul unor profesori universitari care au canalizat in aceasta directie nemultumirile studentimii. In analiza temei, autorul a avut in vedere atat evolutia LA.N.C.-P.N.C., cat si cea a Miscarii Legionare, in mai multe capitole tratate deopotriva cronologic si tematic. Dupa 1938, cele doua formatiuni au fost tratate impreuna, in contextul in care cuzismul nu a mai fost o forta politica semnificativa. O atentie deosebita este data loviturii pe care dreapta radicala bucovineana a primit-o in iunie 1940, cand in conditiile pierderii nordului provinciei, multi dintre nationalisti s-au imprastiat in tara sau strainatate.

Este semnificativ faptul ca autorul nu se opreste cu evolutia dreptei la anul 1941, aducand in analiza si evolutia, in special a Miscarii Legionare, pe parcursul celui de-la doilea razboi mondial, in conditiile refacerii vremelnice a Bucovinei. Nu lipsit de interes este regruparea efectivelor legionare dupa 1944 si incercarea de supravietuire intr-o tara ocupata de unitatile militare ale Uniunii Sovietice, cel mai detestabil adversar ideologic al dreptei radicale. Nationalistii bucovineni au avut de facut fata unei represiuni pentru care nu au fost pregatiti: unii au fost deportati de sovietici in interiorul U.R.S.S., altii au infundat inchisorile comuniste romanesti, altii au murit in rezistenta din munti iar altii au ales calea exilului de unde nu au mai revenit niciodata. Spre exemplificare, autorul prezinta si cateva destine ale unor legionari sau cuzisti bucovineni dupa 1948.

Destinul romanilor bucovineni a fost unul din cele mai tragice. Cei mai multi dintre ei s-au nascut in Austro-Ungaria, in spiritul pastrarii identitatii, culturii si limbii nationale. Idealurile lor nu au fost implinite dupa 1918 iar dupa doar doua decenii au trebuit sa suporte din nou deznationalizarea. Unii au ales sa traiasca in exil, altii au ramas in frontierele impuse de Uniunea Sovietica, altii au fost reprimati de masina totalitara comunista, chiar in tara pe care au slujit-o si iubit-o. Au fost invinsi, spirite neadaptate si neintegrate veacului in care au trait, fiind victimele schimbarilor politice ale secolului al XX-lea. Readucerea lor in dezbaterea istoriografiei romane este nu numai necesara, dar pe deplin justificata.

Investigatiile autorului s-au intemeiat pe o cantitate impresionata de informatii inedite, provenite din Arhivele Centrale sau locale, dar si din Arhiva de Stat a Regiunii Cernauti, Ucraina. De asemenea, o serie de publicatii de dreapta, aparute in Bucovina epocii au fost putin uzitate pana acum. Nu lipsita de importanta este memorialistica legionara, cele mai multe volume scrise de bucovineni aparand in exil si fiind prea putin cunoscute in tara. Fiecare din cele zece capitole reprezinta contributii la cunoasterea fenomenului nationalist, cuzist sau legionar, in diferitele faze ale evolutiei sale.

Lucrarea dr. Radu Florian Bruja, desi trateaza doar o regiune, reprezinta o reala contributie la cunoasterea fenomenului la nivelul intregii tari, in reconstituirea unei istorii prea mult si pe nedrept ocultate. Sunt motive temeinice pentru care, felicitandu-l pe autor si dorindu-i noi succese stiintifice, recomandam cu deosebita placere CARTEA sa cititorului. (Prof. Univ. Dr. Gh. Buzatu)

Nr. de pagini : 440
Anul aparitiei : 2010

OPINIA CITITORILOR

Nu există opinii exprimate. Fii primul care comentează.

scrie un review