Frica - O umbra intunecata ce ne insoteste de-a lungul vietii

Psihologii au studiat si catalogat meticulos multiplele forme ale anxietatii, iar literatura de specialitate pe aceasta tema este vasta. Cu toate acestea, rar se intampla ca oamenii sa foloseasca acest construct teoretic, separat de experienta. Vorbesc, in schimb, despre frica. Le face sangele sa inghete, genunchii sa li se taie, ii tine treji noaptea. In cartea de fata sunt aduse in discutie sase mari frici din viata: frica de prabusire psihica, frica de singuratate, frica de intimitate, frica de vatamare, frica de succes si  frica de moarte, care sunt examinate din diferite perspective. Avem astfel acces la un tablou de profunzime al aspectelor aflate in spatele fricilor care ne ajuta sa intelegem sa ne simtim mai aproape de experientele celor din jur, sa ii intelegem mai bine si sa fim mai pregatiti sa-i ajutam sa-si gestioneze fricile. 

De la varsta dobandirii autonomiei de miscare, o imagine definitorie a fricii timpurii normale de singuratate o constituie scena unui copil ratacit, plangand cu disperare intr‑un magazin. Sentimentul de protectie si siguranta a disparut. Conexiunea s‑a rupt. Adultii din apropiere se indreapta repede spre acel copil, pana cand unul ajunge la el si se conecteaza.Ceilalti incep s‑o caute pe mama. Iar mama, odata constienta de absenta copilului, il cauta disperata. Din depozitele inconstiente si constiente ale memoriei, in care s‑au pastrat amintirile lor timpurii, majoritatea adultilor stiu ca sunt martorii unei nevoi disperate de protectie si siguranta.

Frica de succes este cea mai comuna dintre fricile cu care ne intalnim in cadrul clinic.  Autosabotarea inainte de atingerea succesului complet si colapsul catastrofic sau decompensarea emotionala care survin in urma realizarii unor indelung pretuite obiective sunt intalnite in mod repetat in multe situatii clinice. In aceste situatii, nu ne confruntam tocmai cu preocuparea realista sau cu frica justificata. Faptasul este vinovatia sau anxietatea inconstienta, care trebuie cautata, identificata, categorisita, clarificata si elaborata, in termenii continuturilor unei fantasme inconstiente centrale.

Salman Akhtar este profesor de psihiatrie la Jefferson Medical College si psihanalist-formator in cadrul Centrului Psihanalitic din Philadelphia. La Editura Trei au aparut Sursele suferintei, Sursele bucuriei si Interventii neobisnuite. Modificari ale cadrului, metodei si relatiei in psihanaliza si psihoterapie. Este, de asemenea, interesat de abordarea psihanalitica a culturilor orientale.

OPINIA CITITORILOR