Grajdeanu Mihai, Mandale dacice. Volumul II

De ce sa coloram mandala?

Cele mai bune idei ne vin atunci cand nu ne gandim la ele.
Pentru ca mintea se relaxeaza si vede totul dintr-o perspectiva inedita.
Mandala e un joc pentru minte si ochi.
Facuta din forme si culori, e o poarta magica spre un taram spiritual mai inalt.
Vom ajunge astfel la echilibru interior si armonie cu lumea inconjuratoare.
Sa cunoastem prin imagini civilizatia dacica.
Vom intelege simbolurile venerate de strabunii nostri
si vom afla radacinile credintelor noastre actuale.
Putem vedea viitorul privind in oglinda trecutului.

Semnificatia culorilor
Mandala reprezinta o diagrama cosmologica folosita in meditatie. Un asemenea cerc magic reuneste in interiorul sau mai multe forme geometrice concentrice, asezate pe diferite niveluri vizuale.
Chiar daca rostul lor e acela de a fi colorate in functie de preferintele personale, mandalele nu sunt niste simple desene. Toate elementele grafice au o semnificatie. Fiecare forma trebuie asociata cu o culoare. Iata, asadar, care este semnificatia celor mai des intalnite culori:

ALB
Albul a fost dintotdeauna culoarea puritatii. Dar si a vindecarii, a unei vieti noi, a lucrurilor suave. Exprima pace, impacare si inocenta. Sugereaza calm si sinceritate. Are efectul de a linisti. E culoarea zapezii neatinse, de pe piscurile muntilor. Si a lupului alb, un simbol al intelepciunii in cultura dacica. Albi erau norii spre care dacii aruncau sageti cand trimiteau mesaje zeilor. Tot alba era si spuma valurilor in care se scalda Zeul Marii Negre. Albe erau si barbile inteleptilor daci.

NEGRU
E culoarea cea mai intunecata. Simbolizeaza puterea, suprematia asupra tuturor celorlalte culori. De asemenea, semnifica ceva distant si rece. Are efectul de a intimida. In mod implicit, este asociata cu singuratatea, tristetea, apasarea si durerea sufleteasca. Insa e reprezentativa si pentru eleganta naturala. Aceasta e culoarea noptii, a aripilor de vultur si a taciunelui.

BEJ
E o culoare neutra, ce sugereaza naturaletea si pragmatismul. De una singura, creeaza un efect de monotonie. Cojoacele dacilor, din blana de oaie, aveau aceasta culoare. La fel si incaltarile lor din piele. Si rochiile femeilor, din fire de in, canepa si lana toarsa, erau in diverse nuante de bej. Tulnicul din lemn de tei avea aceasta nuanta. La fel, si arcurile de vanatoare ale vitejilor daci.

ocru& auriu
Ocru e o culoare calda si calma, desi sugereaza ideea de vanatoare. Aurul extras din muntii Daciei a fost prelucrat de mesteri priceputi, iar din el au fost facute bijuterii pentru nobilime. Tot in aur au fost batute si monedele cele mai valoroase. Cele mai cunoscute obiecte de tezaur care au facut parte din Comoara Dacilor sunt tot din aur.

gri& argintiu
Griul, cu numeroasele sale nuante, e o culoare neutra, detasata. E culoarea stancilor din varful muntilor si, mai ales, a Sfinxului. Sure erau barbile lui Dromichete si Lisimah. Iar argintie era culoarea armelor ce se ciocneau in lupta. Vasele din argint aflate pe masa regilor erau simbolul bogatiei si al puterii acestora. De asemenea, multe dintre bijuteriile cu care se impodobea nobilimea erau tot din argint.

CAFENIU& bronz
Cafeniul este o culoare apropiata de pamant. Sugereaza maturitate, soliditate, forta si incredere. Vestitii bouri si zimbri din muntii Daciei aveau blana cafenie. Si capra Ibex avea aceeasi culoare. Caciula nobililor daci, denumita pileus, avea de obicei nuante cafenii. Iar din bronz erau multe dintre scuturile cu care dacii se aparau in razboaiele purtate impotriva cotropitorilor. Si tot din bronz se faureau unele fibule si cateva dintre monede.

caramiziu& aramiu
Caramiziul este o culoare calda si telurica. Duce cu gandul la pamanturile arse de soare si la fortificatiile solide, facute din materiale naturale. Semnifica stabilitatea si durabilitatea. Caramizii erau pietrele aflate la temelia cetatilor si a zidurilor de aparare ridicate de daci. Si vasele din lut ars aveau aceeasi culoare. Mesteri priceputi, dacii prelucrau arama pentru a face din ea unelte si vase, dar si podoabe pentru oamenii de rand. Iar roscat era pieptul zaganilor care vegheau muntii, zburand pe deasupra genunilor. Tot roscat era si parul dacilor.



ROSU
E o culoare primara, calda, mare aducatoare de energie. E culoarea sangelui, a vietii. Tradeaza curaj, pasiune, independenta si multa incredere in sine. E si o dovada a capacitatii de a iubi. Stimuleaza simturile, provoaca intelectul si indeamna la actiune. Tocmai de aceea, multi razboinici aplica aceasta culoare pe steagul lor de lupta. Insa, daca e folosit in exces, fiind foarte vizibil, rosul e perceput ca o agresiune si, in consecinta, predispune la iritare si la manie, starnind conflicte.

GALBEN
Inca o culoare primara, calda. Este, prin excelenta, una plina de lumina. Are stralucirea soarelui, dar si a lamaii. S-a constatat ca, pe de o parte, galbenul predispune la comunicare, in special fiindca da senzatia de afectiune si intimitate intre oameni. De asemenea, faciliteaza instaurarea unei atmosfere relaxate. Pe de alta parte, aceasta culoare trezeste atentia, stimuleaza creativitatea si mareste puterea de concentrare. Tocmai combinarea acestor doua aspecte face ca galbenul sa fie culoarea simbolurilor solare dacice. Dar nu trebuie uitat ca nuantele intunecate de galben sugereaza gelozia, lasitatea si duplicitatea.

ORANJ
E cea de-a treia culoare calda, insa de data aceasta avem de-a face cu o culoare secundara. Are efecte benefice asupra oamenilor, pentru ca da senzatia de protectie, anihileaza resentimentele, genereaza optimism si inveseleste. In consecinta, oranjul indeamna oamenii sa socializeze. E o culoare ce poate reumple de energie un om sfarsit, care si-a epuizat fortele in lupta cu provocarile vietii. De asemenea, stimuleaza spiritul uman si semnifica fericirea. Totusi, folosit in exces, oranjul poate provoca anxietate.

ALBASTRU
E a treia dintre culorile primare, insa aceasta intra in categoria celor reci. Caracterizeaza infinitul si, prin extensie, nemurirea. Este culoarea cerului si a marii. Dar si a lacurilor glaciare, in care zeii se priveau ca intr-o oglinda. Se spune ca tot albastra era si privirea celor mai multi dintre daci. In mod specific, e considerata culoarea nobletei, a loialitatii si a intuitiei. A celor hotarati sa lupte pentru un obiectiv ambitios. Albastrul e asociat si cu intelectul, mai ales cu nevoia de cunoastere, poate pentru ca are efectul de a calma spiritul si de a predispune la ratiune. Pe de alta parte, aceasta culoare indeamna la meditatie sau visare, fiindca protejeaza sensibilitatea artistica si ii ofera privitorului liniste sufleteasca. Insa, daca e privit in exces, albastrul conduce la pasivitate exagerata si genereaza depresie.

VERDE
De asemenea, o culoare secundara, insa din categoria celor reci. Nuantele inchise amintesc de padurile in care dacii isi pandeau dusmanii inainte de atac. Nuantele deschise, crude recladesc speranta, sugerand primavara– anotimpul in care natura revine la viata. E culoarea fertilitatii, a pamantului plin de roade. Caracterizeaza tineretea plina de vigoare, dar si vindecarea, fiind asociata cu plantele medicinale pe care le foloseau in trecut vracii, din invataturile carora a luat nastere medicina moderna. Denota echilibru si stabilitate in timp. Dar si verdele are conotatii negative, fiind considerata culoarea invidiei si a lacomiei.

VIOLET
E tot o culoare secundara si, de asemenea, una rece. Violetul e sofisticat si elegant. E specific unui spirit elevat si, poate, de aceea a devenit culoarea conducatorilor spirituali, religiosi sau politici– in general, fiind destinata celor puternici si bogati. E o culoare impunatoare. Denota cunoasterea oculta sau paranormala si influenta mistica a celor initiati. In acelasi timp, este culoarea emotiilor puternice. Folosita in exces, da sentimente de melancolie si chiar de tristete.

Nr. de pagini: 72
Anul aparitiei: 2016
Autori: Mihai Ionut Grajdeanu si Madalina Corina Diaconu