Horia Nichifor, Duhovnicia Patericului

Patericul, alaturi de Sfanta Evanghelie, va fi mereu cautat, redescoperit si, dupa putere, insusit. Asa cum oxigenul da tarie flacarii, spiritul Parintilor pustiei asigura mediul propice pentru o combustie duhovniceasca, spre curatirea si luminarea vietii. Autorul ii indeamna pe contemporanii atipelnici in cele ale credintei si ale nevointei sa-si odihneasca fiinta launtrica  pe genunchii rugatori, pe palmele ostenite, dar mai ales in cuvintele pline de Duh Sfant ale Sfintilor Parinti. Neputinciosi sau neindemanatici, uituci sau lipsiti de incredere, Patericul ni se adreseaza, ne provoaca, ne cheama. Pentru rugaciunile Sfintilor Parintilor nostri ne si odihneste, ne schimba si ne intalneste netrecator cu Domnul vietilor noastre. Patericul sau Cuvintele Sfintilor Batrani este cea mai cunoscuta colectie de sentinte, maxime si cuvinte duhovnicesti, ce ocupa un loc aparte in spiritualitatea ortodoxa, fiind, alaturi de Sfanta Scriptura si Filocalia,„abecedarul” dintotdeauna al calugarului si o sursa inepuizabila de inspiratie pentru crestinul din orice timp. Izvorate  din experienta luptei atente  a omului launtric cu omul din afara , cu ispitele venite de la semeni, de la trup si de la diavoli, rod al unor indelungate nevointe, erau rostite cu prilejul intalnirii a doi sau mai multi monahi; de cele mai multe ori insa ele erau un raspuns dat la rugamintea ucenicilor. Aceste cuvinte sunt ca ierburile mirositoare  care indulcesc si veselesc ochii si desteapta din somnul lenevirii sufletul  catre urmarea  nevointelor, antrenandu-l catre calea care duce la Imparatia Cerurlor. Suntem invatati in mod explicit si constant ca ascultarea si, in general, formarea duhovniceasca presupune dragoste, incredere si, nu mai putin, jertfa, pentru ca nu exista dragoste si incredere autentica acolo unde nu exista disponibilitate pentru un sacrificiu. Din Pateric toata lumea are ceva de invatat. Mirenii afla despre o lume care se gaseste adesea atat de departe de iuresul grijilor zilnice, dar care este mai adevarata decat toate preocuparile lumesti la un loc. Patericul este o carte care descopera mirenilor paradisul duhovnicesc, pentru ca, la inceputuri, monahii Patericului nu se considerau a se deosebi de mireni prin altceva decat prin hotararea de a trai tot mai deplin Evanghelia Mantuitorului Hristos. Dintre cartile de capatai ale crestinatatii Patericul egiptean imprumuta cel mai mult din frumusetea sobra, dar atat de fireasca a Evangheliei. Dar daca in Evanghelie orice cuvant capata greutate datorita prezentei fizice a Cuvantului, in Pateric aceasta prezenta dobandeste o asezare diafana, smerita, fiind mijlocita de adierile Duhului Sfant si de deschiderea pe dinautru a tainelor omului. Daca in Evanghelii Cuvantul mananca si bea, Se intristeaza si mustra, salta cu Duhul, se tanguieste, in Pateric, acelasi Cuvant Se lasa mancat si baut pe saturate, Se lasa mangaiat de ascultarea oamenilor sau Se deschide spre neinteleptia lor, Se consuma, Se disponibilizeaza. Astfel, prin Duhul, vizibilitatea Cuvantului se multiplica la infinit, eficacitatea lui sfintitoare se gusta mai cu putere, Cuvantul devine fapta, zbatere si castig in dreptul fiecarui om care-l cerceteaza. Contemporanii reusesc arareori, si atunci cu vadita dificultate, sa sesizeze adevaratul reper dupa care se judeca toate ale lumii si dupa care se mantuie cele ale lumii. Ca si atunci, si acum Parintii Pustiului devin lamuritori ai acestei taine care voieste sa se lucreze si in saracia desertica  a lumii noastre.. Pentru ei, Cuvantul gustat in Duhul Sfant este unica sursa de adevar al vietii, iar aceasta viata se vede, se manifesta, si duce la portile Raiului ipostasurile omenesti care voiesc sa se mantuiasca si la cunostinta adevarului sa vina. Pentru noi Patericul poate fi un purtator de vorbe, de semne pe care nu le mai pricepem, un limbaj strain urechilor si mai ales inimilor noastre. Si din acest motiv Parintele Hrisostom Radasanu in Cuvantul introductiv afirma ca contributia Parintelui Nichifor Horia, proiestosul Manastirii„Sfintii Trei Ierarhi” din Iasi, este una de accesibilizare a codului dupa care talcuim experinta Parintilor spre folosul greu incercatelor noastre experiente. Destinatia finala spre care este invitat mereu lectorul acestei carti  este Cuvantul Insusi. Caci intre a fi doar o experineta  intelectuala sau doar o pioasa comemorare a trecutelor izbanzi, autorul alege mijlocirea unei adevarate intalniri cu smerenia Celui ce S-a facut mancare si bautura pentru noi, a Celui ce s-a facut si neputinta, dar si izbanda, razboi impotriva patimilor si pace negraita a sufletului..

Nr. de pagini : 160
Anul aparitiei : 2013

OPINIA CITITORILOR

Nu există opinii exprimate. Fii primul care comentează.

scrie un review