Iarba pierduta

Orice carte de debut e o promisiune - altfel de ce le-am mai publica? - si se pare ca destinul incepatorilor e sa bata in peretii de azur ce se deschid spre un maine triumfal si atat de acoperit de chinuri, ajutati de cate un scriitor cu talpile prajite pe toate miristile. Cuvintele mele se indulcesc greu, cei ce macunosc stiu ca nu ma indes sa laud, caci sarutul se da din dra-goste (inclusiv cel furat, caci ti se tipåreste pe suflet cu busu-ioace), si iata-ma, totusi, batand o potcoava, pe care-as vrea-o de aur si de noroc, sus pe poarta de miresme prin care medi-cul Dan Claudiu Tanasescu intra azi in lumea celor ce-si frig ochii cu himere.

Cartea de fata inscrie o furtuna de tei in campia Munteniei. Adica e inainte de ploaia cea mare - dar nu e oare asteptarea ploii o ploaie fara egal? Doctorul acesta, care nu stia ca e scri-itor, stie sa scuture luna (s-a nascut si a copilarit la Mogo-soaia, in tara cu salcii, fiu al unui medic pe care-l canta in toa-te paginile cartii, care l-a invatat sa se daruiasca, in toate cli-pele vietii) - si stie sa minta ca-n descantece despre iubire, despre misterul pamantului amagit in fund de lacuri, despre iarba si nopti. 

OPINIA CITITORILOR