Iarna-n vara. Primavara-n toamna (Amintiri)

CUPRINS

Multumiri 5

"De unde sunt. .. ce  7

Iarna-n vara 31

A pleca sau a ramane 55

Cai - cautari - cai 96

Pornind spre un tinut de misionat 116

Biserica in socialism? 135

Pedagogie neagra in rosu 152

De exemplu 172

Primavara-n toamna 186

Camera Populara: liber si liber ales 222

A construi fara plan de constructie 235

Ani de turbulente 260

"Libertatea la care ma refer" 309

Berlin. Mai 320

Trei ani mai tarziu 324

"DE UNDE SUNT ..."

DACA DORESC SA VIZITEZ VARA, n-am mult de mers. Pe peninsula Fischland, la est de Rostock pe coasta din Mecklenburg, ea isi racoreste arsita intre Marea Baltica si Bodden. Acolo unde uscatul dintre cele doua ape se reduce cat sa mai ramana doar cinci sute de metri, se afla satul baltic Wustrow.

De aici provin primele imagini ale amintirilor care s-au pastrat in sufletul meu, intrucat aici mi-am petrecut primii cinci ani ai vietii: chipul mamei aplecat deasupra mea, casa, copacul, cerul - luminoase. Marea apa, bunica, cerul - intunecate. Sora mai mica, lacrimi de copil, fericire de copil. Totul pentru prima data.

Dar ori de cate ori imi aduc aminte de ceva, exista o prima ima gine. Am doisprezece ani, o vizitez pe tanti Marianne, o prietena a mamei mele. Locuieste cu cei doi copii ai ei intr-o straveche casa de paianta langa Bodden. In partea din fata a holului intunecat, cu par doseala de lut, se afla grajdurile, in spate bucataria si camerele. Prin hol se plimba pisici, randunele intra si ies in zbor, si-au construit cuiburile sub lemnaria tavanului.

Casa ii apartine bunelului Konow, o fosila vie a Mecklenburg-Iui si tatal lui tanti Marianne. Mica lui barca de lemn, o polt', se afla la cincizeci de pasi distanta, in"port", un mic golf in centura de stuf de la marginea proprietatii. In barca aceasta am invatat sa vas lesc si - deoarece poate fi transformata rapid intr-o ambarcatiune cu panze - sa navighez folosind velele. Cu ea se aduce fan de pe-o pajiste de langa Bodden sau ata de legat necesara pentru masina de cosit, din orasul de vizavi. Bunelul vorbeste, desigur, germana de

1 Un model traditional de barca de lemn din zona Marii Baltice.

8

IARNA-N VARA - PRIMAVARA-N TOAMNA

jos' cu localnicii si cu strainii deopotriva, uneori chiar si cu vantul, atunci cand acesta isi face tau un tau dull' de cap cu mica ambarca tiune de lemn - nu cumva sa trebuiasca sa aduci barca la capa si sa restrangi suprafata velei!

Cand Burckard, nepotul lui, si cu mine suntem .angajabill", primim o vorba buna si, mai tarziu, in bucataria taraneasca, lapte de lins, o branza de vaci aproape granulata. Probabil ca tanti Marianne acu si va face unt. Mi se face realmente o pofta teribila de untul proas pat de-un galben intens din butoi, acoperit cu minuscule particule de apa, unt pe care seara tanti Marianne il intinde cu marinimie pe-o felie de paine neagra. Ne e tot timpul foame, pentru ca suntem tot timpul afara, pe orice vreme, in curte, pe pajisti si pe apa.

Astazi s-a iscat o furtuna cu fulgere si tunete, ceea ce nu se-ntam pla prea des, pentru ca de cele mai multe ori, cum spun batranii, furtunile ar trece de Fischland datorita pozitiei intre ape a limbii de uscat. Dar si cand vin, e prapad. Prietenul meu si cu mine fugim in pavilionul de vizavi de bucatarie, ne trec fiorii cand fulgerele sfasie cerul si ascultam ploaia care rapaie tare pe acoperisul pavilionului si se pierde in surdina pe portiunile moi ale acoperisului de stuf de vizavi.

Intr-atata s-a intunecat, incat in bucataria lui tanti Marianne arde acum lumina. O vad cum trebaluieste, partea de sus a usii de la bucatarie e deschisa. Mi-ar placea sa-i vad ochii - mie mi s-a parut mereu ca este ca si cum ochii ei ar spune da vietii. Precis au facut asta intotdeauna si peste tot, doar ca vara aceasta eu sunt acela care a ajuns sub privirea acestor ochi. Simt: simt ca sunt unul care face parte din viata lor. Tanti Marianne m-a salvat. Acum ridica privirea, se uita spre pavilion, la noi, zambeste si ne face semn cu mana, pro babil ca acu si vom lua masa de seara.

Maine, intunericul furtunii se va fi deplasat in alta parte, iar tanti Marianne ne va lua cu ea la biserica din Wustrow. In fiecare zi de miercuri, se sarbatoreste aici seara de vara, o seara definita de muzica unor artisti care se afla in trecere, de sunetul orgii si de mereu acelasi cantec la sfarsit. Aveam sa-I stiu repede pe de rost:

2 Plattdeutsch, dialectul din nordul Germaniei. 3"Tot mai rau."

"DE UNDE SUNT ..."

9

Der Tag nimmt ab. Ach schonste Zier, Herr lesu Christ, bleib du bei mir,

es will Abend werden.

Lass doch dein Licht

ausloschen nicht

bei uns allhier au! Erden. 4

In timp ce ne Intoarcem cu bicicletele noastre de-a lungul Bodden-ului, acasa, sub acoperisul nostru, fredonez melodia Intr-o doara. Astazi, Burckard si cu mine dormim In grajdul de langa sura, candva pentru vitei. Nu exista lumina si nici paturi, stam Intinsi pe paie, printre soareci si lilieci, suntem niste baieti mari si curajosi. Usa spre curte e deschisa, cerul e senin, cand Intorc capul, vad ste lele."Ziua scade ... nu lasa a Ta lumina sa se stinga..." - apoi am adormit.

Patria', l-am auzit pe scriitorul Walter Kempowski" din Rostock spunand cu mai bine de treizeci de ani mai tarziu la radioul Germaniei de Vest, patria ar fi pentru el"locul suferintelor timpu rii". Stiu si acum cat m-am opus acestei idei. Pentru mine, patria Insemna fericire timpurie. Abia douazeci de ani mai tarziu aveam sa pricep faptul ca fericirea mea din vara lui 1952 era strans legata de nefericitul an 1951. Tanti Marianne ma primise la ea dupa ce tata fusese ridicat si disparuse fara urma. Din cauza sumbrei veri din

4"Ziua scade. 0, podoaba preafrumoasa,! Doamne, Iisuse Hristoase, Tu ramai la mine,! caci seara sta sa se lase.! Tu nu lasa a Ta lumina/ sa se stinga/ la noi aici pe lume."

5 In original: Heimat, o notiune cu mai multe conotatii decat patrie, putand insemna in succesive cercuri concentrice locul de bastina, regiunea, landul (in cazul Germaniei) sau tara de origine, locul unde ai crescut si te-ai format, locul de care ti se face dor (Heimweh) cand esti departe de el.

6 Walter Kempowski (1929-2007), considerat drept unul dintre cei mai de seama scriitori germani din a doua jumatate a secolului 20, este autorul Cronicii ger mane (Deutsche Chronik - noua romane pregnant autobiografice despre decaderea burgheziei germane) si al proiectului Ecometrul. Un jurnal colectiv (Das Echolot. Ein kollektives Tagebuch), in care compune din jurnale, scrisori, fotografii si alte docu mente ale cotidianului provenind din surse diferite (de la Thomas Mann pana la cetateni anonimi - soldati, luptatori din rezistenta, civili, nazisti etc.) tablouri tip colaj ale celui de-al Doilea Razboi Mondial. (Majoritatea informatiilor din notele explicative sunt luate de pe Wikipedia Germania. n.trad.)

10

IARNA-N VARA - PRIMAVARA-N TOAMNA

urma cu un an, stralucirea verii la tanti Marianne a pus in umbra toate imaginile anterioare.

Cand familia mea s-a mutat la Rostock, Wustrow a ramas pentru mine o viata-ntreaga un refugiu, un reper consolator: pe cand eram tanar, cat si acum, cand am imbatranit, pe cand inca traiam singur cat si mai tarziu, cand eram casatorit; pe cand eram copil, cat si mai apoi, cand aveam copii. Chiar si azi ma cuprinde sentimentul unei calduri foarte speciale si o bucurie launtrica atunci cand, venind de la Rostock, o cotesc spre Fischland, cand merg paralel cu marea spre nord-est, cand apare apoi in departare turla bisericii din Wustrow si cand stiu ca in dreapta mea se-ntind stuful si limanul Bodden. Chiar si atunci cand vin doar in vizita, simt: aici sunt acasa.

Si cand te gandesti ca eram niste venetici, veniti abia din 1938, cand parintii mei, Ioachim si Olga Gauck au inchiriat, dupa casa torie, o jumatate de casa vizavi de Scoala de Navigatie, pe actuala Parkstrasse, care pe atunci se numea strada Adolf Hitler. Dar n-au fost, totusi, cu adevarat straini, pentru ca amandoi erau din Mecklenburg, tata macar pe jumatate, intrucat tatal lui era origi nar din Saxonia. Tata a facut la Wustrow Scoala de Navigatie si a absolvit-o mai intai cu brevetul de timonier, in 1940, apoi cu cel de capitan A 6: capitan de cursa lunga. In calitate de capitan n-avea sa mai participe la razboi; de umblat, insa, umblase pe marile lumii inca de pe vremea cand, imediat dupa bacalaureat, se angajase ca mus pe"Gustav", un velier cu patru catarge. In albumul familiei se afla fotografii din Australia, Africa, Scandinavia si de pe Sumatra. Ultima data a lucrat la societatea armatoare Ferdinand Laeisz din Hamburg si aducea cu vapoare banane si alte fructe meridionale din Africa.

Se pare ca mama l-a cucerit realmente piratereste in timpul uneia dintre permisiile sale de dupa debarcare. In familie, cel putin, s-a colportat cum ca tanara Olga Warremann l-ar fi asteptat in fata firmei armatoare pe cel care totusi avea deja 31 de ani, pe cand se-ntorcea din Camerun, si l-ar fi intrebat plina de speranta:

- Ai primit scrisoarea mea? Tata nu stia de nici o scrisoare.

"DE UNDE SUNT ..."

11

Vara 1952, cu Burckard si tanti Marianne. Ea mi-a oferit un camin in prima vara pe care fratii mei si cu mine a trebuit s-o petrecem fara tata.

- Atunci nu stii ca maine ne casatorim la Blankenese'? E limpede ca tata n-a trebuit sa stea mult pe ganduri.

Astfel, dupa ce tata a fost luat in armata, mama s-a mutat la Wustrow. Acolo traia soacra ei, Antonie Gauck, cea care-si coman dase construirea in localitate a unei case la Marea Baltica. Fiind ea fiica unui orasean-agricultor cu un mic comert de vite din oraselul mecklenburghez Penzlin, dispunea de oarece mostenire, dar n-avea nici un fel de venituri curente. Asa ca s-a gandit sa primeasca vile giaturisti peste vara, pentru a-si asigura mijloacele de existenta. Oamenii din sat ziceau: De Fru iss woll nich klauk, will sick dor'n Huus hen bugen", deoarece casa se afla chiar langa mare, cu mult in fata tuturor celorlalte case din localitate. In 1936, insa, cladirea era terminata si suficient de mare pentru a oferi locuinta nu doar propriei familii, ci si spatiu pentru cativa oaspeti de vacanta.

7 Un cartier din Hamburg.

8"Femeia trebuie ca nu-i intreaga la minte, de vrea sa-si construiasca o casa acolo."



Pastorul Joachim Gauck este, alaturi de Vaclav Havel, Jacek Kurori, Adam Michnik, Janos Kis si alti disidenti din Europa de Est si Centrala, unul dintre oamenii care, sperand cu disperare, au facut posibile revolutiile din 1989. Atunci cand parea ca sistemul comunist este imuabil, acesti oameni l-au infruntat cu imens curaj si au trasat liniile' de forta ale unei politici Inradacinate In memorie, adevar si responsabilitate. Iar la ceasul cand unii predica pseudo-necesitatea de a aseza lespedea uitarii peste trecutul totalitar, Joachirn Gauck afirma cu tarie ca nu avem dreptul sa obosim In straduinta de a de-Legitima acele dictaturi. Stasi, ca si Securitatea, a fost o institutie criminala, servind un r~gim criminal: A documenta acest fapt istoric, a-I intipari In constiinta publica ramane o datorie morala pe care Joachim Gauck a formulat-o si a sustinut-o exemplar.

Vladimir Tismaneanu


Titlu original: Winter in Sommer– Frühling in Herbst. Erinnerungen
Autor: Joachim Gauck in colaborare cu Helga Hirsch

Traducator: Michael Astner

Anul aparitiei: 2013

Numar pagini: 336

Format: 14,60× 23,50 cm

OPINIA CITITORILOR

Nu există opinii exprimate. Fii primul care comentează.

scrie un review