Iata duhovnicul: Parintele Arsenie Papacioc volumul 3

Editie alcatuita de Ieromonah Benedict Stancu

Sfanta Traditie ne incredinteaza ca intotdeauna vor exista oameni ai lui Dumnezeu, deveniti temple ale Duhului Sfant, povatuind multe suflete spre Imparatia Cerurilor. Si noi, lipsitii, ticalosii, intinatii si pacatosii– dintre care eu, cel ce scriu, sunt primul–, ca ucenici ai acestor Sfinti Batrani, ne plecam cu pietate genunchii sufletului si ai trupului in fata lor si le suntem recunoscatori pana la ultima suflare! Pentru fiecare frate si sora, preaiubiti in Duhul Sfant, Batranul este, dupa Sfantul Apostol si cetatean al Cerului Pavel (I Cor. 4, 15), omul cel mai important de pe pamant, prin rugaciunile caruia noi nadajduim sa ajungem in Imparatia Cerurilor. Amin. (Arhim. Efrem Iosif)

Cuprins:
Cuvant al Arhimandritului Efrem Iosif
Cuvant la inceputul Postului Mare
Fericirile
Despre libertate
Vamile vazduhului
Despre casatorie
Impreuna cu Parintele Cleopa
Cuvant al Arhimandritului Sofronie Saharov
Bibliografie

– Se vorbeste despre accesul la fericire?
– Pai, fara discutie... si la fericire; Mantuitorul a propovaduit invatatura Sa si in afara de faptul ca trebuie sa fii„sarac cu duhul“ a spus si ce repercusiune urmeaza, ca sa ne incurajeze.
– Sarac cu duhul, adica prost?
– Nu prost ci smerit! Dar sa stiti ca in redactarea din editiile mai vechi, smerit se scria prost!
– De ce prost? Prostii au mai putine idei?... Sunt mai...
– Nu! Se spunea asa pentru ca nu si dadea seama..., nu prost.
– Mai ca pruncii?
– Da. Vedeti? Adica smerit; daca este smerit si a fost„impins“, el a tacut. Adica a stat in banca lui, a stat in ale lui. Si asta este smerenia, arta de a sta la locul tau, la ceea ce esti. De ce iesi de acolo? Vedeti? Asta inseamna sarac cu duhul, smerit cu orice chip.
– Da! Dar pe urma zice...
– El tacea. Adica vreau sa va spun ca un frate s-a dus la un parinte in pustie care era decazut, desi stia despre starea lui. Si il batea parintele acesta, iar un alt parinte traitor vedea ca-l bate si a zis:„Ori este un nesimtitor, ori e un mare traitor“, caci il vedea ca sufera… Il batea si fratele tacea..., in sfarsit, suporta. Si intr o zi s-a dus parintele la el si l-a intrebat, sa-l verifice. Zice:„Frate, astazi n-ai primit nici o cununa?“„Nu, parinte, zice, am primit si astazi bataie.“ Ii arata vanataile…, si cand a vazut parintele respectiv ca el era constient, si-a dat seama ca fratele acesta era sarac cu duhul. Vedeti? Da. Dar unde era situat in lumea traitorilor? Pe varf… Acesta nu era prost...
– Era inalt cu duhul!
– Pai da, dar smerit. Acesta se smerea. Altul, tot asa, s-a dus foarte pacatos, si zice:„sa ma duc acolo tot la un parinte rau“, ca dorea sa sufere. Sa se jertfeasca! Si cu ocazia asta se ruga sa-l intareasca Duhul Sfant sa poata implini ale locului. Si tot asa, tot il chinuia, il batea parintele acela. Alt vecin, tot asa traitor, a avut o vedenie cu o lista foarte mare cu pacate care apartinea acestui frate, dar erau sterse pe jumatate si erau albe, iar unele erau nesterse. Erau pacatele fratelui respectiv.„Vai, frate, inca pe atata mai ai. Du-te, nu te lasa!“ Adica inca pe atata, ca parintele le vazuse sterse pe jumatate. Si fratele acela zicea:„Bine, parinte, nu ma las cu nici un chip“. Vedeti, acestia erau smeriti, isi purtau crucea. Mai mult decat atat, Hristos S-a smerit. Un oarecare a batut la usa Mantuitorului.„Cine-i acolo?“, zice...„Eu sunt, marele Tau traitor.“„Nu te primesc“, i-a raspuns Mantuitorul. Si el s a gandit ca a fost cinstit, a fost nevoitor, a fost...„De ce nu m-a primit?!”, a inceput el sa se analizeze si s- a dus a doua oara si a batut la usa.„Cine-i acolo?“ Zice:„Tu esti!“„Daca tu esti Eu, intra! Pentru ca esti smerit ca Mine.“ Prima data s-a declarat:„Eu sunt!“ Adica ce era el, cand Dumnezeu a uimit cerurile, ingerii, cu smerenia Lui? Dar nu avem cuvinte sa putem descrie smerenia lui Hristos.

Nr. de pagini: 112