Imnografie II. Volumul 18

Cartea autorului Gheorghe Ghelasie „Imnografie II. Volumul 18" de la editura PLATYTERA

,, Dar cand mergeau ele sa vesteasca ucenicilor, iata Iisus le-a intampinat, zicand: Bucurati-va!\\" (Mt. 28, 8). Acatistul este o expresie a bucuriei crestine inaintea vestii celei bune a Invierii lui Hristos, ca o incununare a bucuriei ce se revarsa din constientizarea tainei intruparii dumnezeiesti ce sta la temelia vietii create.
Intruparea lui Hristos la plinirea vremii a prilejuit iruperea in lume a unui nesecat izvor de apa vie. Modelul iconic al versurilor din acatistele sfintilor si ale sarbatorilor crestine este dat de insasi grairea ingerului Gavriil catre Preasfanta Fecioara Maria:,, Si intrand ingerul la ea, a zis: Bucura-te, ceea ce esti plina de har, Domnul este cu tine. Binecuvantata esti tu intre femei\\" (Lc. 1, 28).
Cinstirea sfintilor este o punte luminoasa durata peste prapastia mortii intre cele vremelnice si cele vesnice. In modul de a fi al sfinteniei, orice act incarcat de intentionalitate euharistica implica reciprocitate. De aceea, orice gand cuvenit indreptat de noi catre sfinti e intampinat (si chiar anticipat) de dragostea, binecuvantarea si ajutorul lor, al celor ce locuiesc intru plinatatea harului dumnezeiesc.
Nu intamplator, pe langa substanta lor doxologica, in tesatura acatistelor e impletit permanent firul multumirii si recunostintei pentru cei ce ne vegheaza si participa in mod nevazut la viata noastra, si cel al bucuriei pentru sporirea in noi a simtamantului prezentei lucratoare a lui Dumnezeu si a sfintilor in toate cele ce se intampla.
Acatistul exprima o perceptie a istoriei straluminata de sesizarea iconomiei divine, ce atrage timpul spre limanurile eshatologice ale vesniciei. Vietile sfintilor ne ofera prilejul unei inversari de perspectiva in raport cu logica luptei antagoniste a conflictului finalitatilor, expresie a caderii generatoare de stari conflictuale ce macina o fiinta in sine insasi si in raporturile ei cu alteritatea.
Umplandu-se de harul lui Dumnezeu, sfintii au realizat ca alimentarea conflictualitatii interne si externe nu face decat sa perpetueze si sa adanceasca starea de cadere, si au tins din toata fiinta si inima, cu tot cugetul si puterile, spre actualizarea conditiei euharistice a creatiei, dupa asemanarea iubirii dumnezeiesti.
Rodirea sfintilor ca mladite ale Trupului lui Hristos ne pune inainte faptul ca viata straluminata de har sfarama in cele din urma boldul pacatului si al mortii si ne asaza liberi in fata orizontului infinit al dragostei dumnezeiesti, care ne face partasi la un mod de a fi cu adevarat fericit.
In acatistele ingrijite de Parintele Ghelasie de la Frasinei si Parintele Valerian Dragos Paslaru se impletesc ca intr-o icoana trairea liturgica, ravna mistica, simtirea isihasta si lucrarea virtutilor, inaltimea contemplatiei, adancimea smereniei si largimea dragostei, frumusetea versului si puterea lui de strapungere a inimii, cinstirea, lauda si multumirea ce ne introduc in intimitatea vietii dumnezeiesti.
Rugaciunea apare aici ca o bataie de inima a sufletului, o fluturare de aripa a spiritului, rod al tainei Sfintei Liturghii celei mai presus de fire, prin care pregustam viata cu si in Dumnezeu.

Florin Caragiu
 

OPINIA CITITORILOR