Impresii de aiurea. In dialog cu Gilles Vanderpooten

„Starck. Creatiile lui, eclectice, inovatoare, magnifice, impresionante, inglobeaza o gama larga de proiecte, de la cele banale la cele insolite. Ele fascineaza si scandalizeaza deopotriva prin aceea ca reconsidera normele, incalca regulile bunului-gust, sunt insolente si subversive. Exuberant si intelept, visator, insa teribil de lucid, hazliu si cerebral, Philippe Starck cultiva contrariile. De aici si provine complexitatea lui. Dincolo de imaginea personajului public ancorat in material prin densitatea creatiilor sale, pe care le produce „asa cum isi secreta un melc balele”, se dezvaluie Philippe-omul. Omul care, supunand materia, o si neaga in acelasi timp. Ganditor autodidact si spontan, cu capul in nori si totodata metodic, este dispus catre o reflectie nemijlocita, ce scoate la iveala un om luminat care ii lumineaza pe cei din jur, un om cult care ii ajuta pe ceilalti sa se cultive, un iubitor al bogatiei limbii franceze si al elegantei gestului, ca si a verbului. El se inscrie astfel in linia traditiilor umaniste, suprarealiste, romantice, amestecandu-le si combinandu-le.” Gilles Vanderpooten

„Intotdeauna am considerat materia, chiar si viata ca fiind vulgare. Nu sunt un mare iubitor al vietii. De altfel, imi e greu sa ma integrez, si chiar sa o constientizez. Trebuie sa ma ciupesc ca sa incerc sa percep experientele traite. Sa mi se traga asta din faptul ca ma simt instalat in relativitatea einsteiniana? Am avut intotdeauna senzatia ca nu exista nimic. E mai mult decat o senzatie – ma aflu in acea stare in care nu exista nimic. In viziunea mea, totul nu este altceva decat o forma de organizare a energiei. Pielea mea, masa de lemn, motocicleta de metal, cauciucul, o oglinda... toate acestea nu sunt altceva deacat niste structuri atomice. In fata ochilor mei se gasesc doar niste nori de pulbere fina care, din cand in cand, se organizeaza pentru a capata forma sub privirea mea. Am impresia ca nimic nu exista, in afara de ceea ce numim sau privim. Conceptia mea despre viata poate fi ilustrata prin imaginea unui om cu o lanterna care paseste in noapte, prin bezna totala. Nu exista decat ceea ce e luminat de lanterna. O multime de lucruri ajung in bataia luminii, dar de indata ce nu mai sunt luminate, inceteaza sa mai existe. Exact asta este si viata mea.” Philippe Starck



Numar pagini:188
Anul aparitiei:2013
Pentru a vedea fragmente din carte dati click pe Link-ul de mai jos: