Impreuna dumiriri pe cale– MAICA SILUANA (vol. V)

Buna ziua!
Sunt eleva in clasa a noua, si as vrea sa va spun ceva care sunt sigura ca nu e bine: in situatii de criza m-am gandit sa ma omor. M-am gandit doar. Partea proasta e ca atunci cand mi se intampla ceva rau imi revine acest gand. Ce sa fac?

Corina Andreea

Draga mea fetita Corina,
Multumesc pentru mesajul tau, pentru increderea ta, si mai ales pentru intelepciunea de care dai dovada. Numesc intelepciune puterea mintii tale de a sesiza ca nu e bun gandul sinuciderii, ca e un gand care apare in situatii de criza si ca ameninta sa fie un fel de a te purta la vreme de necaz. Intelepciune este de asemenea si faptul ca intrebi, cauti sfat, atunci cand nu stii ce sa faci. Raspunsul meu va porni de la ceea ce stii deja sa faci, si anume sa discerni intre bine si rau si sa inveti ceea ce inca nu stii despre bine si rau.
Binele este tot ce face omul conform voii lui Dumnezeu si cu ajutorul Lui. Si rau este tot ce face omul impotriva voii lui Dumnezeu sau fara ajutorul Lui. Asadar putem sa facem ceva rau sub aparenta unui bine, atunci cand ceea ce facem e facut fara Dumnezeu. Atat binele cat si raul pot fi facute sau indurate de om. Din cauza pacatelor si a necredintei, omul simte si deosebeste cu precizie doar raul care i se intampla si nu si raul pe care il face el insusi. Pentru ca, de cate ori facem ceva rau, ne indreptatim si ne scuzam. Daca am fi tot timpul cu Dumnezeu, atunci cand ni se intampla ceva rau, noi am face binele asa cum ne porunceste Dumnezeu si ne da si naste si de a creste in Dumnezeu incepe dupa varsta de sapte ani, cand copilul devine responsabil pentru alegerea pe care o face. Dupa sapte ani copilul este chemat de Dumnezeu si ajutat de cei ce-l iubesc sa descopere ca lumea nu exista ca sa-i indeplineasca lui dorintele, ci ca sa fie lucrata, sfintita de om si daruita mai departe lui Dumnezeu si celorlalti. Aceasta adevarata moarte a copilului, obisnuit sa primeasca totul la cel mai mic scancet, insotita de nasterea omului responsabil si creator dupa chipul lui Dumnezeu, este varsta adolescentei. Iar procesul se numeste maturizare. Cine„ramane repetent” in aceste probe risca sa fie un adult imatur, un adult care va folosi strategii copilaresti in fata problemelor si greutatilor inerente vietii omenesti. Mantuitorul lumii, Dumnezeu facut om pentru ca omul sa se faca dumnezeu, ne spune:„In lume necazuri veti avea, dar indrazniti, Eu am biruit lumea”, chemandu-ne prin aceasta sa ne insusim biruinta Lui, sa facem din viata Lui
viata noastra, ca sa fim biruitori.
Tu esti, asa cum marturisesti prin Id-ul tau, o fetita cuminte si ai doar 15-16 ani si traiesti, nu fara spaima, nasterea ta la biruinta lui Hristos. Nu e usor, pentru ca in tine copilul care se trantea pe jos daca nu primea inghetata ravnita, sau care facea„scenarii de razbunare” impotriva celor nedrepti inca n-a murit, inca nu s-a transformat in tanarul pe care Hristos il cheama la o noua viata. Cand Mantuitorul era pe pamant a avut intalniri speciale cu copiii
de varsta ta, morti: fiul vaduvei din Nain, fata lui Iair. Lor lea spus Mantuitorul:„Scoala-te!” si ei L-au ascultat si au inviat. Tie acum iti vorbeste Mantuitorul, tie, copilului mort de frica in fata incercarilor vietii, mort de ciuda in fata refuzului celorlalti de a ne implini asteptarile, mort de sete
de dragostea adevarata, mort de nerabdarea de a avea totul aici si acum, tie iti spune Domnul acum:„Scoala-te, urmeaza Mie, indrazneste!”. Si tu te scoli, iti faci semnul crucii, adica rastignesti in tine frica de viata, mergi acolo unde te cheama El, adica la Biserica, te lepezi de gandul cel rau, adica te spovedesti, si primesti Viata cea noua, impartasindu-te cu Sfant Trupul Sau si cu Scump Sangele Sau. Atunci vei descoperi in tine, cu uimire si cu bucurie, un om nou, care are puterea sa spuna gandului rau: du-te de la mine, si sa se
foloseasca de fiecare situatie de criza pentru a se vedea asa cum este, ca sa poata deveni ceea ce nu este inca. Criza in limba greaca inseamna si judecata. In fiecare situatie de criza noi suntem judecati si aflam cine suntem, cu cine suntem, unde este comoara noastra.
Poate ca atunci cel viclean ne va sugera sa fim Iuda, sa alegem fuga, sinuciderea, intunericul cel vesnic. Dar noi vom sti ca gandul acela nu e bun, ca e de la cel viclean si ca tot ce am de facut este sa fac ce am fagaduit la Botez, adica sa ma lepad de satana si sa ma unesc cu Hristos, mereu si mereu mai constient. Simpla chemare a Domnului:„Vino, Doamne Iisuse Hristoase!”, sau pur si simplu:„Doamne”, ma va scoate din iadul fricii sau al urii si ma va inalta in imparatia iubirii. Nu e usor, dar merita.
Curaj, fetita draga si cuminte!

Cu dragoste in Domnul,
M. Siluana

Anul aparitiri: 2009
Nr. pagini: 264