In cautarea fericirii: indrumar pentru Omul Gandirii Vestice

Preambul

Problema cu care m-am confruntat de la bun inceput a fost o problema de pedagogie: cum sa transmiti un mesaj, in mare parte nedorit pentru ca te scoate din falsul confort al societatii noastre dar dorit in adancurile sufletului, un mesaj care te pune in conflict cu mecanismul de autoprotectie contra schimbarii, cel care te face sa nu vezi ce ar trebui sa vezi si sa nu intelegi ce ar trebui sa intelegi. Mai ales cand „pastila magica” ne este la indemana. Este plina piata de „specialisti” si de carti care-ti spun cum sa devii fericit in zece pasi sau cum sa „gandesti pozitiv”, cum sa-ti iubesti aproapele sau cum sa te rogi ca sa te ajute Dumnezeu, fara sa-ti spuna ce este fericirea, gandirea, iubirea sau rugaciunea. De ce sa te apuci de treaba ca sa stii cine esti tu, cel unic, si sa-ti gasesti propriul Drum spre Fericire, cand ai solutii atat de simple la indemana si valabile pentru toti? Mai ales ca avem speranta atunci cand nu putem da raspunsuri.

De aceea, m-am gandit ca ar fi bine sa va spun de la inceput ca Drumul spre Fericire nu este un drum usor si ca inceputul este lucrul cel mai greu. Este greu, pentru ca inceputul incepe cu schimbarea perceptiei asupra lumii. Despre aceasta perceptie vreau sa va vorbesc acum.

Societatea Vestica vede lumea prin intermediul gandirii stiintifice. Astfel, am definit lumea matematicii, a medicinii, astronomia, dar si biologia, filosofia, muzica, si lista este nesfarsita. Bine, bine, dar cum le punem impreuna? Nu stim. Si pentru ca nu stim, ne limitam sa vedem lumea formata dintr-o multime de micro-lumi pe care tot incercam sa le legam dar nu reusim. Si cautam stiinte noi care, la fel ca la jocul de puzzle, sa „lege” piesele existente. In afara acestei lumi unitare, mult-cuprinzatoare si segmentata, nu exista nimic. De aceea, lumea unitara a Vestului (care, de fapt, nu este de loc unitara) este o lume din care nu se poate iesi, pentru ca totul este in interiorul ei. Este adevarat ca granitele ei pot fi impinse la nesfarsit si asta face stiinta, dar, in afara granitelor ei nu putem vedea si, deci, nu exista nimic.

Pentru restul civilizatiilor, realitatea este diferita si asa a fost si pentru noi nu cu mult timp in urma. Biblia ne spune ca lumea este altfel decat o vedem noi. „La inceput a facut Dumnezeu cerul si pamantul”, asa incepe Biblia. Cerul si pamantul sunt lumi diferite, nu pot fi amestecate si Geneza ne spune cum au fost ele create si legate de Dumnezeu prin lumea vietii. Acelasi lucru il spune si gandirea Asiatica prin conceptul Yin -Yang, fortele primordiale si complementare care compun universul. Nu ar trebui sa fie nimic nou pentru romani, intrucat cultura romaneasca vede lumea dual atunci cand spune, in Miorita, „pe un picior de plai, pe-o gura de rai”. Dar trebuie sa simti romaneste ca sa poti lega plaiul cu raiul, adica pamantul cu cerul.

Este curios ca insasi gandirea stiintifica accepta lumea duala prin conceptul de materie si anti-materie care coexista dar nu se pot atinge. De aceea anti-materia nu a putut fi descrisa, pentru ca este in afara granitelor gandirii Vestice, cu toate ca numerele complexe, baza matematicii moderne, sunt formate din numere reale si numere imaginare definite exact pe dos si legate tot intr-o relatie Yin – Yang. Lumea vietii, spune biologia, este o lume a legarii contrariilor atunci cand leaga simbioza cu parazitismul. Freud a spus de mult ca poti simti, pentru aceeasi persoana si in acelasi timp, atat dragoste cat si ura. Cu toate succesele lui, ideea de dualitate nu s-a extins pentru ca era in opozitie cu esenta gandirii Vestice.

Pentru a gasi o explicatie „stiintifica” dualitatii in Lumea Vietii, trebuie identificat ce este „pe dos” in viata si coexista? Stim ca viata inseamna reactii chimice „controlate si organizate” de ceva misterios. Aici trebuie cautat, mai ales ca separam chimia in chimia anorganica si chimia organica. Ce sa fie „pe dos” in viata si coexista?

In cadrul universului reactiile chimice sunt guvernate de legea cresterii entropiei (e). In cadrul vietii este mai ciudat: entropia poate fie sa creasca, fie sa descreasca. Ar insemna ca viata este parte din univers dar este parte si din altceva, un altceva definit prin scaderea entropiei, pe dos decat in Univers. Atunci, daca entropia ar fi elementul dual de legatura, viata ar lega universul cu o lume definita prin scaderea entropiei. Ce ar fi sa numim aceasta lume, ca pe vremuri - lumea Cerului? Sa incercam sa o definim.

Ce inseamna cresterea entropiei in univers? Inseamna stabilitate. Tendinta universului este directia cresterii stabilitatii. Ce inseamna scaderea entropiei in lumea cerului? Nu putem raspunde direct pentru ca lumea cerului nu ne-a interesat, dar putem raspunde indirect prin efectul variatiei entropiei in cadrul vietii. Ei bine, scaderea entropiei se intampla la nivel genetic si cromozomial si al formarii organelor si reprezinta cresterea complexitatii pentru ceea ce viata a definit ca „unitate in unicitate”. Atunci, lumea cerului, ar avea ca tendinta ideea de Unitate. (...) Scopul nostru este sa unim totul in stabilitate. Este ceea ce fac societatile arhaice si ceea ce se feresc sa faca societatile Vestice. Iubirea aproapelui, propovaduita de Iisus, incepe sa aiba sens. De fapt, aceasta viziune duala ne-o formam inca din primele zile de viata, atunci cand invatam sa legam gustul cu vazul.

Dar mai inseamna ceva. Inseamna ca, daca societatea Vestica ar accepta principiul dualitatii, societatea s-ar putea transforma intr-o societate „naturala”, condusa dupa legile vietii si nu dupa „valori democratice” care pot fi interpretate dupa voie. Singura parte din social unde lumea duala nu se regaseste de loc, este discursul politic. Or, schimbarea discursului politic, mai ales in urma ultimilor evenimente internationale, este imperios ceruta de catre majoritatea cetatenilor. Gandirea Vestica nu poate supravietui in singuratate, ea trebuie sa invete sa se lege cu gandirile din jurul ei.

Si acum, un mic rezumat al cartii pentru a se intelege firul logic.

CARTEA INTAIA arata greseala majora a societatii Vestice, cea care-i da Gandirii rolul de conducator absolut, fara sa-si dea seama ca Gandirea nu este independenta, in spatele ei fiind o Tema care-i spune cum trebuie sa gandeasca. Se pregateste astfel iesirea din Lumea Gandirii Vestice catre Lumea duala a Vietii, lumea in care fericirea mea este diferita de a celorlalti.

CARTEA A DOUA descrie Lumea Vietii, o lume despre care societatile Vestice s-au interesat numai marginal. Se defineste Tema Vietii – unitate in stabilitate, tema care genereaza Gandirea Naturala. Descriem Lumea Vietii punand impreuna stiintele care s-au interesat de ea, in special biologia, religia, filosofia, sociologia, psihologia. Se ajunge la nivelul lui Adam si Eva inainte de a li se da un nume si inainte de „pacat”, atunci cand misiunea lor era extinderea „Gradinii lui Dumnezeu”.

CARTEA A TREIA il arata pe Om in fata unei rascruci de lumi la iesirea din Gradina. Poti iesi din Gradina trantind usa dupa tine, asa cum au facut urmasii lui Adam si Eva, cei care au construit lumea Vestica fara nici o legatura cu Gradina, sau, poti lasa usa intredeschisa pentru a nu se pierde legatura. Din fericire, exista o asemenea lume in care ne-am putea refugia si unde ne-am putea gasi fericirea. Este vorba de un spatiu cultural definit ca o extindere a Gradinii dar care, fiind o cultura duala, a reusit sa construiasca legaturi si cu Lumea Vestica.

Nu am inventat nimic si nu am descoperit nimic nou in aceasta lucrare, tot ce am facut a fost sa gasesc un context – lumea vietii, in care toate piesele de puzzle pe care Omul le-a descoperit sa poata fi legate intr-o imagine unitara, un Spatiu care are ca Tema gasirea fericirii.

Ma veti intreba cine sunt eu sa va vorbesc despre fericire si sa va calauzesc in cautarea ei. Eu sunt unul dintre cei care au ajuns la ea pornind de la o nefericire profunda. Si nu am fost privilegiat. Am inceput si eu ca toata lumea: credeam ca succesul social este masura fericirii, ca parerea mea despre mine si ceilalti este cea buna si ca nimeni nu-mi poate influenta gandirea; credeam ca ce vad este realitatea absoluta; credeam ca civilizatia noastra este cea mai grozava civilizatie dintre toate cele care au existat pe pamant; credeam ca ceilalti sunt ca mine si ca eu sunt ca ei; credeam ca exista un bine si un rau suprem; credeam ca trebuie sa te adaptezi societatii si sa joci rolul care ti se cere. Mai mult, am pornit handicapat, pentru ca nu am avut parte de dragostea materna. Asa ca am facut ce mi s-a spus sa fac: am invatat jocul, l-am jucat cu succes si am obtinut tot ce mi-a spus societatea ca trebuie sa obtin pentru a fi fericit. Dar n-am fost fericit. Mai mult, nici macar nu stiam care-mi este fericirea si unde sa o caut pentru ca, pana atunci, ma ocupasem numai de nefericire. Si atunci, mi-am zis ca trebuie sa-mi caut fericirea in alta parte.

A fost un drum lung, a trebuit sa dezleg felurile diferite in care am fost invatat sa privesc si sa leg lumea pana cand mi-am gasit propria viziune asupra lumii si a oamenilor. A trebuit sa re-invat tot ce am invatat si a trebuit sa mai invat multe lucruri importante dar care erau declarate neimportante si a trebuit sa leg totul cu propriile mele legaturi si nu cu legaturi preluate de la altii, un lucru cu care nu eram obisnuit. Apoi, a trebuit sa invatat sa ma leg de ceilalti oameni. Asa am invatat sa meditez in Tibet, sa sun gongul in Burma, sa ma uit in ochii oamenilor in Thailanda, sa simt „satori” in Japonia, sa ajung la ceruri in Muntii Sfinti din China, sa inteleg simbioza si felul cum se fac legaturile in jungla. Mi-am zis, atunci, ca si altii ar putea beneficia de invatatura mea.

Desigur, de scris poti scrie orice si lumea este suspicioasa atunci cand le propui schimbarea. Numai ca drumul meu spre fericire este documentat: de la 63 de ani, din 2009, atunci cand am hotarat sa fiu eu insumi si sa-mi urmez calea fara nici un fel de compromis, si pana in prezent, in februarie 2024, nu am facut nici macar o raceala (in afara de COVID, in 2022 pentru ca am vrut sa-l fac fiind o varianta mai putin agresiva). In ciuda faptului ca am tare serioase pe care le trag dupa mine: am la activ o congestie cerebrala, un cancer si doua stent-uri pe inima si, inainte, ma imbolnaveam de cateva ori pe an. Din 2009 n-am mai stiut ce este boala, cu toate ca vreme de noua ani, cat timp am bantuit prin lume, absolut singur si fara sa stiu nici o limba locala, mancam ce se nimerea si dormeam pe unde apucam. Iar cand aveam nevoie de bani, faceam bani: am predat engleza si franceza in China, matematica in Thailanda si pianul in Filipine. Inainte, nici nu mi-ar fi trecut prin minte ca asa ceva ar fi posibil. Dar, daca-ti urmezi calea, multe lucruri devin posibile pentru ca vezi toate rascrucile din fata ta. Ce va spun este documentat, nu sunt vorbe. Asa ca eu sunt un exemplu viu de ce inseamna sa-ti urmezi propriului drum spre fericire. Iar cand indemn la munca uriasa de aflare a fericirii, este pentru ca merita cu toate ca este un pret greu de platit.

Metoda de investigatie propusa aici se refera la:

-   gasirea propriului EU – identificare propriei lumi si a modului unic in care privesc viata,

-   identificarea lumii pentru care sunt facut si descrierea propriei mele fericiri in acea lume,

-   construirea drumului catre lumea in care imi voi putea gasi fericirea.

De mentionat ca Drumul Fericirii este un drum in spirala cu patru nivele ale fericirii. Ar putea fi si mai multe si m-ar bucura daca altii vor putea vedea mai departe decat am vazut eu.

Am scris aceasta carte-indrumar pentru ca ar fi pacat sa se piarda tot ce am aflat, mai ales ca, dupa ce am bajbait zeci de ani dupa fericire, de abia acum vad drumul drept.

Si acum, un mic rezumat al cartii pentru a se intelege firul logic.

CARTEA INTAIA arata greseala majora a societatii Vestice, cea care-i da Gandirii rolul de conducator absolut, fara sa-si dea seama ca Gandirea nu este independenta, in spatele ei fiind o Tema care-i spune cum trebuie sa gandeasca. Se pregateste astfel iesirea din Lumea Gandirii Vestice catre Lumea duala a Vietii, lumea in care fericirea mea este diferita de a celorlalti.

CARTEA A DOUA descrie Lumea Vietii, o lume despre care societatile Vestice s-au interesat numai marginal. Se defineste Tema Vietii – unitate in stabilitate, tema care genereaza Gandirea Naturala. Descriem Lumea Vietii punand impreuna stiintele care s-au interesat de ea, in special biologia, religia, filosofia, sociologia, psihologia. Se ajunge la nivelul lui Adam si Eva inainte de a li se da un nume si inainte de „pacat”, atunci cand misiunea lor era extinderea „Gradinii lui Dumnezeu”.

CARTEA A TREIA il arata pe Om in fata unei rascruci de lumi la iesirea din Gradina. Poti iesi din Gradina trantind usa dupa tine, asa cum au facut urmasii lui Adam si Eva, cei care au construit lumea Vestica fara nici o legatura cu Gradina, sau, poti lasa usa intredeschisa pentru a nu se pierde legatura. Din fericire, exista o asemenea lume in care ne-am putea refugia si unde ne-am putea gasi fericirea. Este vorba de un spatiu cultural definit ca o extindere a Gradinii dar care, fiind o cultura duala, a reusit sa construiasca legaturi si cu Lumea Vestica.

Nu am inventat nimic si nu am descoperit nimic nou in aceasta lucrare, tot ce am facut a fost sa gasesc un context – lumea vietii, in care toate piesele de puzzle pe care Omul le-a descoperit sa poata fi legate intr-o imagine unitara, un Spatiu care are ca Tema gasirea fericirii.

OPINIA CITITORILOR