Jocul de-a vacanta de Mihail Sebastian

Cartea autorului Mihail Sebastian „Jocul de-a vacanta de Mihail Sebastian" de la editura HOFFMAN

Jocul de-a vacanta, este scrisa intr-un timp relativ scurt intre  20 martie  1936 si  29 august 1936. S-a spus despre  opera lui Sebastian ca temele migreaza in creatia sa din romane in creatia dramatica. In Jurnal gasim notata prima referire la piesa in data de 20 martie 1936:”

Voi  incerca sa scriu piesa de teatru la care ma gandesc de  catava vreme. Am vazut primul act uluitor de precis (pana in replica de precis), asta-seara, in  timpul spectacolului de la „Regina Maria”. Cu amintirile  mele de la vila Wagner, cu oarecari teme reluate din  Renee, Marthe, Odette, as putea face un lucru gingas.”

Tot in Jurnal gasim mai multe variante de titluri pe care Sebastian le-a propus pentru piesa sa pana la titlul definitiv: „Ma gandesc la  felurite titluri (Vacanta e prea  sters), „O zi cu soare”, Jocul de-a vacanta”, „Jocul de-a fericirea”.
Stefan Valeriu este personajul  confesiv din Femei care migreaza in teatru si care propune persoanelor, care se afla la statiunea Weber, un joc: „Se cheama jocul de-a vacanta. si se mai cheama jocul de-a uitarea. si s-ar  mai putea chema  jocul de-a fericirea.”

     Actiunea piesei este cu o desfasurare lineara, de la piesa de atmosfera  care este, pana la un punct, conflictul - cum au observat comentatorii operei sale,- se delimiteaza net intre cei ce pot visa si cei ce nu pot. Contrastul este intre o realitate comuna si intre  libertatea neingradita la care poate aspira individul. Locatarii pensiunii si in primul rand  frumoasa Corina sunt atrasi de joc pe care-l mentin, il imbogatesc si traiesc iluzia unei vieti petrecute in afara unor conventii rigide, greu de respectat. Prima care se trezeste din joc este tot Corina care curma jocul si se desparte de Stefan Valeriu pentru a-si salva iubirea.

Cunoscutul critic Ion Vlad referitor la joc nota:„Jocul implica subtextul adica, un sistem de referinte cu variante semantice deschise, comparabile cu o suita de metafore. Etapele piesei se inregistreaza atent, cu accente plasate pe cate o scena din fiecare act: actul I, scena lV (Corina -Bogoiu, construita ca un recitativ dedicat imaginarelor  calatorii ale functionarului eliberat acum de conveniente); scena XV( Corina Stefan si invitatia la joc); actul II scena lll (Corina- Bogoiu); scena XVlll ( Corina- Stefan refacand elegiac etapele varstelor); actul III scena Vlll ( Corina- Stefan motivul iubirii); scena lX (Stefan -Jeff si reintoarcerea la varsta adolescentei).”

     Aceasta  piesa a fost incadrata in categoria comediilor  lirice deoarece are transparenta, nuante si tonalitate  si este considerata de Mircea Tomus ca fiind „cea mai trista dintre comediile lui Sebastian” si atrage atentia asupra unui aspect important al modalitatii de receptare a teatrului lui Sebastian: „…intreg farmecul piesei si al personajelor se naste tocmai din subtila lor concepere.

Atat motivul de baza, cat fiecare erou in parte se afla la limita dintre simbol si realitate. Echilibrul lor merge  pe acest taram  atat de ingust si de nesigur e sustinut  de textul plin de poezie si de adevar omenesc. Un remarcabil simt pentru nuante se asociaza, in piesa lui Sebastian, unei forte de sugestie deosebita. Expresia sa e aluziva si precisa in acelasi timp, creeaza atmosfera si numeroase ecouri, disecand totodata adevarate adancimi sufletesti””

Anul aparitiei: 2017
Numar pagini: 128
Format: 13x20

OPINIA CITITORILOR