Jurnalul unui calator in timp. Volumul I, Akyron de Syriat Namah

Cartea autorului Syriat Namah „Jurnalul unui calator in timp. Volumul I, Akyron de Syriat Namah" de la editura DAKSHA

Anii au trecut si experientele mele de dedublare constienta deveneau din ce in ce mai profunde si mai implinitoare. Cu toate acestea, un eveniment de cotitura m-a facut sa inteleg mai multe in ceea ce priveste calatoria catre acea planeta indepartata unde traia Nykiat.


Eram student in anul trei de facultate si lucram la un proiect pentru un examen. Ma concentram profund asupra calculelor si a desenelor pe care le aveam de facut. Fiind total absorbit in munca, am simtit brusc cum in zona capului apare o anumita amorteala si ma cuprinde un fel de somnolenta profunda. Cele doua stari, prima fiind cea de concentrare si a doua fiind cea de somnolenta, au creat un fel de absorbtie, ca si cum o pompa de vid mi-ar fi absorbit constiinta in spatele corpului meu.

Pret de cateva secunde mi-am vazut zona cefei. Eram cu capul pe mana stanga, cu un creion in mana dreapta si becul era fata mea, luminandu-mi parul. Situatia inedita in care ma aflam m-a uimit profund, dar in acelasi timp, simtindu-ma brusc eliberat de limitele corpului meu fizic, am simtit nevoia sa imi iau zborul cat mai departe.

Pentru ca eram atras mai ales de calatoriile spre stele, in imediata mea apropiere s-a deschis un fel de tunel lung si luminos in care am intrat fara sa clipesc. Senzatia a fost extraordinara. Cu coada ochiului am vazut cum ma indepartez de cladirea in care ma aflam, de oras, de zona tarii mele, de globul pamantesc si apoi m-am afundat in vidul cosmic. Pe alocuri vedeam cate o stea, iar in jurul meu observam dare de lumina, reprezentand urmele deplasarii mele pe langa alte stele. Modul meu de a vedea devenise global, sferic. Vedeam si in fata, dar si in urma mea. Puteam sa disting rapiditatea miscarii prin faptul ca anumite structuri stelare din spatele meu se estompau rapid, ceea ce insemna ca ma deplasam cu o viteza considerabila. In cele din urma, am vazut in imediata mea apropiere o stea care emana o lumina alb-albastruie. Simteam cum imi micsoram viteza si am inceput sa disting conturul unei planete mari, deosebit de frumoasa, cu culori vii, innobilata fiind de misterul unei centuri fine de meteoriti din jurul ei.

Undeva mai departe am observat clar si conturul palid al celei de a doua stele, care emitea o lumina rosie-portocalie. Atunci nu am analizat prea mult situatia, insa evenimentele care s-au derulat la cativa ani dupa acea calatorie aveau sa-mi aminteasca de acel aspect.

Ceea ce puteam vedea atunci era un oras aproape plutitor. El pornea de la sol ca un simplu oras in care existau strazi si parcuri superbe, pline de viata, dar si cladiri suspendate pe verticala. Multe dintre ele se pierdeau in nori, plutind, fara sa fie in contact cu solul.
Natura era intr-o armonie perfecta cu cladirile, pentru ca puteam sa vad vegetatia care crestea practic prin case. Unele plante, care semanau cu lianele de pe Pamant, se unduiau pe langa constructii armonioase si faceau parte din baza unei statui reprezentand o forma simbolica.
Materia parea a fi mai putin condensata decat cea pe care o stiam pe Pamant. Acest lucru l-am dedus din faptul ca vegetatia crestea in toate directiile, si nu numai in zonele asa-zis deschise sau acolo unde se vedea ca ajung razele soarelui.

Simtind ca vizita mea a luat sfarsit, am observat ca un nor albicios cu multe irizatii violet a inceput sa ma cuprinda intr-o calda imbratisare.
Am vazut din nou orasul unde facusem o scurta vizita, apoi tot urcand catre cer am putut sa vad intreaga regiune, iar de la o distanta suficienta fata de planeta am observat ca orasul se afla pe o insula mare din emisfera ei nordica. Dupa aceea m-am simtit absorbit de un vartej puternic, semn ca drumul meu inapoi catre casa incepea. Drumul de intoarcere mi s-a parut totusi mai scurt.

Ajuns cu bine in apropierea planetei Pamant, am admirat coloritul ei plin de farmec. Chiar daca parea mai putin spectaculoasa, am sesizat potentialul deosebit pe care il avea. Nu reuseam sa deslusesc prea bine importanta a ceea ce vedeam, dar am lasat sa ma patrunda admiratia profunda in ceea ce priveste miracolul vietii. Am trecut prin atmosfera catre zona europeana, indreptandu-ma catre regiunea in care ma aflam, spre oras, spre cartier, spre cladire si pana la urma am patruns in camera mica, luminata doar de veioza de pe masa. Am ramas cateva secunde in spatele propriului meu corp, incercand sa inteleg diferenta dintre senzatiile traite prin simturile fizice si cele traite prin simturile noi si foarte rafinate, pe care le-am putut experimenta in acea calatorie astrala.

Datorita cartilor citite, eram familiarizat cu ideea de corp astral sau de corp energetic, dar pana atunci nu avusesem o experienta asa de intensa in acest sens. Chiar daca simteam ca era necesar sa reintru in corp, am incercat sa mai raman conectat la corpul meu astral. Eram atat de relaxat si de incantat, incat nu doream sa opresc acel sentiment de regasire si de abundenta sufleteasca. Zile in sir dupa aceea, am reusit sa traiesc cu bucurie momente in care, pe langa lucrurile percepute in lumea fizica, am reusit sa deslusesc diferite forme luminoase despre care am dedus ca fac parte din lumea astrala.


Anul aparitiei: 2019
Numar pagini: 224
Format: 14x21

OPINIA CITITORILOR