Karol cel Mare. Istoria Papei Ioan Paul al II-lea

Cartea autorului Domenico del Rio „Karol cel Mare. Istoria Papei Ioan Paul al II-lea" de la editura PAULINE

Aceasta carte, in originalul ei in limba italiana, a aparut dupa moartea autorului, la 26 ianuarie 2003, si a fost scrisa in intregime dupa ce acestuia i s-a descoperit o tumoare. Domenico Del Rio a fost scriitor si ziarist pe probleme de informatie religioasa si pe langa Vatican. Dintre cartile scrise de el despre Papa Ioan Paul al II-lea amintim: \\"Wojtyla. Un pontificat itinerant\\", \\"Florilegiile papei Wojtyla\\", \\"Rugul aprins. Portret al lui Karol Wojtyla\\". Aceasta ultima lucrare a sa este oarecum testamentul sau: si-a revarsat in ea intreaga pasiune pentru Conciliu si extraordinara veneratie pentru Papa, comparat cu Moise.

Lucrarea are un Cuvant inainte semnat de IPS Ioan Robu, Arhiepiscop si Mitropolit romano-catolic de Bucuresti, si o prefata semnata de Luigi Accattoli. \\"Domenico Del Rio stie sa-ti conduca atentia acolo unde harul lui Dumnezeu lasa semne pentru viitor in viata unui om chemat sa fie urmas al Apostolilor si urmas al Sfantului Petru\\", afirma IPS Robu. \\"Este captivant stilul autorului, firul naratiunii te fura si, fara sa-ti dai seama, te gasesti in inima gandurilor si intamplarilor care formeaza, etapa cu etapa, personalitatea mare a lui Karol Wojtyla\\".

Luigi Accattoli precizeaza: \\"Cu aceasta capodopera a sa, Domenico ne incredinteaza trei daruri: portretul definitiv al papei pe care l-a studiat timp de un sfert de secol; sentimentul sau franciscan pentru Biserica, de data aceasta nu contrapus, ci comparat cu o aventura pontificala extraordinara; identificarea in rugaciune cu omul Karol Wojtyla, caruia i-a fost cronicar si portretist cu atata daruire\\". Del Rio il descrie pe Papa \\"sedus de Dumnezeu\\", \\"cufundat in rugaciune\\" si \\"in marea tacere a lui Dumnezeu\\", care atrage asupra sa \\"aplecarea lui Dumnezeu\\", caci ii este \\"dor de Dumnezeu\\", pe care-l ostoieste si ramanand \\"nemiscat ore in sir, pierdut in meditatie\\", pentru a afirma in finalul cartii: \\"acum oricine, daca avea ochi de vazut, stia, vedea ca papa era un rug arzand\\".

OPINIA CITITORILOR