Ma dor stramosii

Ma dor stramosii. Psihogenealogia sau cum sa ne schimbam viitorul cunoscandu-ne trecutul.

"Ma dor stramosii" prezinta o colectie de interviuri cu cei mai importanti reprezentanti ai unui nou curent in psihoterapie: psihogenealogia.
Punctul de plecare al acestei orientari este descoperirea faptului ca o parte semnificativa a nevrozelor si problemelor cu care ne confruntam repeta nevrozele si problemele altor membri ai familiei– parinti, unchi, bunici sau chiar stramosi mai indepartati.
In ce masura iubirile, revoltele, deznadejdile vietii noastre repeta trairile si alegerile inaintasilor nostri?
Unul dintre cazurile de vindecari este edificator: un pacient avea de multa vreme tulburari respiratorii grave, de care nu l-a putut vindeca niciun medic. In cursul unei sedinte de psihogenealogie, a aflat ca bunicul sau a murit in primul razboi mondial, sufocat in transee din cauza gazelor toxice folosite de germani. Din acel moment, boala sa respiratorie a disparut.


Constientizarea faptului ca printr-o fidelitate inconstienta fata de familia de origine putem face alegeri care nu ne apartin intru totul, este o descoperire eliberatoare. Nu suntem condamnati sa repetam vietile parintilor si bunicilor nostri. Avem libertatea de a alege.



 Citindu-i corespondenta, aflam ca Sigmund Freud stia foarte bine cat de mult conteaza strabunii in constituirea psihosomatismelor individuale si colective: fiecare dintre noi este determinat nu doar de triunghiul tata-mama-copil, ci si de o adevarata cascada de influente venite din intregul nostru arbore genealogic. Cel care a descoperit inconstientul intuise deja transmiterea nevrozei pe linie genealogica. De exemplu, Freud si-a dat seama de importanta pe care o joaca bunicii in viata unui copil (direct sau indirect, in bine sau in rau, prin prezenta excesiva sau prin lipsa). Inventase chiar si o poveste conform careia, la originea civilizatiei, ar fi stat un trib primitiv cu un tata infricosator, ai carui copii s-ar fi coalizat pentru a-l ucide. Si noi am pastra cu totii in inconstient amintirea acestui prim paricid. Freud sugera prin aceasta parabola ca legatura de la o generatie la alta nu poate fi stearsa.
Insa Freud nu a mers mai departe cu explorarea fenomenului transgenerational. A purtat o indelungata lupta pentru a-si impune ideea ca exista o origine sexuala a nevrozelor, ceea ce l-a facut sa neglijeze aceasta dimensiune fundamentala a omului, si anume fidelitatea inconstienta a subiectului fata de trairea strabunilor sai. De aceasta parere sunt unii psihanalisti, in prezent. Ei considera ca Freud, constient ca nu poate„sa faca totul“, ar fi decis sa se dedice exclusiv triunghiului oedipian, lasand deoparte restul ascendentei, gandindu-se probabil ca altii, dupa el, vor continua cercetarile referitoare la problema strabunilor. In realitate, se pare chiar ca propria genealogie a lui Sigmund Freud si cateva apasatoare secrete de familie l-au impiedicat in mod inconstient sa faca cercetari in acest domeniu. Urmarea este, vai, atat de des intalnita: discipolii iau intotdeauna ca definitiva gandirea maestrilor lor; dupa moartea lui Freud, complexul oedipian a devenit o dogma, in timp ce strabunii neglijati au fost loviti de ostracizare.
[...]
La inceputul secolului XXI, aceasta recunoastere ia proportiile unui adevarat curent: luandu-si ca deviza„oriunde te-ai afla, iti porti strabunii in spate; vorbeste-i de bine, dar elibereaza-te!“, psihogenealogia– sau, mai general vorbind, abordarea transgenealogica– castiga tot mai mult teren, in numeroase practici si scoli. In prezent, zgomotele acestui„santier“ rasuna peste tot in jurul nostru. O explicatie a acestui succes ne-o ofera Steve Lacy, autorul lui Genealogy Gateway To The Web:„intr-o societate care isi pierde valorile traditionale, bulversata de dezintegrarea celulei familiale, oamenii incearca sa intre din nou in contact cu propriile radacini“. Fenomenul este fara indoiala mai profund decat atat si indica intr-adevar o„intoarcere a strabunilor“ in civilizatia occidentala. Procesul terapeutic e cel care ii face prezenti. Sute de psihoterapeuti recunosc acum importanta radacinilor familiale si mai ales a esecurilor acesteia, a lucrurilor nespuse, a secretelor de familie si a zestrei psihologice mostenite din generatie in generatie, in salturi atat de uimitoare, incat trebuie sa fii un adevarat expert in comunicare pentru a le putea detecta.


Formatul cartii: 13 x 20 cm
Numar pagini: 184
An aparitie: 2011

OPINIA CITITORILOR

Nu există opinii exprimate. Fii primul care comentează.

scrie un review