Magheran Olimpiu, Ioan Profetul

Din lipsa unor documente, pana acum s-a scris foarte putin despre Ioan Botezatorul, acest reformator politic si spiritual, ce apare la punctul de rascruce a trei mari religii: Iudaismul, Crestinismul si Islamismul.

Invocand cu obiectivitate istoria, autorul descopera suficiente ipostaze ale lui Ioan, unele amintite in diverse traditii religioase, altele surprinse in scrierile unor istorici contemporani acelor vremuri precum Iosephus Flavius, incat sa poata intocmi aceasta biografie sub forma unui roman.

Ioan Botezatorul este fara indoiala un personaj pentru un roman de succes, personaj ce vine dintr-o lume in care gnozele si misticismul semit, la vremea aceea isi disputau oarecum suprematia.

Din roman nu lipsesc actiunea, suspansul, romantismul si nici frumoasele parabole pline de intelepciune ale vremurilor de atunci.

Desi Ioan Botezatorul este arhetipul ascetului in crestinism, acesta a avut o viata pe cat de obscura pe atat de tumultoasa: Dupa cum aflam din traditia ortodoxa, inca de mic Ioan este urmarit de Irod cel Mare pentru a fi ucis. Mama sa Elisabeta reuseste sa-1 ascunda in inima unui munte, insa la scurt timp moare langa micul ei prunc. Din textele mandeenilor reiese ca acesta va creste printre sabeeni pana la plecarea sa spre pustiul arid al Iudeei, unde se straduieste sa urce pe treptele initierilor spirituale.

Se pare ca ar fi avut contact cu esenienii de la Qumran, este uns profet, il intalneste pe Iisus, dupa care intra in conflict cu Irod Antipa... Pe masura ce personajul isi reveleaza misiunea, romanul tinde sa devina initiatic, dezvaluind din tainele invataturilor sacre specifice timpurilor de atunci.


Fragmente

CALVARUL

„Atunci s-a implinit ceea ce se spunea prin Ieremia proorocul:„ Glas in Rama s-a auzit, plangere si tanguire multa;...”

Umbrele noptii se retrageau incet facand loc luminii.

Zorii venira peste cetate ca o renastere, ca o purificare. Cateva rate isi spalau penele in praful cetatii macaind. Pelerinii ori negustorii ce dormisera pe langa ziduri, cum era obiceiul in noptile frumoase din Ierusalim, incepeau sa se trezeasca.

Unii dintre ei isi scuturau paturile cu care tocmai s-au invelit ori isi aranjau tichiile pe cap infasurandu-le cu o esarfa din panza. Altii, turbanele. Cei mai evlaviosi se inchinau facand rugaciuni catre Iahve, profeti sau altor zei numai de ei stiuti.

Caravana care-l aduse pe negustor din indepartatele tari ale Asiei trebuia sa plece azi. Trei persoane insa, nu erau nicicum de gasit.

In afara zidurilor cetatii, in valea Kidronului, vulturii se roteau. Sub iei, pe fundul vaii, zaceau parasite trei starvuri de om.

Sacalii au dat tarcoale toata noapte pana sa indrazneasca sa se apropie. Acum asteptau, nu departe, ca soarele sa inmoaie trupurile ucise de cutit.

Zaharia primise deja tulburatoarea veste. Lasa capul in jos si cauta in tarana. O mica pala de vant insufletea praful dandu-i forma de vartej, ca apoi sa-l lase din nou pe pamantul din care l-a cules.

Pentru o clipa, tarana si suflul de vant pareau o fiinta vie, apoi adierea se elibera de povara si pleca sa anime in alta parte. La jocul lor privea atent cum le-ar privii pentru intaia oara un copil.

Spre deosebire de acesta, Zaharia stia ca tarana ii spune ceva. Poate-i vorbea despre negustorul pe care zelotii il ucisera miseleste, dar nu.

I-si duse mana la inima. Ceva ca o gheara ii trecu prin piept si a priceput ca undeva ceva teribil se intampla.

Din afara portilor cetatii cativa calareti goneau ridicand in urma lor colbul drumului. Mult in spatele lor, calare pe un asin, un tanar strain, se silea sa ajunga la portile cetatii.

Dupa vesminte arata ca un nazireu dintre sabeeni. Era invesmantat intr-o stofa subtire de un alb impecabil, legat la brau cu o impletitura de lana.

Talpile picioarelor ii erau goale, iar pe cap purta o panza simpla alba ca pe-o gluga, legata in jurul capului cu o panglica, pentru a impiedica vantul sa i-o smulga.

- Hai, hai, striga tanarul, hai Rasid, trebuie sa ajungem cat mi repede. Magarul insa incepu sa zbiere dand semne ca ar vrea mai degraba sa incetineasca.

Cei trei ani in care Mathias facuse legamant de nazireu se sfarsisera. Venea acum tocmai de la sora sa din Betleem.

Aceasta ii promisese ca la sfarsitul celor trei ani de nazireat ii va taia parul pe care legamantul il obliga sa si-l creasca si il va ingropa dupa cum cerea obiceiul sub un copac bine mirositor...



Cuprins

Primele semne
Mesajul din templu
Vizita
Umbra lui Levi
Calvarul
Zorii unei noi dimineti
Vlastarul si samburele
Pustiul
Glasul celui care striga in pustie
Profetul
Crepusculul
Apusul
Ospatul


Nr. de pagini: 365
Anul aparitiei: 2015