Mari habitate urbane in Bucuresti

A locui in orase este un avantaj? De ce populatia, de regula, daca este sa aleaga intre un sat si oras il alege pe ultimul? Sunt avantajele orasului mai mari decat cele din mediul rural? Se pare ca deocamdata, cel putin in Romania, avantajele orasului sunt nete: dominanta unor activitati intelectuale, a serviciilor, facilitati urbane determinate de aglomerarea si concentrarea populatiei si activitatilor s.a.m.d. Orasul mare este tinta populatiei provenind din rural si din alte orase mici, mai ales in tarile cu economii emergente, neconsolidate, ceea ce explica hipertrofierea acestuia.


Toti dorim sa traim mai bine, iar imaginea marelui oras pare a proiecta doar partile bune ale acestuia si mai putin cele legate de ce inseamna conditia umana privita in sens biologic. Bucurestiul, este situat la capatul superior al migratiilor definitive, in lant, fiind privit ca orasul celor mai multe posibilitati de realizare profesionala. Exigentele locuitorilor vis-a-vis de locuire se multiplica si se structureaza permanent fiind dominate de dorinta unei vieti mai bune. Imbunatatirea acesteia inseamna un efort colectiv, integrarea schimbarilor care vin din mediu si costuri greu de estimat ale modificarilor intervenite in ambientul natural si construit. Gestiunea unor procese atat de complexe, precum cele de locuire, necesita atat o implicare politica a decidentilor, cat si instaurarea unei democratii participative, in asa fel incat la nivelul fiecarei celule functionale sa existe formulari realiste de obiective si de politici colective sau individuale.


Studiile globale sau chiar tematice care analizeaza orasul Bucuresti in detaliu sunt putine. Acestea au fost limitate de accesul foarte restrans la date si informatii in perioada comunista, centralista, de interesul scazut al decidentilor pentru cunostinte sistematice care sa le fundamenteze actiunile. In acelasi timp, industrializarea extensiva solicita rapid spatii de locuire, incat formularea unor politici de locuire la standarde ridicate necesita timp si resurse. Din pacate, aproape aceleasi dificultati le regasim si in analizele actuale intreprinse asupra Bucurestiului, cu toate ca au avut loc schimbari majore prin colapsul vechiului regim. Pe de o parte, este vorba de relevanta datelor, iar pe de alta parte de imposibilitatea efectuarii de analize longitudinale ca urmare a schimbarii la fiecare recensamant a configuratiei unitatilor teritoriale de recenzare.


In asemenea conditii, chiar si in prezent studiul asupra unor orase, cum este Bucurestiul, constituie o intreprindere grea, dar interesanta. Spunem ca este interesanta, intrucat rezultatele sunt inedite, reprezentand interpretarea fasciculelor de date existente, dar mai ales a datelor si observatiile proprii, provenind din munca de teren. Lucrarea de fat a se bazeaza in principal pe aceasta ultima sursa de date, de unde rezulta s i nota de pregnanta originalitate. A fost o lucrarea dificila din foarte multe puncte de vedere. Cand afirmam asa ceva, avem in atentie doua elemente foarte importante: lipsa datelor la nivel de microscara si inexistenta unei metodologii clare de abordare a unui asemenea subiect. Prin urmare, individualizarea, definirea si disecarea necunoscutului este elementul care caracterizeaza prezenta lucrare scrisa de Alexandru Gavris. Lui ii apartine aproape in totalitate deschiderea unui astfel de drum la nivelul marilor habitate urbane, iar daca mai sunt unele aspecte discutabile acestea tin de normalitate si sunt impuse de„rugozitatea” puternica a terenului studiat. Meritul autorului este de a incerca sa analizeze exhaustiv un spatiu foarte extins sa conecteze sinergic un volum de informatii care altfel ar putea fermenta intr-un container nonmetodologic, sa depaseasca granitele stricte ale geografiei printr-un spirit interdisciplinar evident.


Analiza intreprinsa de autor are in spate o predilectie pentru detalii, pe care le face sa interactioneze imaginar, iar apoi prin suprapunere cu realitate sa observe diferentele. Spiritul sau analitic si interpretativ, avand ca ingredient imaginatia provocatoare, intelectual, este transmis prin lucrare si cititorului avizat. Radacinile acestui spirit arata ca numai cu o parte ne nastem, restul il deprindem prin munca s i reflectie profunda. Cunoscandu-l pe Alexandru inca din facultate, prin modul de participare la cursuri, prin raspunsurile de la examene, i-am observat cateva calitati si aptitudini, care s-au confirmat in perioada studiilor de masterat pe care le-a realizat. Atat lucrarea de licent a, cat si cea de disertatie au evidentiat puterea de munca, aplecarea pentru analizele de detaliu, capacitatea de disecare a realitatii urbane si de integrare a partilor rezultate, intr-un context inter- si multidisciplinar.

 

Fascinatia pe care a aratat-o pentru anumite subiecte pentru anumite subiecte, profunzimea interpretarii relatiei clasice cauza-efect la nivel de microscara il fac imbatabil in a-si pune permanent intrebari, pentru care cauta raspunsuri. Procesele de morfogeneza a intrebarilor si de cautare a raspunsurilor adecvate (cateodata sunt intrebari fara raspuns la nivelul actual al cunoasterii), il fac pe autor sa ne teleporteze intr-o lume a reflectiilor careia ii cade prada el insusi. As putea spune ca din cauza prea multor intrebari si a perioadelor indelungate de incubatie a raspunsurilor, se remarca o prudent a exagerata in a transpune pe hartie concluziile la care ajunge. Lucrarea nu se impune prin analiza continuitatilor, ci mai ales prin individualizarea si interpretarea discontinuitatilor, care au proiectii spatiale, atat functionale, cat si fizionomice. Aceste disfunctionalitati, in spatiul urban, sunt„prezente, variabil, ca intensitate si distributie..., impunand reconsider ari ale directiei evolutive”.

       Ca in orice astfel de demers autorul incearca sa explice conceptele si contextul metodologic al temei alese. Se lamuresc, astfel, elementele de semantica, printr-o critica a definitiilor existente, dupa care se caracterizeaza perioadele de locuire din timpul comunismului si dupa caderea acestuia. Se insista, apoi, asupra metodelor de studiu folosite, reiesind foarte clar ca analiza a fost de tip empirico-structuralist. Pe fond, cele mai importante metode au fost: descrierea, tipologia, analiza chorematica, ancheta sociologica s i metoda cartografica. Alaturi de aceste metode care fac parte din categoria celor simple, o atentie speciala s-a acordat metodelor LFA si SWOT care de altfel au dat si consistent a concluziilor rezultate din observatiile pe teren. Curiozitatea abordarii stiintifice l-a determinat sa abordeze aceste noi instrumente complexe, obt inandu-se rezultate interesante pentru cercetarile viitoare.

Teoriile utilizate in aceasta abordare nu sunt numeroase, insa au un caracter complementar. Aplicarea lor conduce la obtinerea unor concluzii promit atoare, care pot corecta anumite hotarari luate de catre decidenti. Fiind primul studiu profund in acest domeniu, care indeamna la reflect ii corelative, acesta ofera s ansa unei analize la rece atunci cand se identifica, prin studii de caz, disfunct ionalitat ile spat iale din oras, la nivelul celor cinci mari habitate urbane. Analiza tipologiilor folosite in organizarea microteritoriala a Bucurestiului isi dovedeste utilitatea in elaborarea sau confirmarea unor modele ierarhice.


Una dintre problemele de fond ale studiului o constituie individualizarea marilor habitate. Se subliniaza, in acest context rolul limitelor, semnificatia si efectele limitarii spatiale, precum si tipuri de limita (sociala, economica, fizica, politica etc.). Din punct de vedere al analizelor efectuate la scara foarte mare, se remarca lizibilitatea si munca enorma depusa pentru a reliefa o realitate asa cum este. Spre exemplu, relevarea fizionomiei zonei si a regimului de inaltime s-a efectuat in exclusivitate pe baza unor cartografieri detaliate si a unor analize de rafinament.


 

Prin studii analitice referitoare la densitatea cladirilor si a locuitorilor, in comparatie cu ariile centrale, se demonstreaza atipismul orasului. Respectiv, daca in toate orasele lumii dezvoltate intr-o economie libera densitatea scade de la centrul orasului, in cazul Bucurestiului, aceasta, dupa ce inregistreaza o usoara scadere creste foarte rapid in ariile periferice, in marile zone rezidentiale. Acest atipism este rezultatul unei politici centraliste, bazate in mare parte pe un model de dezvoltare prin extindere spatiala in pata de ulei si prin programe de constructii care sa rezolve problemele locative generate de marile fluxuri de populatie sosite din rural. Acest model de evolutie, in final, este tratat de autor in comparatie cu mai multe modele vehiculate in literatura de specialitate. Concluzia este ca Bucurestiul nu se incadreaza in nici-unul din modelele prezentate. Analiza pe unitati de recensamant arata densitati extrem de ridicate, ajungandu-se chiar pana la 45.000 locuitori si peste.


Cel de-al doilea mare capitol al lucrarii este dedicat individualizarii marilor habitate din Bucuresti. Dupa ce se trec in revista semnificatiile limitei sunt precizate criteriile in baza carora are loc procesul de delimitare a acestor entitati. Criteriile de individualizare cuprind printre altele indicatori numerici, cantitativi, dar si calitativi. Printre indicatorii cantitativi se detaseaza numarul de locuitori, densitatea, suprafata, dotarile culturale si economice, iar printre cei calitativi fizionomia zonei si criteriul functional.



Studiul scoate in relief elemente provocatoare legate de imaginea urbana si de modalitatea in care sunt percepute marile habitate bucurestene atat in randul bucurestenilor, cat si al celor din afara orasului.


O contributie originala aduce autorul in individualizarea disfunctionalitatilor spatiale existente la nivelul acestor mari habitate. Pentru a fi utilizabile concluziile, se intreprinde o analiza SWOT si se definesc posibilitatile de reglare a disfunctionalitatilor individualizate.

Lucrarea se incheie cu o apreciere a impactului procesului de dezindustriali-zare asupra marilor habitate bucurestene. Sunt relevate procese tipice perioadei de tranzitie, reprezentate de restructurarea urbana, renovarea urbana s i rolul actorilor urbani in procesul complex de revitalizare a marilor habitate.


Prof. univ. dr. Ioan Ianos


   
Autor: Alexandru Gavris
Anul publicarii: 2011
Format: Academic
Pagini: 207

OPINIA CITITORILOR

Nu există opinii exprimate. Fii primul care comentează.

scrie un review