Memoria ca proiect de tara. Jaloane social-teologice

Prin paginile prezentului volum, Pr. Radu Preda ne pune la inima o suita de stralucite eseuri despre functia (re)fondatoare a memoriei colective. Tema ii este familiara din experienta celui care a condus, pana nu demult (si in vremuri mai normale) Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului si Memoria Exilului Romanesc. Avem la indemana o carte grava, despre responsabilitatea de a nu uita, chiar daca iertam, si de a nu repeta erorile trecutului recent, dupa ce le-am descifrat prin lentila unei filozofii morale a istoriei.

Cititorii acestui opus vor putea transforma lamentatia si compasiunea in actiune civica, asa cum vor da slava lui Dumnezeu pentru eliberarea natiunii noastre din captivitatea babilonica a regimului de „ateism stiintific”: nu sunt aceste fagaduinte suficiente pentru a-l insoti pe autor in reflectiile sale de maturitate?

Teodor Baconschi

Tocmai cand constatam cu amaraciune ca doar Biserica este cea care pastreaza in lada ei de zestre rugatoare memoria celor care s-au jertfit pentru ?ara, alaturi doar de asociatiile fostilor detinuti politici, a aparut pe firmament noul IICMER.

Condus energic de fratele nostru de credinta si de idei – Radu Preda –, Institutul a facut rapid cateva volte, repozitionandu-se ca depozitar ale unei memorialistici interactive, scotand la lumina cercetarii pagini insangerate si glorioase, pozitionandu-se empatic de partea celora care au incasat glontul, tortura sau exilul.

Insa, deopotriva, s-a aratat opiniei publice ca promotor al unor valori parut vetuste in noua ordine axiologica a Romaniei: onoare, credinta, sacrificiu, tenacitate, patriotism – valori intrupate, dar si ingropate odata cu vietile celor aratati ca fiind adevaratii eroi ai Romaniei. Nu productii tip „Studiourile Buftea” cu Sergiu Nicolaescu in rol de super-erou ilegalist si duelgiu indemanatic, ci carti de martirologie laica, evenimente publice miscatoare, conferinte cu dezvaluiri spectaculoase, interviuri cu lacrimi in ochi, dar si campanii soldate cu urmarire penala a criminalilor care, iata, au trait si poate inca mai traiesc printre noi. Aceasta este zestrea Institutului condus de Radu Preda, Institut care, departe de a se bucura de prestigiul si suprafata publica (internationala chiar) a unor organisme memoriale similare din alte tari, a destelenit o mare parte din inertiile si prejudecatile contemporanilor nostri. Munca de ocnas pe marginea gropilor comune, munca de salahor in arhive, munca de sacerdot in cinstirea acestor sacrificati de buna voie...

Iar cartea de fata, cel putin intr-o latura a ei, exact asta ne spune: memoria este ceea ce ne va ramane ca bun inalienabil; daca aceasta se pierde, pierduti vom fi si noi. Ar mai fi ceva: Institutul, prin victoriile sale, a demonstrat in viul vietii romanesti ca Imparatia Cerurilor este a celor prigoniti pentru dreptate, cuvintele lui Hristos au fost confirmate prin viata eroilor care au infruntat tirania, dar si prin reverenta institutionala facuta lor de o mana de contemporani de-ai nostri...

Razvan Bucuroiu